2,093 matches
-
didactice, vor îndeplini alte roluri, vor avea "ochi de vultur" pentru alte posibilități de educație propriu-zisă. Desigur că este recunoscută, se afirmă și rezistența specifică la schimbare, ca refuz în a trece de la cunoscut la necunoscut, aceasta fiind considerată chiar subversivă la început. ► Schimbarea de paradigmă este căutarea și implementarea unei căi care dă fundamental o nouă gândire, concepție, practică, metodologie, cu efecte pozitive sau negative, ca o "contra cultură, o altă, diferită cultură", născută din opoziția față de autoritatea paradigmei anterioare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
la Iași, unde intră copist la Departamentul Dreptății (1842) și ajunge în cele din urmă funcționar la Departamentul din Lăuntru. Audiind cursuri la Academia Mihăileană, luând parte la „soaréle” literare, capătă gustul lecturii și al scrisului. Pentru poezia Viitorul, socotită subversivă, modestul funcționar se vede destituit. Deși nu participase efectiv la mișcarea de la 1848, e pus pe lista proscrișilor și, după multe peripeții, reușește să treacă în Transilvania (ia parte la adunarea de pe Câmpia Libertății), iar de acolo, în Bucovina. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
sentiment adânc al naturii ocrotitoare, cu punți de o vibrație caldă, țintind spre poezia lui Lucian Blaga. La fel de interesantă și de oportună este antrenarea exegetică, cu acest punct al creației Ilenei Mălăncioiu, ca o altă manifestare foarte sumbră a poeziei subversive care, desigur, deschide un viitor spațiu analitic. Trebuie să reținem că: deconstrucția canonică a poeticității realizată de marii reprezentanți ai Generației 60, cea a neomodernismului literar, scoate în evidență o particularitate esențială a acestei paradigme și anume aceea de a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
va constitui, în antedecembrism, pricina unei ample revoluții, impusă prin "tezele din iulie 1971" ale lui Nicolae Ceaușescu. Este unul dintre momentele de maximă amploare, din cadrul unui proces de repudiere a cărții, contestat în majoritate de intelectualitate. Limbajul intelectualizat devine subversiv prin însuși ermetismul său. Panica, îmbibată cu o rușine interiorizată, atinge apogeul, în ciuda ecartului numeric dintre intelectuali și ne-intelectuali (desigur, în favoarea celor din urmă!). În acest context, biciuit de influența "grețos malefică" (Alex Ștefănescu) a ideologiei comuniste, Generația șaizecistă
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
generații reale în intervale obiective de timp, ci determină aceste intervale prin aplicarea conceptului lor de generație ca paradigmă dominantă"28. În perioada postbelică, ideea de generație s-a dezvoltat și prin tratarea separată a patru tipuri de literaturi: oportunistă, subversivă, disidentă, evazionistă. Literatura oportunistă este literatura de partid, conformă dogmelor propagandistice, reprezentată prin M. Beniuc, Adrian Păunescu, Corneliu Vadim Tudor, Zaharia Stancu, Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Titus Popovici, Eugen Barbu, Dumitru Popescu etc.. Temele și motivele abordate sunt subordonate acelorași clișee de expresie, putând spune, astfel, că avem de-a face cu o falsă literatură, cu victorii intens popularizate, o literatură îndoctrinată, idilică și festivă. Literatura subversivă reprezintă o deviație de la linia oficială, deviația aceasta fiind mascată, însă, în metafore și parabole, cu un fel de protest abia schițat, o dizidență, pe jumătate sau pe sfert, atât cât permitea cenzura. Dintre reprezentanți, îi putem numi pe Marin
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ca adevărata esență a poeziei"61. Firește, Ana Blandiana aparține altei categorii: a intelectualilor care se revoltă, dar care nu își țipă revolta, ci și-o interiorizează, într-o altfel de metaforă, cea a sugestiei. Cuvintele devin intelectualizate, aproape ermetice, subversive prin ele însele și prin rafinamentul expresiei. Fără să renunțe, însă, la haina, mai puțin nobilă, poate, dar vulnerabilă, a emoției, Ana Blandiana nu își pierde vitalismul, când: "nesupusă ca un personaj responsabil, și nu ca unul recalcitrant, aceasta citește
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
avea ca unică justificare încredințarea cum că, în afară de culoarea politică ce o aducea conținutul acelor scrieri, lipsește o retorică specifică, demnă de a face obiectul unui studiu de cercetare textuală. Desigur că răspunsul este contrar crezămintelor, aceste scrieri, cu iz subversiv, sau chiar disident, distingându-se, tocmai printr-o retorică aparte. "În 1985, o suită de poeme ale ei (Ana Blandiana n. n.), încărcate cu dinamită politică, apărute în revista "Amfiteatru", alertează autoritățile. Iar, în 1988, după ce publică volumul de versuri Întâmplări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vorba de texte politice, ci de simplă literatură, o literatură considerată periculoasă, pentru simplul fapt că era adevărată. Într-o societate, în care singura materie primă abundentă era minciuna și unica realitate indiscutabilă, aparatul represiv [...] adevărul estetic devenea [...] un act subversiv, așadar politic. Așa se face că am ajuns la politică, fără să vreau [sublinierea lui M. C.], rezistând, pur si simplu, cauzelor care, de fiecare dată, voiau să mă îndepărteze de destinul meu"64. Completarea, cu referire la importanța metaforei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
așadar politic. Așa se face că am ajuns la politică, fără să vreau [sublinierea lui M. C.], rezistând, pur si simplu, cauzelor care, de fiecare dată, voiau să mă îndepărteze de destinul meu"64. Completarea, cu referire la importanța metaforei subversive, în întreaga Europă de scriitori, care se aflau sub opresiune ideologică, o aduce tot ea : "În toate țările din Est, metafora a fost folosită ca o bombă, care făcea explozie, la mijlocul drumului dintre scriitor și cititor, atunci când adevărul, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
În toate țările din Est, metafora a fost folosită ca o bombă, care făcea explozie, la mijlocul drumului dintre scriitor și cititor, atunci când adevărul, pe jumătate rostit al unuia, se înțelegea cu jumătatea trăită de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"65. Poezia subversivă a Anei Blandiana se poate spune că este singura poezie, aproape în totalitate, conceptuală, despuiată, în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
pe jumătate rostit al unuia, se înțelegea cu jumătatea trăită de celălalt, într-o înțelegere complice și subversivă. Poeții au devenit, astfel, plămânii, prin care popoarele încercau să respire aerul, din ce în ce mai rarefiat, al libertății și să se salveze"65. Poezia subversivă a Anei Blandiana se poate spune că este singura poezie, aproape în totalitate, conceptuală, despuiată, în cea mai mare parte, de orice emoție, aceasta încadrându-se în ceea ce Alex Ștefănesu numește poezie de idei, "care nu se aseamănă prin nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Occident, mai cu seamă în literatura germană și în cea franceză"69, așa cum sesizează critica internațională, prin vocea aceluiași Marco Cugno. Eliminând însă orice impresie de Literatură evazionistă, indiferentă la problemele politice, fraza fantastică se amestecă, în permanență, cu fraza subversivă, fâcând din paginile de proză ale acesteia "cele mai zguduitoare pagini despre degradarea vieții satului și a vieții, în general, sub influența grețos malefică a comunismului"70, după cum Alex Ștefănescu precizează. Revenind la poezie, întrucât cele două forme de sensibilitate
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
împreună cu soțul ei, Romulus Rusan, de crearea, la Sighet a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței 81. Toate aceste evenimente, memorabile pentru Ana Blandiana, i-au influențat poetica, "plină de trimiteri sarcastice la adresa dictaturii"82, mai mult sau mai puțin subversive, care i-au atras, totodată, pedeapsa de a i se interzice să mai publice în România. Într-o remarcă sugestivă, cu referire la acest fapt al cenzurii, Alex Ștefănescu lansează următoarea idee: "Poeta a devenit, atunci, pe neașteptate, o Jeanne
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Blandiana remontează ideea de tradiție, și prin asta se alătură poate, însă, nu atât de vizibil, precum titanii Nichita Stănescu sau Marin Sorescu -, raportându-se, în mod real, principiilor promovate de Generația 60. Să nu uităm că poeta aparține autorilor subversivi, nu celor disidenți, adică le aparține celor care preferă să își țipe nemulțumirile în spatele metaforelor, instaurându-și astfel o lume proprie, aflată undeva, înăuntrul sau dincolo de realitatea exterioară propriu-zisă. Deconstrucția canonului la Ana Blandiana devine, astfel, o deconstrucție a realității
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care dețin o forță sugestivă la fel de mare ca imaginile poetice. 3.1.1.3. Metafore opace În volumele care fac trecerea către cea de-a doua etapă de creație a Anei Blandiana, se simte cel mai profund, în vers, atacul subversiv contra ideologiei. Metafora începe să fie lipsită de transparență, deși este aleasă dintr-un arsenal al cotidianului: plantele, frunzele, copacii, greierii etc. Metafora opacă, prin care înțelegem metafora subversivă, ia naștere în poezia Anei Blandiana, încă de la început, însă ea
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
a Anei Blandiana, se simte cel mai profund, în vers, atacul subversiv contra ideologiei. Metafora începe să fie lipsită de transparență, deși este aleasă dintr-un arsenal al cotidianului: plantele, frunzele, copacii, greierii etc. Metafora opacă, prin care înțelegem metafora subversivă, ia naștere în poezia Anei Blandiana, încă de la început, însă ea se acutizează odată cu cea de-a doua etapă a creației poetice, atingând apogeul în cele patru poezii de mare curaj din 1984: Eu cred că suntem un popor vegetal
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
popor vegetal, Cruciada copiilor, Totul și Delimitări. Trăirile cu subtext etic capătă amploare, odată cu volumul Revista "Amfiteatru", extinzându-se ulterior în toate celelalte volume. Celebrul vers: "Eu cred că suntem un popor vegetal", va deveni amprentă nu doar a poeziei subversive blandiene, ci a întregului context ideologic al vremii. Manifest sau stimul la revoltă, pentru o întreagă generație supusă persecuției, cuvântul devine țipăt sau imn. Asocierea stării de teamă cu vegetalul constituie, de data aceasta, o îndepărtare de la condiția superioară de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
vârstei lipsite de griji a copilăriei, autoarea reconstruiește un alt canon, în care îi atribuie naturii rolul de spațiu al persecuției. Astfel, metaforele mai sus amintite, precum: suntem frunze, suntem copaci, suntem un popor vegetal etc. devin laitmotivuri ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă subversivă, opacă, o
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ale poeziei subversive. Neputința revoltei generează imposibilitatea evadării dintr-un univers mort. Numindu-și semenii, cu o ușoară ironie, frații mei, autoarea le critică acestora atitudinea în fața răului, printr-o permanentă stare de nepăsare și de indiferență. O altă metaforă subversivă, opacă, o constituie greierii, care "cântă numai în somn,/ Greierii ziua sunt numai insecte,/ Lăsați-i să doarmă și ascundeți-i, ierburi,/ De sinceritățile zilei suspecte;// De adevărul uscat și zadarnic/ Ferească-i al rouăi prea limpede domn/ Și tot
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ideologia și falsele valori ale acesteia. Singura evadare pare să fie somnul, care joacă un dublu rol: spațiu al refugiului, dar și spațiu al morții. Constituind puntea de trecere spre cealaltă lume, prin intermediul visului, somnul, la fel ca toate metaforele subversive ale Anei Blandiana, pendulează între răsfirare și restrângere, între dilatare și comprimare, între dedublare și închidere. 3.1.2. Etapa poetică a demetaforizării sau volumele reconstrucției 3.1.2.1. Absența metaforei A doua vârstă a poeticii blandiene începe cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
de tranziție, poeta alege, totuși, în titlu, o dublă metaforă, printre puținele care mai străbat acest volum, care semnifică puntea de trecere dintre realitate și irealitate sau dintre viață și moarte. Autoarea mai păstrează doar metaforele opace, care să marcheze subversiv opoziția față de ideologie. Gravitatea dominantă, născută dintr-o maturitate vizibilă și dintr-o conștientizare mai clară a scopului vieții este marcată stilistic prin prezența interogațiilor, devenite un șir filozofic de problematizări. Tototdată, într-o primă ipostază, lumea de acum Anei
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
livezile înflorite din răutate,/ Peste păsările care îndură./ Ninge ca și cum prin zăpadă/ Ar trebui să se sfârșească/ Viața acestui acvatic popor,/ Ninge cu o încrâncenare/ Omenească,/ Ninge otrăvitor". (Ninge cu dușmănie) Contextul ideologic, dominat de persecuția comunistă, "instaurează" la scriitorii subversivi metafora opacă. Ninsoarea simbol clasic al purității și al luminii este reconsiderată în poezia Anei Blandiana, întruchipând tăișul ideologie comuniste. Ura se alătură oximoronic a tot ce este frumos, aducând dezbinare în prezentul persecutor. O ultimă încercare de întoarcere către
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
la altul, sau de la o etapă de vârstă la alta, decât în termeni minori, cu ușoare diferențe. Identificând aproape fiecare volum al autoarei ca fiind încărcat de atacul contra ideologiei, dincolo de poeziile recunoscute ca fiind interzise, existând câte un mesaj subversiv și in altele, ascuns, mai puțin explicit, fără să cădem în derizoriu, sau să riscăm să fim judecați pentru obsesii maladive, ne vom referi în cele ce urmează la câteva astfel de poezii din următorul volum al autoarei, Ochiul de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Ochiul de greier, 1981. Este poate volumul marcat cel mai puternic de aversiunea contra ideologiei, aducând, în construcția lui, o absență a metaforei, diferită de absența cu care obișnuise poezia lozincardă. Deși el însuși conține o metaforă una cu tentă subversivă, ochiul de greier fiind ochiul veșnic treaz al artistului persecutat acest volum va marca începutul unui lung șir de alte volume încadrate în ceea ce am numit absență a metaforei: Greierii cântă numai în somn,/ Greierii ziua sunt numai insecte,/ Lăsați
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]