3,677 matches
-
din Cirene - fără ca el s-o știe... Cel puțin, fără ca soldații romani să bănuiască ceva, și nici Pilat, nici evreii, nici mama lui - nimeni. în timp ce imaginea lui Isus ispășește și moare pe cruce, când Simon din Cirene își dă ultima suflare în locul celui crezut mort pentru a răscumpăra păcatele oamenilor, Isus rânjește liniștit spre cerul regăsit în timp ce clona lui metafizică urca spre locul răstignirii... Sau cum poate fi cineva dezolat de apologetica creștină! Vasilide este inițiatorul unei erezii numită docetism. Pentru
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
permite să judeci, să concluzionezi să închei o viață și să arunci o lumină asupra celor ce urmează n-a fost acela. El urmează să vină. Noi o știm acum: douăzeci și patru de ani separă acest hapax existențial î1568) de ultima suflare a lui Montaigne î1592). Douăzeci și patru din care douăzeci și trei consacrați dictării capodoperei... 30. A filosofa însemnă a învăța să trăiești. Vulgata susține acest lucru de patru secole: Montaigne afirmă că „a filosofa înseamnă a învăța să mori”. Desigur... mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
crede bătrân de multă vreme, este încă activ și vioi. Numai moartea era în stare să pună simultan punct și trupului filosofului și Eseurilor, acest alt corp filosofic. Mereu neterminate de către autor în cursul vieții, cartea este închisă odată cu ultima suflare a lui Montaigne. Prietenii sunt de față: Florimond de Raemond, un istoric care-i succede la magistratură în Parlament, Pierre de Brach, poet și avocat din Bordeaux, Anthony Bacon, fratele viitorului cancelar, Pierre Charron, ecleziast, campion al Ligii cândva și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cărora forțele moderne regulate ale unor state ca Israel, Marea Britanie, Rusia sau Statele Unite vor fi prea puțin eficiente (Creveld, 1991). Astfel, războiul convențional de proporții care ar respecta modelul trinitar al lui Clausewitz se pare că este „la ultima lui suflare” (Watts, 1996, p. 129). Așa cum s-a menționat anteriror, a doua problemă discutată în legătură cu transformarea războaielor sunt „noile războaie” care au predominat în sistemul internațional de după „războiul rece”. În literatura de specialitate s-au atribuit „noilor războaie” mai multe denumiri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
de incendii. Au fost testate foarte multe tehnici noi și s-a câștigat o bogată experiență practică. O echipă a folosit un turboreactor suspendat (nu apă sau dinamită, ca de obicei) pentru a stinge focul de la sursă, dintr-o singură suflare, ca pe o lumânare. În parte, tocmai acest aspect al sporturilor de echipă face ca rezultatele să fie netranzitive. Această Înseamnă că, deși de obicei echipa A Înfrânge echipa B și echipa B Înfrânge În general echipa C, s-ar
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Jünger, Eumeswil, București, 2000; Oskar Pastior, 33 poeme cu Petrarca, București, 2000; Ursula Michels-Wenz, Nietzsche pentru stresați, București, 2000; Eginald Schlattner, Cocoșul decapitat, București, 2001; Aglaja Veteranyi, De ce fierbe copilul în mămăligă, postfață Rodica Binder, Iași, 2002, Raftul cu ultimele suflări, pref. Werner Löcher-Lawrence, Jens Nielsen, postfață Rodica Binder, Iași, 2003; Ernest Wichner, Singularul norilor, București, 2003. Repere bibliografice: Caraion, Duelul, 66-69; Felea, Secțiuni, 243-244; Cristea, Un an, 244-247; Piru, Poezia, II, 302-305; Raicu, Critica, 369-371; Constantin Crișan, „Scrisori neexpediate”, CNT
IUGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287642_a_288971]
-
Franței și a Angliei. Grupări mai restrânse se pronunțau pentru o alianță cu Puterile Centrale, gândindu-se - și aveau motive să o facă - la pericolul rusesc și la necesitatea eliberării, mai întâi, a Basarabiei. Dincolo de aceste păreri, în fond, întreaga suflare românească urmărea realizarea idealului național, deosebirile vizând succesiunea etapelor. Constantin Kirițescu va explica, la scurt timp după terminarea războiului, existența celor două curente. Reprezentanții curentului germanofil argumentau astfel: „Noi n-avem nici un interes ca rușii să iasă învingători; ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
loc, București, 1989; Coroniță de premiant, București, 1990; Iubirea nu trece, București, 1992; Fără contract (în colaborare), București, 1992; Ceaiul amanților, București, 1993; Fetița care eram, București, 1993; Cineva din trecut, București, 1995; Un ghem de vise, București, 1998; Simplă suflare - Souffle éphémère, ed. bilingvă, tr. Oana Cuzub, Botoșani, 2002. Traduceri: Kenneth Grahame, Vârsta de aur, pref. trad., București, 1983, Am găsit o prințesă, București, 1994. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Interogații lirice, RL, 1978, 37; Constanța Buzea, „Regina cu pași furați
LORINŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287849_a_289178]
-
iar David Sharpness emite un nou hohot de rîs gîjÎit. Nu, comandați o a doua investigație și o obțineți la jumătate de preț. Asta vă scutește de a mai reveni aici. Vă rezolvați toate nevoile de investigații dintr-o singură suflare. — Dar nu mai am nici o altă nevoie de investigații. — SÎnteți sigură? Individul ridică din sprîncene. GÎndiți-vă mai bine, doamnă Brandon. Nu mai există nici un alt mic mister pe care ați dori să-l elucidați? Vreo persoană dispărută de urma căreia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
neșovăit că viața și opera ta au trebuit și vor trebui cuiva. Să răspunzi la întrebările Sfinxului mai înainte ca acesta să le fi gândit. Să respingi fără cruțare orice formă de îngenunchere a condiției umane. Să visezi până la ultima suflare că dincolo de orice sfârșit începe mereu altceva. Să iubești fără să te aștepți că ți se va întoarce vreodată iubirea. Să înveți să arzi numai pentru acele idei care au darul să deschidă orice porți interzise până la tine. Iată un
FULGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287107_a_288436]
-
și Pagini de jurnal, editat postum, în 1993, poartă amprenta exigenței adevărului și a sincerității, așezând în lumină marca autenticității și a emoției spontane. Primele două volume din Mărturisiri sunt redactate în maniera memoriilor și nu sunt scrise „dintr-o suflare”, căci în jurnal se spune că au fost revăzute în 1938. În cel dintâi se reface traseul vieții lui R. din copilăria petrecută la Căiuți până la căsătoria lui, în aprilie 1907, cu Ioana Știrbey, moment în care autorul era ofițer
ROSETTI-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289379_a_290708]
-
receptor: m), adresat de către emițătorul NC receptorului (de fapt, receptorilor), aici auditoriul de la Simposion, dar în intenție, "întregului popor". Nu se are în vedere nimic care ar putea să genereze un dialog, totul este un peremptoriu monolog, enunțat dintr-o suflare, în care nu ar fi loc pentru a separa ceva în acest m, șir de enunțuri fără apel, lipite gramatical între ele până la sfârșitul care dă "rezolvarea": comunismul!, cu semn de exclamare (așa dorise NC să fie pronunțat, așa îl
Un text din "epoca de aur" by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/17126_a_18451]
-
O cuprindere tulburătoare intensifică bucuria strădaniei mele. Fiecare nouă stare de conștiință fermentează în ființa mea solidă, rezistentă, pregătită să se armonizeze cu Cerul. Revederile... puține, pasagere, străine, în pas cu oprelile prin stațiile încărcate de ședere. Și... pulsul îngreunatelor suflări de amintiri, speranțe și ecouri trezesc în mine dorul de Acasă. NU-MI RĂMÂNE DECÂT STRIGĂTUL M-am cunoscut la vreme de boală, strigând ajutor mănat de trecere. Rugăciunile, un puhoi de lacrimi uscate. Sub privirea divină, rămâneau mute la
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
nu se arate decât la vremea lui; 7 Pentru că taina fărădelegii se și lucrează, până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte. 8Și atunci se va arăta nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. 9Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de semne și de minuni mincinoase, 10și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
redată prin cuvântul ƒΒ4ν∀<γ∴∀. Parusia lui Cristos se va petrece în strălucire, a celui nebun va fi lipsită de strălucire și se va petrece mai mult sau mai puțin în ascuns. Cristos îl va nimici pe potrivnicul său cu „suflarea gurii Sale” și cu „strălucirea venirii Sale” (ƒΒ4ν∀<γ∴∀ ϑ↑Η Β∀Δ≅ΛΦ∴∀Η). Parusia monstruoasă a „celui nelegiuit” va fi asemenea unei cratofanii. După cum am spus deja, ea va fi pusă în scenă sau, mai exact, inspirată de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se consideră pe sine Dumnezeu și se proclamă ca atare în fața întregii lumi - și violență. El lucrează „prin puterea lui Satan” (neconfundându‑se însă cu acesta) și îi amăgește pe necredincioși prin minuni și semne mincinoase. Cristos îl ucide prin „suflarea gurii Sale”, punând astfel capăt „antiparusiei”. Epistola întâi a lui Ioan Denumirea de „Anticrist” apare pentru prima dată în epistolele ioaneice. Astfel, în capitolul 2 al Epistolei întâi, versetele 18‑22* putem citi: 18 Α∀4∗∴∀, ƒΦΠςϑ0 ∫Δ∀ ƒΦϑ∴<, 6
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fețe ale aceleiași realități”. În consecință, comportamentul Anticristului eshatologic ar putea fi dedus încă de pe acum din comportamentul împăraților romani. Și invers: tiranul eshatologic va relua principiile și stilul de guvernare al predecesorilor săi. În acest sens, trebuie menționat că suflarea care dă viață statuii și care o face să vorbească se identifică cu nomoi (legile) Statului. Deși insistă mult asupra analogiei dintre regimul actual și cel de la sfârșitul veacurilor, Hipolit nu merge până la identificare. Roma nu este regatul Anticristului, după cum
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
șase luni, apoi [puterii sale] i se va pune capăt de cea de‑a doua parusie, cu slavă cerească, a singurului Fiu al lui Dumnezeu, adevăratul Isus Cristos, Domnul și Mântuitorul nostru, care după ce îl va ucide pe Anticrist cu suflarea gurii sale, îl va da focului gheenei. Prin puterea sa magică, Anticristul va uzurpa tronul împăratului roman, făcându‑se recunoscut de iudei ca Unsul lor. Devenit stăpân al lumii, Anticristul se va arăta mai întâi cu „judecată” și „cumpătare”, trecând
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
este întâlnită și la Hipolit. Chiril evită sistematic și intenționat acest subiect. În cateheza sa, adversarul eshatologic nu are nici origine terestră, nici nume, nici arbore genealogic, nici curriculum uitae. El apare ca „de nicăieri” și dispare brusc, ucis de „suflarea” adevăratului Cristos. Pentru a putea pătrunde „misterul” Anticristului‑cvasidiavol, trebuie să pornim de la un lucru esențial, și anume respingerea canonicității Apocalipsei. Iată fragmentul, din cateheza a IV‑a, capitolul 36, în care Chiril propune lista cărților recomandabile din Noul Testament: Noul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fericitul Pavel. Căci, după cele pe care le‑am spus deja, el a adăugat: „Până când cel care o împiedică acum va fi dat la o parte; Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale. Parusia aceluia [va fi] prin lucrarea lui Satan, [însoțită de] tot felul de semne și de minuni mincinoase, și de amăgiri nelegiuite, pentru fiii pierzării” (2Tes. 7,10). Iată, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credință și nu se va da pe față omul nelegiuirii” (2Tes. 2,3). Apoi, el arată și pieirea acestuia: „Domnul Isus”, spune el, ,,îl va ucide cu suflarea gurii Sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii Sale” (2Tes. 2,8). El ne descrie modul în care acesta va veni: „Venirea aceluia”, spune el, „va fi prin lucrarea lui Satan” (2Tes. 2,9). Diavolul va imita întruparea Mântuitorului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în ascuns, va vorbi atunci deschis, fără ocolișuri. [Pentru ca aceasta să se întâmple], trebuie doar ca înșelăciunea idolilor să înceteze și Evanghelia să fie propovăduită pretutindeni. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflarea gurii sale și îl va nimici cu strălucirea venirii sale” (2Tes. 2,8). El a vrut să arate cât de mare este puterea lui Dumnezeu. Căci, după ce se va arăta din cer, spune apostolul, va fi de ajuns ca El
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
El să deschidă numai gura ca să‑l dea pieirii pe ucigaș. Acest lucru a fost de asemenea profețit de Isaia, atunci când a spus: „O mlădiță va ieși din rădăcina lui Iesei” (Is. 11,1). Și merge până la capăt adăugând: „Cu suflarea buzelor sale îl va nimici pe cel nelegiuit” (Is. 11,4). Apoi, dumnezeiescul apostol ne arată prin cine va împlini energumenul toate acestea: „Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, însoțită de tot felul de puteri și de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
împiedică să se manifeste. Căci, așa cum spune dumnezeiasca profeție, trebuie mai întâi ca Evanghelia să fie propovăduită la toate neamurile și apoi se va arăta acela. „Și atunci se va arăta Nelegiuitul, pe care Domnul Isus îl va ucide cu suflare gurii sale și‑l va nimici cu strălucirea venirii sale.” (2Tes. 2,8) Apostolul a arătat cu înțelepciune în ce chip Domnul, de îndată ce va veni, va da în vileag ucigașul prins asupra faptei și îl va trimite în locul pedepsei veșnice
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a Îndrumat În clipele de cumpănă - străluci din nou. La oarecare depărtare de noi am zărit lumina unui mic foc și, prinzând curaj, ne-am Îndreptat Într-acolo; dar flăcările se aprindeau ori se stingeau În funcție de căderea ploii și de suflarea vântului. În liniștea deșertului s-a auzit și un lătrat de câine. Luându-ne după auz, am ajuns Într-un crâng pe care l-am traversat cu greu, am dat de un râu și, ajunși aici, am constatat că atât
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]