7,897 matches
-
multe paragrafe de la începutul Cercetărilor. Termenul de referință al discuției este intuiția că semnificația unui cuvânt este ceva care corespunde cuvântului. Tocmai această intuiție constituie punctul de plecare al diferitelor teorii ale semnificației, care au fost elaborate de către filozofi. Un substantiv - observă Wittgenstein - ne face să căutăm un obiect care să-i corespundă. Ca și în cazul numelor proprii sau comune, avem tendința de a căuta în jurul nostru sau în mintea noastră lucruri pe care le-am putea numi „semnificația expresiilor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
saussureană de "sistem", se consideră că, de fapt, limba este alcătuită din mai multe sisteme, participante −firește− la alcătuirea acele-iași entități: fonologic, morfologic, sintactic, lexical și, după unele opinii, stilistic. Dacă însă ținem cont că același element al limbii (un substantiv, de exemplu) este antrenat în rețeaua tuturor acestor sisteme (prin formă, flexiune, regim, semnificație și selecție), se poate constata că independența acestor sisteme este relativă, iar nu absolută, fiindcă limba nu reprezintă o sumă a lor, ci un agregat care
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
afuncțională, în vreme ce pentru a lucra ea este funcțională, căci există forma uzuală eu lucrez. Ceea ce face însă de acestă dată să se opteze pentru forma sufixată nu este numaidecît norma istorică a limbii, căci există și forma eu lucru (de unde substantivul lucru), care are astăzi o circulație mai redusă și care nu este admisă de norma legiferată ce funcționează în primul rînd la nivelul limbii literare. Norma poate funcționa diferit în diviziunile geografice ale limbii sau în diviziunile ei sociale, întrucît
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
exemplu, noapte bună, iar nu *bună noaptea, cum spunem bună dimineața, bună ziua, bună seara. Dar sistemul nu are o regulă potrivit căreia, în combinație cu noapte, bună are altă poziție, ci prevede doar că un determinant adjectival stă pe lîngă substantivul determinat, de obicei, după el. Concepută ca manifestîndu-se sub cele trei aspecte (vorbire, normă și sistem), limba poate fi studiată cu mai multă precizie și într-o manieră mult mai nuanțată decît permitea teoria lui Ferdinand de Saussure. Fără îndoială
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
realizat cu ajutorul intelectului, noțiunea, să primească forma prin intermediul altei facultăți (a limbajului). Totuși, notează acest filozof, "formele gîndirii sînt în primul rînd în limbajul omenesc", fiindcă "important e faptul ca determinațiile de gîndire să apară într-o limbă oarecare ca substantive și verbe și să li se imprime în acest fel o formă obiectivă"53. Pe de altă parte, spre deosebire de noțiune, care însumează trăsăturile esențiale ale obiectului sau fenomenu-lui, conținutul cuvîntului se poate baza și pe trăsături întîmplătoare sau neesențiale. De
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
știință și propria conștiință lingvistică. Ceea ce se comunică însă, adică realitatea la care se referă informația cuprinsă în comunicare, realizează întotdeauna o selecție a mijloacelor cu care se redă această informație. Astfel, dacă informația se referă la un anumit domeniu, substantivele vor avea desemnări în domeniul respectiv, încît într-o comunicare referitoare la mobilă, de exemplu, nu pot fi antrenate substantive precum arătură, mitralieră, raționament etc. Selecții asemănătoare se produc și în cazul celorlalte grupe de cuvinte noționale, precum adjectivele și
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
întotdeauna o selecție a mijloacelor cu care se redă această informație. Astfel, dacă informația se referă la un anumit domeniu, substantivele vor avea desemnări în domeniul respectiv, încît într-o comunicare referitoare la mobilă, de exemplu, nu pot fi antrenate substantive precum arătură, mitralieră, raționament etc. Selecții asemănătoare se produc și în cazul celorlalte grupe de cuvinte noționale, precum adjectivele și verbele, al căror conținut trebuie să manifeste compatibilitate cu cel al substantivelor și, de aceea, în comunicarea respectivă (despre mobilă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la mobilă, de exemplu, nu pot fi antrenate substantive precum arătură, mitralieră, raționament etc. Selecții asemănătoare se produc și în cazul celorlalte grupe de cuvinte noționale, precum adjectivele și verbele, al căror conținut trebuie să manifeste compatibilitate cu cel al substantivelor și, de aceea, în comunicarea respectivă (despre mobilă) adjective precum cărpănos, silitor, șuierător nu pot fi utilizate și nici verbe precum a naviga, a necheza, a zbura etc. Există, așadar, o grilă semantică ce asigură concordanța dintre conținutul informației (al
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
Exigențele limbajului vizează faptul că, în general, discursul, în orice limbă s-ar realiza, presupune o pluridimensionare clasială din punct de vedere gramatical, fiindcă, în mod curent, nu se alcătuiesc discursuri uzînd de cuvinte aparținînd unei singure clase gramaticale (clasa substantivelor, clasa adjectivelor, clasa numeralelor etc.) și nici antrenînd o singură categorie gramaticală (a genului, a numărului, a modului etc.). Realizarea discursului presupune deci actualizarea tuturor posibilităților limbajului reprezentat printr-o limbă sau alta, cu restricții din perspectiva a ceea ce se
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
să existe în română două semnificații corespunzătoare pentru denumirile luceafărul de dimineață și luceafărul de seară, deși desemnarea este unică, referentul fiind același, planeta Venus. Dependența semnificației de sistemul limbii nu se manifestă însă numai în cazul numelor propriu-zise (a substantivelor), ci privește orice cuvînt al limbii. Astfel, ceea ce în limba română se spune a mînca, în germană se spune essen și fressen, dacă se referă la oameni sau la animale. La fel, româna are pe a învăța (ceva sau pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
spre referent, primește și un alt statut în limbă. Eugen C o ș e r i u arăta că, în greaca veche, orice cuvînt luat în discuție primea articolul neutru, indiferent de genul la care aparținea în limba-obiect, dacă era substantiv 111. Și în unele limbi moderne se produc asemenea transformări; în limbile romanice, de exemplu, cuvintele în această situație trec la genul masculin, substantivîndu-se atunci cînd aparțin altor părți de vorbire decît substantivul: "A spus un da apăsat", " El si
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la care aparținea în limba-obiect, dacă era substantiv 111. Și în unele limbi moderne se produc asemenea transformări; în limbile romanice, de exemplu, cuvintele în această situație trec la genul masculin, substantivîndu-se atunci cînd aparțin altor părți de vorbire decît substantivul: "A spus un da apăsat", " El si no me gusto" (Da-ul nu mi-a plăcut). Aceste constatări dovedesc că nu este întotdeauna întemeiată opinia potrivit căreia metalimbajul nu este decît aplicarea limbii la o realitate ca oricare alta112. Cea
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
la altul, trebuie avută în vedere și producerea unor înlocuiri. Astfel, dacă latina avea un sistem cazual bine reprezentat de desinențe, avea deseori și posibilități de a exprima valori precum cele de genitiv sau de dativ cu ajutorul prepozițiilor și cu substantivul în cazul ablativ. Cînd sistemul desinențial s-a dezorganizat prin pronunțarea slabă (sau nepronunțarea) consoanelor finale, a căpătat importanță primordială și s-a generalizat exprimarea raporturilor cu ajutorul prepozițiilor, care a devenit caracteristică pentru tipul romanic. Prin urmare, pentru a realiza
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
În principiu, este vorba, deci, de o opoziție de forme care rezultă din evoluția fonetică. Astfel, din lat. frater (acuz. fratrem, abl. fratre) a rezultat rom. frate, iar, prin preluarea desinenței -i de la declinarea a II-a , devenită specifică pentru substantivele masculine, a rezultat pluralul frați, cu t trecut la ț cînd este urmat de i semivocalic. La nivelul limbii populare, în multe zone, pluralul este fraț, africata ț, un rezultat al schimbării fonetice, preluînd funcția gramaticală de a marca pluralul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
extinde sfera cuvintelor pragmatice, pe care le plasează în cercetarea ce privește relația omului cu limba sa. Un loc special îl ocupă în analiza lui B e n v e n i s t e pronumele personale, constatîndu-se că, spre deosebire de substantive, pronumele eu orientează identificarea denotatului său numai prin raportare la activitatea de vorbire, la realizarea actelor vorbirii. Contextul de comunicare în func-ție de care se realizează indicarea denotatului (= realității la care se referă) pronumelui eu este numit de lingvistul francez
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
analistului concepția care a stat inițial la baza formării lui. Cert este însă că, prin funcția denominativă, cuvîntul se raportează în primul rînd la realitate, la realitatea gîndită într-un anumit mod, iar nu la cea obiectivă, și, de aceea, substantivul, care realizează nominația prin excelență, este partea de vorbire cea mai independentă de limbă și cea mai dependentă de gîndire și de realitatea gîndită. Cu toate acestea, tentativa de a cerceta realitatea prin limbă, de a încerca să se afle
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
cu distincțiile obiective, în sensul că uneori coincidențele există, iar alteori sînt eludate. Desemnarea, semnificația și sensul determină relațiile presupozi-ționale, remarcate de John Ly o n s300, adică relațiile dintre diferite clase de cuvinte ce aparțin unor categorii morfologice deosebite (substantive și verbe : pasăre a zbura, pește a înota; adjective și substantive : blond păr, clocit ou; verbe și substantive-obiecte: a conduce mașină; verbe și substantive de relație : a mușca dinți, a șuta picior). Se poate constata, așadar, o anumită afinitate între
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
sînt eludate. Desemnarea, semnificația și sensul determină relațiile presupozi-ționale, remarcate de John Ly o n s300, adică relațiile dintre diferite clase de cuvinte ce aparțin unor categorii morfologice deosebite (substantive și verbe : pasăre a zbura, pește a înota; adjective și substantive : blond păr, clocit ou; verbe și substantive-obiecte: a conduce mașină; verbe și substantive de relație : a mușca dinți, a șuta picior). Se poate constata, așadar, o anumită afinitate între elementele lexicale manifestată în primul rînd prin corespondența cu realitatea obiectivă
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
o n s300, adică relațiile dintre diferite clase de cuvinte ce aparțin unor categorii morfologice deosebite (substantive și verbe : pasăre a zbura, pește a înota; adjective și substantive : blond păr, clocit ou; verbe și substantive-obiecte: a conduce mașină; verbe și substantive de relație : a mușca dinți, a șuta picior). Se poate constata, așadar, o anumită afinitate între elementele lexicale manifestată în primul rînd prin corespondența cu realitatea obiectivă (realizată prin desemnare), fiindcă însuși-rile, stările și acțiunile nu sînt atribute universale, ci
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
noi realități și aspirația constantă de a asimila valori din alte spații culturale impun formarea și achiziția permanentă de nume-roase elemente lexicale noi. Dintre clasele morfologice de cuvinte, cea mai mobilă și cea mai aptă de înnoire este cea a substantivului, urmează apoi, în ordine, cea a adjectivului, a verbului, a adverbului și, în mai mică măsură, cea a elementelor de relație și a interjecției. Sînt rezistente la schimbări clasa articolului, numeralului și pronumelui. De aici se poate conchide că elementele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
el este prezent în toate stilurile și sectoarele limbii. Astfel, de exemplu, norma limbii române cere ca formula de salut pentru perioada zilei să fie Bună ziua, deși sistemul limbii române nu conține restricția ca adjectivul să preceadă în mod necesar substantivul, ci, din contră, mai obișnuite sînt determinările post-determinat. În ultimul timp, unii vorbitori folosesc însă, mai ales la despărțire, salutul O zi bună ! care încalcă norma uzuală și chiar modelul structurii englezești Have a nice day ! care a fost urmat
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
este marcată subiectiv sau obiectiv. O asemenea constatare nu trebuie să surprindă dacă prin predicat se înțelege de fapt "predicație", așa cum se întîmplă pe terenul logicii, și atunci unei construcții determinative precum zăpadă pufoasă, unde determinantul este o predicație a substantivului, i se poate aplica regula obiectivității din perspectiva concordanței cu realitatea. Partea a treia : RELAȚIILE ȘI DETERMINĂRILE FILOZOFĂRII Implicarea limbii în particularizarea filozofiei Investigarea limbii din perspectiva filozofiei a fost de cele mai multe ori orientată spre a afla un răspuns la
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
poate exista decît ca parte integrantă a unei limbi cu funcționare și aplicare generală, care îi determină multe dintre aptitudinile de a imprima cunoașterii domeniului respectiv o tentă particulară. Reflexul acestui particularism în interiorul discursului (textului) filozofic se află sub dominanța substantivului, adică a elementului de limbă implicat cel mai mult în nominație și, în același timp, cel mai intens marcat de aspectele cognitiv (cunoașterea obiectelor) și emotiv (reflectarea propriilor trăiri și atitudini în raport cu obiectele sau cu numele lor), precum și de valențele
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
trăiri și atitudini în raport cu obiectele sau cu numele lor), precum și de valențele atribuite prin nivelul extralingvistic (desemnarea, relația cu obiectele) și prin cel intralingvistic (semnificația, statutul din limbă, relația cu alte elemente ale limbii)313. Din acest motiv, din perspectiva substantivului se clădește axa sintagmatică a discursului prin relațiile lui cu alte elemente ale limbii care-l anturează (în primul rînd verbe și adjective), în funcție de el operîndu-se selecția acestor elemente, precum și flexionarea și poziționarea lor. Discutînd despre axa sintagmatică vine în
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
filozofică este o filozofare în limbaj poetic. Poezia însă poate fi sau nu filozofică, iar dacă nu este filozofică aceasta nu presupune că nu poate fi valoroasă. S-ar putea spune că este predispusă conținutului filozofic îndeosebi poezia bazată pe substantiv și nu este filozofică (sau este mai puțin filozofică) poezia în care prevalează adjectivul. Punînd problema poeziei filozofice, G. I b r ă i l e a n u328 se întreabă dacă poate sau este necesar să existe o invenție
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]