3,238 matches
-
îmi recapitulez experiențele. La ce bun să fi simțit ceva? Nu există nici un "extaz" pe care memoria sau imaginația să-l poată reînvia!"75. În stările normale de sănătate, moartea este considerată ca venind din exteriorul ființei. Interiorizarea descoperă în subiectivitate o regiune unde viața se îmbină cu moartea, o regiune a transcendentului și iraționalității. Senzația de prezență a morții în structura vieții induce sentimentul de neant în ființare, lucru dovedit de frica de moarte; în timp ce pentru Cioran imanenta morții în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Dumnezeu, Cioran n-o găsește nici în sine însuși. Din acest punct de vedere, el trăiește o dramă modernista prin excelență: ruptură cu sinele. Eul (le moi) este demn de ură (...)"88. Există o contradicție între cei doi poli ai subiectivității: je, subiect al reflecției și al voinței de a fi, si moi, obiectul sau ireal, dar indestructibil, imposibil de resorbit într-un sine esențial. Cioran tânjește după absolutul inițial, cel anterior existenței, față de care viața nu este decât o "experiența
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și destructiv, pentru că ne aruncă în lumea pur obiectivă, unde nu există comunicare, iar singurătatea este definitivă 12. Din cauza aceasta, erotismul exclusiv sexual este de atâtea ori legat de violență, sadism și moarte. Pentru că nu poate să ajungă la cealaltă subiectivitate, nu poate să-și satisfacă nevoia de comunicare spirituală, omul se răzbună inconștient, sfâșiind și urând. Se ajunge, astfel, paradoxal, că singura modalitate de a te elibera de subiectivitatea totală să fie tocmai prin ce poate fi mai subiectiv: nu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
violență, sadism și moarte. Pentru că nu poate să ajungă la cealaltă subiectivitate, nu poate să-și satisfacă nevoia de comunicare spirituală, omul se răzbună inconștient, sfâșiind și urând. Se ajunge, astfel, paradoxal, că singura modalitate de a te elibera de subiectivitatea totală să fie tocmai prin ce poate fi mai subiectiv: nu prin rațiune, care este obiectivă , ci prin emoție; nu prin știință și ideile pure, ci prin dragoste și arta. "Numai așa se nasc acele universales concretos care stabilesc punți
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să efectueze integrarea reală a omului scindat, cel puțin în cele mai vaste și complexe înfăptuiri ale sale. În aceste române culminante se produce sinteză pe care existențialismul fenomenologic o recomandă, amintește Sábato: nici pură obiectivitate a științei, nici simplă subiectivitate a primei rebeliuni, ci realitatea văzută dinspre un eu, sinteză eu-lui cu lumea, dintre inconștiență și conștientă, dintre sensibilitate și intelect. Singurul lucru care nu se schimbă la om este că este o ființă muritoare și, cu cât ne apropiem
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
în accepțiunea lui Sábato el însuși urmând acest traseu concepțional căutării riguroase a adevărului, adevărul omului, ce trebuie să fie centrul creației scriitorului. Coborârea în Ego, acest adevăr al ființei umane, nu numai că-l confruntă pe romancierul Sábato cu subiectivitatea cu care deja ne-au obișnuit romancierii, ci și cu zonele profunde ale subconștientului și ale inconștientului. De aici rezultă un alt atribut al demersului sau: absența logicii, strâns legat de prezență oniricului și a fantasticului, căci în lumea nocturnă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de frontieră a două forme de gândire și exprimare, dar nu pe fâșia sau pământul nimănui, adică insistând pe ceea ce-i separă, ci punându-i față în față, aflându-le punțile comune, ceea ce-i apropie că modalități de expresie a subiectivității, de discurs, cu referiri la weltanschauung-ul lor (idei, scriitura, metafizica). Este un demers care implică să te supui pericolului de a fi acuzat de vanitate, pentru că Cioran și Sábato nu pot fi introduși în clișee, fiecare este el însuși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
subiectului. Genetic, acest program există în forme primare și la niveluri preumane. Prin învățare și educație unele din aceste mecanisme sunt amplificate și reconstituite, altele suspendate, astfel că la un anumit nivel al dezvoltării subiectului ele poartă amprenta unei înalte subiectivități, unicități și originalități. Dispunând de o relativă autonomie, acestea sunt capabile să mobilizeze, să întrerupă, să transforme activ cauzele externe, să medieze variabilitatea infinită a raporturilor omului cu mediul, cu sine însuși și să asigure energia și constelația de sensuri
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
învățare. Subliniem acest fapt pentru că activitatea de învățare în special și tot ce ține de ea ca acțiuni complementare trebuie să aibă sau să capete, în conținut și formă, aspectul unor activități sociale, chiar dacă ele implică un grad ridicat de subiectivitate. Foarte multe cercetări au neglijat acest aspect, ceea ce au făcut să se arate că ”influența însăși a unor factori umani este adesea considerată ca un epifenomen, care nu este evocată decât în ultimă analiză și aceasta doar pentru a explica
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
învățare foarte variate și ușurința cu care ea se manipulează. III.2.2 Metoda anchetei în varianta chestionarului de opinii (vezi anexa 2) III.2.3 Metoda experimentului psihopedagogic Întrucât în cercetare nu se utilizează o singură metodă dată fiind subiectivitatea uneia sau alteia, am ales și metoda experimentală pornind de la faptul bine cunoscut că la început conduita copilului în activitate și în relațiile cu cei din jur este motivată dominant de aprecierile acestora și 86 abia la o anumită vârstă
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
mai complete și reale despre sine și trăirile lui. Este deci esențial ca intuiția și empatia cercetătorului să funcționeze în mod optim. Marele avantaj al convorbirii este că permite recoltarea multor informații în timp relativ scurt, iar dezavantajul constă în subiectivitatea subiectului sau în lipsa sa de receptivitate. Pe tot parcursul cercetării am uzat de convorbire care, pe lângă metodele structurate, să întregească datele furnizate de acestea. Medierea are un caracter preponderent procedural, este mai puțin intruzivă decât alte procese (arbitrajul), deoarece părțile
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3129]
-
trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală, de practica bisericească, de superstiții și așa mai departe. Structura și stilul: Retrospectiv, atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și, pe de altă parte, respectarea convențiilor în vigoare privind stilul literar. George Călinescu, influentul istoric și critic literar interbelic, a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
și pline de neastâmpăr-. El pune în contrast această perspectivă cu un alt fragment la persoana întâi: începutul romanului Întâmplari în irealitatea imediată a romancierului interbelic Max Blecher, care cufundă imediat cititorul într-un univers de incertitudine modernistă, suferință și subiectivitate. 40 Diverse comentarii asupra textului s-au concentrat pe măsura diferenței dintre relatarea lui Creangă și detaliile reale ale biografiei sale, în particular asupra vieții în familia lui Ștefan a Petrei. George Călinescu susținea că scriitorul moldovean ar fi fost
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
diferite niveluri de percepție, ce se găsesc într-o corespondență biunivocă cu nivelurile de Realitate. Aceste niveluri de percepție permit o viziune din ce în ce mai generală, unificatoare, cuprinzătoare a Realității, fără să ajungă vreodată să o epuizeze complet 406. Astfel, percepția și subiectivitatea au un rol fundamental, trecerea de la obiectiv la subiectiv și invers realizându-se dacă ,,nivelurile de realitate sunt corespunzătoare nivelurilor de percepție" și respectiv, ,,nivelurile de percepție corespund cu nivelurile de realitate"407. Primul fragment al Întâmplărilor în irealitatea imediată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
se consuma într-o plutire în afară de orice lume, plăcută și dureroasă în același timp"412. ,,Natura subiectivă" asociată ,,proprietăților naturale ale subiectului transdisciplinar" devine ,,obiectivă" atunci când ,,nivelurile de percepție corespund cu nivelurile de realitate"413. La nivelul textului blecherian, obiectivizarea subiectivității sau părăsirea unui ,,nivel de realitate" creat pentru revenirea în realitatea unidimensională se petrec tot sub imperiul percepțiilor și senzațiilor: Dacă se auzea zgomot de pași, odaia intra repede în vechiul ei aspect. Se pornea atunci între pereții ei o
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
și de insistent, încât nu-mi rămânea decât să iau o bucată de hârtie și să transcriu 421. În studiul său Moartea azi, Basarab Nicolescu edita o cercetare deosebit de interesantă a lui Patrick Paul, Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate. Astfel, conform teoriei lui Patrick Paul, abordarea transdisciplinară care postulează ideea diferitelor ,,niveluri de realitate" trebuie să aibă în vedere și ,,fenomenologia viselor". Cercetătorul se oprește în mod deosebit asupra ,,mărturiilor onirice" despre moarte, pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
tradusă grație unui ajutor al Direcției generale a cărții, arhivelor și bibliotecilor din Ministerul spaniol al Educației și Culturii, traducere din spaniolă, prefață și note de Sorin Mărculescu, București, Editura Humanitas, 2000. Paul, Patrick, ,,Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Nicolescu, Basarab, Moartea azi (editor), traducere din limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008. Petrescu, Camil, Teze și antiteze, București, Editura Minerva, 1971. Vancea, Viola, Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
418 Max Blecher, Întâmplări în irealitatea imediată, ed. cit., p. 109. 419 Ibidem, p. 122. 420 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, ed. cit., p. 1. 421 Ibidem, p. 27. 422 Patrick Paul, ,,Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Basarab Nicolescu, Moartea azi (editor), traducere din limba franceză de Mihaela Fătu, București, Curtea Veche, 2008, p. 52. 423 Ibidem, p. 57. 424 Ibidem, p. 62. 425 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Fătu, București, Curtea Veche, 2008, p. 52. 423 Ibidem, p. 57. 424 Ibidem, p. 62. 425 Max Blecher, Vizuina luminată. Jurnal de sanatoriu, ed. cit., p. 35. 426 Ibidem, p. 35. 427 Patrick Paul, ,,Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate" în Basarab Nicolescu, op. cit., p. 61. 428 Max Blecher, op. cit., p. 70. 429 Ibidem, p. 77. 430 Ibidem, p. 81. 431 Ibidem, p. 93. 432 Basarab Nicolescu, Transdisciplinaritatea. Manifest, ed. cit., p. 99. 433 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
toi mai eficiente de obținere a satisfacțiilor trebuie neapărat să ajungă la crearea instanței superioare; spiritul valorificator în mod rațional. Funcția sa valorificatoare constă în necesitatea evolutivă de obiectivare, de organizare a proiectelor intelectului și de armonizare a lor (supraconștientul). Subiectivitatea afectivă și neliniștea, nerăbdarea ei se calmează grație acestei obiectivări. Psihicul dobîndește fie și doar sporadic liniștea, răbdarea, forța de a stăpîni excitațiile ținute în frîu, dorințele; el devine apt să trăiască satisfacția în principiu: bucuria, spaima sublimată. Cu alte
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
au trecut și poate mai trec încă nepercepute sau neapreciate la justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale, care implică cunoștințe anterioare, nici în rezultate, care presupun un punct de vedere asupra lumii. Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis, iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile trecutului. După Roland Barthes, în secolul nostru, nu faptul, ci relația pare a fi dominantă, astfel încît este
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
paradigmă au trecut și poate mai trec încă nepercepute sau neapreciate la justa lor valoare. Știința noastră nu poate fi plenar obiectivă, nici în metodele sale (implicînd cunoștințele anterioare), nici în rezultate (care presupun un punct de vedere asupra lumii). Subiectivitatea este principala rațiune a relativității sale; ea este legată de istoria și de contextul său, de locul și de timpul său. Așa cum afirmă mulți relativiști, economiștii scriu întotdeauna sub specie temporis (sub presiunea timpului), iar cunoașterea contextului istoric "iluminează" teoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
model pentru celelalte științe sociale, vorbindu-se chiar de econocrație. Dar există legi ale comportamentului uman? Există legi ale economiei, obiective, imuabile și eterne? Eu cred că nu, că avem de-a face cu un domeniu în care relativitatea și subiectivitatea se simt ca acasă. Oricum, tezele fundamental-dominante ale economiei moderne ar trebui supuse unor serioase testări psihologice. Filosofii preocupați de filosofia științei au învățat cele mai multe despre cum nu trebuie să se facă știință studiind modul în care se făcea știință
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
răspuns este că nu, că există deosebiri ample între cele două, mai puțin obiectivele, care par să fie comune. Max Weber arăta că științele sociale trebuie să ofere o cunoaștere "din interior" (Verstehen). Științele sociale au un grad superior de subiectivitate. Aici avem de-a face cu fenomene și evenimente specifice, dar și observatori care produc interpretări distincte. Nu ar trebui să mai căutăm regularități generale ca în științele naturii. Eventualele regularități din comportamentul uman nu sunt legi naturale sau uniformități
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
teoria sa privind "tipurile ideale". Teoria neoclasică este mai individualistă și mai subiectivă, valori prețuite de un L. von Mises, F Knight, sau L. Robbins, Knight adăugînd în plus incertitudinea și eroarea. Pentru el, esența economiei ar sta tocmai în subiectivitatea sa. În Eseu privind natura și însemnătatea științei economice, L. Robbins consideră că teoria eco-nomică nu se ocupă de o casă particulară de fenomene sociale, ci de un aspect particular al comportamentului uman în general. De un anumit specific al
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]