2,316 matches
-
se va scrie cu cifre bolduite" (cfdp.utcb.ro); Nu se va abuza de tehnici de subliniere (bolduire, scris cursiv, underline, ghilimele etc.)" (ectap.ro/norme de tehnoredactare.php). Dacă bolduit și bolduire pot apărea în contexte "tehnice", derivatul bolduială e, prin sufix, tipic familiar, glumeț: "Mi-e teamă că bolduiala literelor nu ține loc de demonstrație..." (forum.computergames.ro). Destule exemple are totuși și familia verbului a bolda - "Google o să boldeze cuvintele cheie aflate in titlu" (dgeneration.ro); "capitolele vor fi numerotate
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
numerotate cu cifre romane boldate" (hiphi.ubbcluj.ro); "Boldarea sau italicizarea cuvintelor cheie poate avea un efect pozitiv, dar nu abuzați de ea" (tudi.ro/optimizare-pentru-wordpress). Evident, vorbitorii oscilează între cele două modele derivative concurente, cel standard-cult, în -a, cu sufixul -ez (a bolda-boldez) și cel popular și familiar, în -ui, cu sufixul -esc (a boldui-bolduiesc): "am bolduit (eu ziceam până acum Ťboldatť - cum o fi oare?" (ocarteofraza.unspe.com). A boldi - care are marele dezavantaj al omonimiei cu popularul a
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
cheie poate avea un efect pozitiv, dar nu abuzați de ea" (tudi.ro/optimizare-pentru-wordpress). Evident, vorbitorii oscilează între cele două modele derivative concurente, cel standard-cult, în -a, cu sufixul -ez (a bolda-boldez) și cel popular și familiar, în -ui, cu sufixul -esc (a boldui-bolduiesc): "am bolduit (eu ziceam până acum Ťboldatť - cum o fi oare?" (ocarteofraza.unspe.com). A boldi - care are marele dezavantaj al omonimiei cu popularul a (se) boldi - "a-și holba ochii, a se uita țintă" e destul de
Bolduire by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6910_a_8235]
-
gol, chiar dacă este destul greoi și de lipsit de eufonie. Din tablou nu putea lipsi un verb; de fapt, sunt chiar două, în concurență: a suspecta (împrumut din fr. suspecter) și a suspiciona (probabil creație internă, de la substantivul suspiciune). Despre sufixul -iona s-a scris de multe ori; în genere, au fost criticare creațiile lexicale care dublau un verb deja existent, ca în perechea a conchide-a concluziona. În ciuda aparențelor, a suspiciona nu este nou: dicționarul academic (Dicționarul limbii române, DLR
„Condiții suspicioase“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6827_a_8152]
-
articulat: “A fost Sfîntul Valentin, e Dragobetele” (VIP 8, 2003, 2); „o reiterare a tradiției Dragobetelui” (Timpul liber, 11.02.2002); „Dragobetele, varianta românească a Valentinului” (telegraf.conpress.ro). Formă joacă însă feste publiciștilor actuali: terminația de singular a unui sufix regional masculin este interpretată că o terminație de feminin plural; schimbarea de gen este probabil influențată și de analogia cu alte nume de sărbători care au forma feminină: Florii, Sînziene, Rusalii... Așa pare să se explice flexiunea din exemplele următoare
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
69, 24 febr. - 2 martie 2003); „Denumirea de Dragobete ar putea proveni din slavă veche, de la expresia «dragu biți» - a fi drag” (informatia.dntcj.ro). Complet aberant e decupajul rebusistic, veritabilă etimologie populară, care pune în legătură terminația -bețe (conținînd sufixul -ete) și adjectivul beat: „Numele «Dragobete» vine de la «beat de dragoste» și se mai numește «Sfanțul Ion de primăvară», cel care este fiul Babei Dochia” (artatraditionala.ro/tradiții); „Se cheamă DRAGOBETE, de la «beat de dragoste» sau Șan Ion de primăvară
Dragobete bis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13091_a_14416]
-
un salt lung în dreapta, - o săritură pisicească... Numele de Tulcea ar veni de la cuvântul tulă care în turcă însemnează cărămidă de pământ argilos, ceea ce dă înfățișare și culoare olanelor albicioase, specifice locului... Altă ipoteză vine de la Tul (un bei) plus sufixul cea, cum ar veni la noi "ești" (Ștefănești). Ipoteza îi aparține lui Iorga și este cea mai nimerită. într-adevăr, munții Măcinului, cu nuclee hercinice rămase în Anglia, Germania, Polonia, Crimeia, dintre toate este cel mai desvelit, ros, mâncat, măcinat
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
se confrunte cu un exaltat, dar descoperă un om liniștit și, curând, chiar senin, organizând o călătorie, gândindu-se cum să-l impresioneze pozitiv pe Victor Hugo. 1 În spaniolă pesadilla "coșmar" este format de la pesada "apăsare a inimii" cu sufixul diminutival - illa.(nota traducătoarei).
François Vallejo Vest. Lambert și baronul nebun by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/8590_a_9915]
-
o asemenea confuzie nu se va extinde, merită să readucem în actualitate câteva momente din istoria celor două cuvinte. Din adverbul compus împrejur derivă atât verbul a împrejura, cu infinitivul său lung substantivizat împrejurare, cât și substantivul împrejurime (format cu sufixul -ime). Verbul a împrejura e atestat încă din secolul al XVII-lea; împrejurare și-a consolidat însă uzul în secolul al XIX-lea, când a fost folosit ca echivalent pentru termenul cult circumstanță. E interesant că în secolul al XIX
Împrejurimi și împrejurări by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4694_a_6019]
-
românei vorbite-scrise - multe noutăți, dar și surprinzătoare persistențe ale unor fenomene mai vechi. O lungă discuție despre legitimitatea și utilitatea copierii (în Forum ComputerGames, 2001) permite să se constate frecvența destul de ridicată cu care apar, în limbajul tinerilor, formele fără sufixul -ez ale verbului a copia; mai ales la conjunctiv, la persoanele I și a II-a singular și a III-a singular și plural - “eu am dat ieri teza la mate și... a trebuit... să copii”; “nu e chiar așa
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
a se folosi forma fără -ez mai ales la conjunctiv. Al. Graur trecea, în dreptul formei înregistrate copii, indicația „frecvent în Moldova”. Desinențele formelor în discuție se explică fonetic, fiind identice cu cele ale altor verbe cu același tipar formal, fără sufixul -ez, ca a mînia: (să) mînii, (să) mînie. Ezitarea între tiparul de conjugare cu -ez și cel fără sufix e o trăsătură specifică a dinamicii limbii române; despre care s-a scris deja foarte mult. Oscilațiile în timp au condus
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
în Moldova”. Desinențele formelor în discuție se explică fonetic, fiind identice cu cele ale altor verbe cu același tipar formal, fără sufixul -ez, ca a mînia: (să) mînii, (să) mînie. Ezitarea între tiparul de conjugare cu -ez și cel fără sufix e o trăsătură specifică a dinamicii limbii române; despre care s-a scris deja foarte mult. Oscilațiile în timp au condus la interpretări și previziuni diferite, dar presupun cîteva date certe: tipul în -ez este perfect regulat, nu produce alternanțe
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
sau regionale. Unele variații au produs chiar specializări semantice. Iorgu Iordan, în Limba română actuală (ediția a II-a, 1948), credea (pe baza unor exemple precum indignă, să invente, să se prostitue) că neologismele vor fi încadrate mai ales fără sufixul -ez, că limba modernă va prefera formele nesufixate iar cele sufixate vor fi percepute ca „arhaisme”. O asemenea evoluție nu s-a confirmat; Al. Graur scria, ceva mai tîrziu, că „tendința limbii noastre rămîne în cotinuare aceea de a forma
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
rămîne în cotinuare aceea de a forma prezentul cu -ez..., pentru a regulariza flexiunea” (în Tendințele limbii române, 1968). S-a atras atenția asupra variațiilor istorice (G. Pană Dindelegan) și regionale (V. Guțu Romalo) în folosirea formelor cu sau fără sufix. În orice caz, situația actuală pare a confirma întru totul interpretarea dată fenomenului, acum 30 de ani, de Gr. Brîncuș, care a observat că în „perioada de acomodare” a neologismelor tiparul dominant este cel regulat (cu -ez), iar ulterior, în funcție de
Vechi și nou by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13514_a_14839]
-
devină inadecvate (faptul e uneori implicit recunoscut prin folosirea ghilimelelor):"minusculă lui prietena", "pe vremea cînd ăsălăsluiaă, nu tocmai comod, în fotoliul de ministru" (JN 1910, 1999, 12). Nu lipsesc conotațiile peiorative și ironice ale cuvintelor sau chiar numai ale sufixelor de origine turcă, asociate cuvintelor sau rădăcinilor latino-romanice: "se deplasează din urbe în urbe cu tot calabalîcul" (JN 1910, 1999, 12); "a trait într-un amantlîc fierbinte"(1670, 1998, 24). N-au dispărut cu totul nici franțuzismele (firava legătură cu
Claymoor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17627_a_18952]
-
ar consta legătura semantică dintre buzunar și munte; poate că tocmai absurditatea asocierii produce un efect de surpriză umoristic și expresiv. Varianta mai apropiată de etimon s-a păstrat în derivatul caramangiu "hoț de buzunare" (format probabil în română cu sufixul de agent de origine turcă -giu), paronim cu turcismul carmangiu (împrumutat, conform Dicționarului explicativ, din tc. dial. karmanc), înregistrat de dicționarele noastre cu sensul "măcelar". Carmangiu și mai ales carmangerie sînt destul de frecvente în limba actuală; mai ales în terminologia
Caraiman by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10330_a_11655]
-
prenume + nume de familie), eventual precedată de termenul de politețe ( doamna, domnișoara). Desemnarea doar prin prenume este semn al relației mai apropiate, căreia i se adaugă în prezent situațiile de celebritate, mai ales din lumea spectacolului. Numele de familie cu sufix specific feminin ( Ioneasca, Popovicioaia) e familiar, învechit și în prezent e perceput mai ales ca depreciativ. Numele de familie poate apărea neînsoțit de prenume doar cu condiția prezenței unui termen de politețe ( Doamna Popescu). Alte două soluții posibile în teorie
Despre unele ùzuri onomastice... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/14041_a_15366]
-
stabil. Instabilitatea semantică, tipică lexicului argotic, se explică prin circulația sa orală, prin riscurile decodării contextuale și prin periodicele remotivări produse de vorbitorii înșiși. Specializările meseriei de hoț sînt desemnate mai ales prin derivate de la obiectul sau metoda furtului, cu ajutorul sufixelor de agent: -ar (cel mai frecvent), -aș, -ist, -(n)giu. Unii termeni, mai vechi, au suferit procese de extindere semantică, dobîndind sensuri generale sau peiorative, cu care au intrat în uzul familiar. În această categorie se încadrează desigur pungaș (hoțul
Specializări interlope by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/8239_a_9564]
-
aceea a altui lingvist, ce e drept, specializat în sintaxă, nu în toponimie sau etimologie, Ion Diaconescu, împreună cu care, cu ocazia unei inspecții de grad I în Vrancea, m-am trezit în fața unei biserici impunătoare, în afara oricărei localități, numită Vizantea. Sufixul ne trimitea la un nume de loc. Zona era de ciangăi catolici. Ion Diaconescu a presupus că e o biserică ortodoxă, de rit bizantin, numită de fapt Bizantea, dar al cărei nume a fost citit pe latinește ca începând cu
Toponimice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2381_a_3706]
-
Rodica Zafiu Se știe că -ist este unul dintre cele mai productive sufixe ale limbii române actuale; el e, de altfel, un element lexical internațional (de origine greco-latină) care se folosește (cu mici variații de formă) în foarte multe limbi moderne; creațiile interne sînt astfel constant întărite și dublate de împrumuturi. Cu ajutorul sufixului
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
sufixe ale limbii române actuale; el e, de altfel, un element lexical internațional (de origine greco-latină) care se folosește (cu mici variații de formă) în foarte multe limbi moderne; creațiile interne sînt astfel constant întărite și dublate de împrumuturi. Cu ajutorul sufixului -ist/-istă se creează atît substantive nume de agent (masculine și feminine), cît și adjective. Așa cum se întîmplă de obicei cu mijloacele productive, ușurința de utilizare este contrabalansată de riscul efemerității: multe formații ad-hoc dispar după ce trece o modă sau
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
cît și adjective. Așa cum se întîmplă de obicei cu mijloacele productive, ușurința de utilizare este contrabalansată de riscul efemerității: multe formații ad-hoc dispar după ce trece o modă sau se schimbă o tehnologie. Cercetarea noilor cuvinte formate prin derivarea cu acest sufix nu aduce multe informații teoretice, dar poate oferi date interesante despre o societate, o cultură, despre tendințele și spiritul vremii. În manualele de limba română de dinainte de 1989, un exemplu preferat de derivare cu -ist era formația - presupus stabilă - utecist
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
gurist, notist, ochelarist, parolist. Există desigur și categoria cuvintelor înregistrate ca inovații la momentul respectiv, dar care urmau să se banalizeze complet: exemplul cel mai elocvent mi se pare a fi substantivul tractorist. Într-un articol din 1959 (Jana Albin, "Sufixele -ism și -ist", în Studii și materiale privitoare la formarea cuvintelor în limba română, I), ne amuză favorizarea cuvintelor ideologizate ale apocii ("legate de viața politică, științifică și culturală"): ateist, materialist, leninist, marxist, stahanovist, activist, congresist, grevist, ilegalist, propagandist, capitalist
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
România liberă = RL 1367, 1994, 1; "M.N. - idolul femeilor finanțiste?", RL 1993, 3), știrist ("știrista Pro TV", VIP 8, 2003, 1) - nu au fost încă înregistrate de dicționarele noastre generale (ale căror actualizări sînt oricum extrem de rare). În româna actuală sufixul -ist este bine reprezentat nu doar în zona mai inovatoare a limbii culte, ori în limbajele tehnice, ci și în registrul familiar și chiar în argou. Dicționarele recente de argou întregistrează termeni ca blatist, plopist, panacotist, fomist, maradonist, traseistă etc.
De la drujbist la chatist by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11677_a_13002]
-
este banat de către Google"; "pentru domeniile banate o să vă dea ca răspuns mesajul: This domain does not appear to be banned" (metodepromovare.wordpress.com). Preluat din asemenea texte, verbul a fost adaptat tiparului cult celui mai productiv, în -a, cu sufixul -ez: "Cum banez pe cineva de la comentarii ... Vreau să știu și eu dacă se poate să banez pe cineva, să nu mai poată lăsa comentarii..." (blogoree.ro); "Pentagonul banează Google Earth" (epagini.com); "noi am uitat cum era înainte de '89
A bana by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7828_a_9153]