6,105 matches
-
de sub cruci de piatră pe care le-a înghițit una cậte una pămậntul. Și astăzi, dupa atậția ani și ani, eu vin tot de acolo, din satul copilăriei mele, cu șoseaua urcậnd grăbită printre dealurile lui ondulate, cu aer proaspăt suflat din vậrful muntelui, dar, dincolo de miresmele și prospețimea zărilor, vin din sufletul curat ca lacrima al acelor răzăși țintuiți de oasele de sub crucile străbunilor și legați de ei prin nevăzutele fibre ale veșniciei. - De unde sunt eu? Sunt de acolo, de peste
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fost de parfumată mierea buzelor tale însậngerate deja de boarea morții? Nu cumva, în disperarea despărțirii tale, ai strecurat ceva din veninul morții în sufletul celui rămas să poarte zilnic flori la un mormậnt rece și gol? Vậntul de toamnă suflă frunzele uscate, viforul iernii trosnește crengile prunilor din țințirim și odată cu ele moare încet-încet și sufletul dragului meu Yon... Dar, murim de fiecare dată spre a renaște, nu? Iubirea mea, Yoane, nici măcar nu moare! Ea e de altă sorginte, făcută
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
în practică, n-au mai putut îndrepta nimic din catastrofa politică ce avea să se confirme curând. 2) De ce candidatul Geoană, a doua personalitate politică după președinte, în calitate de președinte al Senatului, a făcut cele trei vizite la Moscova, fără să sufle măcar un cuvânt? Ce a urmărit prin aceste vizite, bănuim cu toții. N-am fi fost împotriva acestor vizite la „fratele și prietenul cel mare de la Răsărit”, pentru că unele vizite sunt necesare, dar de ce pe tăcute, pe neștiute? De ce atâta secret
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
place ce-mi place. N-am ce face. Crezi că pot să trag un fum fără să mă pună la zid brigada fascistă a aerului curat? Oricum, îmi asum riscul. Și-a aprins o țigară, a tras cu poftă, a suflat fumul și mai cu poftă, apoi a zis, pierdută în reverie: —Oricum, n-o să mai am nici un alt prieten. —Ba sigur c-o să ai. — Nici nu mai vreau, a zis. Și asta nu mi s-a mai întâmplat. Întotdeauna mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
leit. Atmosfera a fost spulberată, și eu una m-am simțit puțin ridicol. — Timpul a expirat, a zis Leisl, apoi lumea a început să pună bancnote boțite de un dolar într-un bol, să se ridice în picioare și să sufle în lumânări. Capitolul 11tc " Capitolul 11" Pe hol, mă simțeam devastată de dezamăgire și n-am putut să ascund asta. —Ei bine? m-a întrebat Nicholas. Mi-am clătinat capul dintr-o parte în alta, rigid. Nu. — Nu, a recunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Jacqui. Ar trebui să te pregătești să împingi, a zis moașa. Nu împing nimic până nu-mi fac anestezia. Oh, măiculiță, a zbierat. Ține încontinuu acum. Băga-mi-aș, e o singură contracție prelungită. Împinge, a îndemnat-o moașa. Jacqui sufla ca un cimpoi, când perdelele s-au dat spectaculos la o parte și ghiciți cine stătea acolo? Nimeni altcineva decât Joey Ciufutul. Ce caută el aici? a strigat Jacqui. —Te iubesc. — Trage perdelele, dobitocule! Da, scuze. A tras perdelele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Era un alergător în pantaloni de antrenament albi cu dungi albastre pe lateral. Avea și el aripi ca mine, însă părul aproape blond îi era învăluit de promoroacă. Avea ca haină doar o vestă albă, subțire și descheiată pe jumătate. Sufla aburi în pumni, încercând să-și încălzească mâinile. Am zâmbit. Ca să vezi cine vorbește, am zis. Tu pari de-a dreptul scos de la congelator... de unde vii? Mi-a aruncat o privire gânditoare în timp ce țopăia desculț, de pe un picior pe altul
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
Templierii“. „În sfârșit, Templierii. Eram Îngrijorat“. Băteam cu degetele mari Planul care, ca o pastă moale, se supunea dorințelor noastre fabulatorii. Templierii descoperiseră secretul În timpul acelor nopți de insomnie, strângându-și În brațe colegii lor de șa, În deșertul unde sufla inexorabil simunul. Îl smulseseră bucată cu bucată de la cei ce cunoșteau puterile de concentrare cosmică ale Pietrei Negre de la Mecca, moștenire de la magii babilonieni - pentru că era clar, În această privință, că Turnul Babel nu fusese altceva decât tentativa, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prăbușim. Blestem, peste puțin Patna se va prăbuși În adânc, sari, Jim Cânepă, sari. N-aș da eu oare, ca să scap de această neliniște, un diamant mare cât aluna? Strânge odgonul, randa, trinchetul și ce mai vrei, cobe blestemată, acolo suflă, nu glumă! Toți dinții Îmi clănțăne groaznic, În timp ce o paloare de moarte mi-acoperă fața de ceară cu flăcări verzui. Cum de-am ajuns aici eu, care par Însăși icoana răzbunării? Duhurile infernului vor râde cu dispreț de lacrimile celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
zi. Iar ăia, zăpăciți de drog, supuși voinței lui, se sacrificau ca să sacrifice, ucigași condamnați la moarte, victime condamnate să facă victime. Ce mult se temeau de ei și câte nu născoceau despre ei cruciații În nopțile fără lună pe când sufla simunul deșertului! Cât Îi mai admirau templierii, brutele acelea subjugate de acea voință clară de martiriu, căci se supuneau să le plătească vamă lor, cerându-le În schimb tributuri formale, Într-un joc de concesii reciproce, de complicații, frăție de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dar timpii acestor oscilații ale energiei nu sunt egali... Această vagabondare a energiei se petrece chiar dacă În loc de a-l face pe A să oscileze liber după ce l-am deplasat, continuăm să-l deplasăm periodic cu ajutorul unei forțe. Adică, dacă vântul suflă În rafale asupra spânzuratului În anti-sintonie, după un timp spânzuratul nu se mai mișcă, iar furca oscilează ca și cum ar fi fixată de spânzurat. (Dintr-o scrisoare privată a lui Mario Salvadori, Columbia University, 1984) Nu mai aveam nimic de aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Jacopo credea că pentru a emite sunetul trebuia să Înalțe ochii la cer și soarele avea să-l orbească. Dar așa moare un trompetist și, fiindcă o singură dată moare omul, merita s-o faci ca lumea. Apoi comandantul Îi suflase: „Acum“. Și Începuse să strige: „Peeentru onooor...“ Iar Jacopo nu știa cum se sună „Pentru onoor - drepți!“ Structura melodică era pesemne mai complicată, dar În momentul acela el nu fusese capabil să cânte decât do-mi-sol-do, iar pentru oamenii aceia aspriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cu ochii țintă În infinit, și-i făcuse un semn de admirație. Jacopo intrase În casă, nu vrusese să mănânce, nici să povestească nimic. Se ghemuise pe terasă și Începuse să cânte la trompetă, ca și cum i-ar fi pus surdină, suflând Încet ca să nu tulbure liniștea acelei sieste. Tatăl său ieșise după el și fără răutate, cu calmul cuiva care cunoaște legile vieții, Îi spusese: „Cam peste o lună, dacă totul merge cum trebuie, ne Întoarcem acasă. Nici să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
lui Sherry, care se ridicase de la birou și venise să vadă ce era cu zgomotul ăla, Jake i-a făcut cu ochiul, a încuiat ușa, a coborât transperantele și a tras-o pe Alice către el. — Nu putem! i-a suflat Alice în timp ce el o împingea către podea. Nu aici. Dar s-a dovedit că puteau. Și au și făcut-o. După asta, Jake i-a dat lui Alice părul de pe frunte și i-a zâmbit. —Alice! Uite cum stă treaba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șoc a fost să descopere că numele căsuței lui Jake nu era nici Caprifoi, nici Floare de Măr, nici altul la fel de pitoresc, ci unul cu mult mai frapant: Vechea Morgă. —Vrei să spui... că aici se depozitau cadavrele? i-a suflat ea fiică-sii. Alice a ridicat din umeri. —Și ce-i cu asta? Refolosim o clădire veche într-un fel inteligent. Cel puțin chiria e ieftină. Maică-sa a privit-o îngrijorată. —Sunt sigură că banii nu sunt o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
foarte șic. I-o făcuse cadou Amanda. E curată, a adăugat el. De-acum se prinsese cum funcționa mașina de spălat. Dar faza cu călcatul era încă la anilumină de el. Politicos, Hugo a întors privirea când Alice și-a suflat nasul. Era nedumerit. Comportamentul femeii nu era deloc în acord cu ceea ce știa despre ea. Oamenii răi nu izbucnesc în lacrimi. Și nici fetele bune, dar îngâmfate. Stai jos, a îndemnat-o el, împingând grăbit restul de cărți către capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mine și pe Cuțu ne udă. Wyatt se Întinsese cât era de lung pe un buștean. Wendy culegea bucățele de lemn și frunze din părul des și ondulat al iubitului ei. Flirta cu el mângâindu-l cu degetul pe nas, suflându-i peste pleoape, iar el râdea și o Îndepărta. — Încetează, spuse el. Ea suflă din nou. Încetează, repetă el. Te rog. Avea nevoie de atenția lui Încontinuu, de dovezi că și el o adora la fel de mult și insista pentru că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un buștean. Wendy culegea bucățele de lemn și frunze din părul des și ondulat al iubitului ei. Flirta cu el mângâindu-l cu degetul pe nas, suflându-i peste pleoape, iar el râdea și o Îndepărta. — Încetează, spuse el. Ea suflă din nou. Încetează, repetă el. Te rog. Avea nevoie de atenția lui Încontinuu, de dovezi că și el o adora la fel de mult și insista pentru că el Încă nu pronunțase efectiv cuvântul „iubire“. Suflă din nou. Văzută din perspectiva lui Wyatt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
și o Îndepărta. — Încetează, spuse el. Ea suflă din nou. Încetează, repetă el. Te rog. Avea nevoie de atenția lui Încontinuu, de dovezi că și el o adora la fel de mult și insista pentru că el Încă nu pronunțase efectiv cuvântul „iubire“. Suflă din nou. Văzută din perspectiva lui Wyatt, toată joaca asta copilăroasă era sufocantă. Își dorea ca Wendy doar să se bucure de clipa prezentă și nu să Încerce să-l controleze. Îi plăcuse de ea atât de tare la Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
precum un viermișor sub ochiul stâng. La fel de convinși ar fi fost și de: orice Îndemânare manuală, mai ales puterea de a schimba pălăria cuiva fără ca acesta să-și dea seama sau să deschidă o carte și să pară că Dumnezeu suflă Întorcând paginile cărții. Acești oameni, atât de disperați după orice fărâmă de speranță, vedeau acum ce-și doreau să vadă, semnele, profeția. Nu facem toți asta? Așteptăm semnele care ne spun că vom fi salvați sau la adăpost de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
apoi distanța la un metru și Învăță să dea afară aerul prin colțurile gurii fără să se vadă că Își umflă obrajii și-și mișcă buzele. În timp, ajunsese să poată face conversație și În același timp, printre cuvinte, să sufle de la o distanță de doi metri, Întorcând paginile de la Vechiul la Noul Testament. Descoperise că a schimba credințele unei persoane era o plăcere imensă, mult mai mare decât satisfacția de a uimi pe cineva pe moment cu niște simple trucuri. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
transformat În armonice 5. Și ea, și ceilalți americani au ascultat tăcuți, apreciind acest spectacol autentic. La al doilea refren, li s-au alăturat doi bărbați, unul bătând la o tobă din bronz decorată cu broscuțe În miniatură, iar celălalt suflând Într-un corn de bivol. Prietenii mei Îi făcură semn lui Pată Neagră că le place foarte tare. —Mai spune-mi o dată din ce trib faceți parte, Îl rugă Bennie. Vreau să le spun prietenilor mei americani că v-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
erau furioși. De data asta știau cum arată membrii Armatei Domnului. Îi vor vâna și Îi vor ucide sub acuzația că sunt rebeli. Vor merge În satul Nyaung Shwe și vor Împrăștia fotografii cu membrii tribului, iar barcagiii cărora le suflaseră clienții vor spune: —Hei, ăla e Pată Neagră! El i-a dus pe oamenii ăia la Insula Plutitoare. Vor fi forțate mâini, la propriu, dacă va fi necesar, până când cineva va ceda și va da la iveală unde se ascund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe cele făcute din piei de animale Întinse pe rame de lemn. Femeile aflate pe cealaltă parte și-au luat instrumentele: fluierele din bambus și mănunchiul de noduri de copac scobite și sculptate sub formă de broaște țepoase. Când au suflat din fluiere și au trecut un băț peste țepii broaștei, sunetul produs fu cel al apei susurând peste pietre, mult iubit de Domnul Pământului și al Apei, un sunet plăcut oricărui zeu care l-ar fi ascultat. Pată Neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
blestemată zi Și-ntr-o mână și mai cruntă BASARABIA pieri. În această diastimă, din cei zece crăișori, Câți au fost odinioară, au rămas doar trei... surori! Dar și-acelea hăituite, și-asuprite și vasale, C-abia mai puteau să sufle de mulțime de-angarale. Bietul Împărat, bătrânul, prididit de-atâta rău, Zvârcolindu se cu jale, se ruga-n mormântul său: O,preabunule părinte, spune ce-am păcătuit, Ce-am făcut atât de crâncen, c-așa greu m-ai osândit? Doamne
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]