3,177 matches
-
rămăsese În picioare, lîngă ușă și simțea cum Îl trage curentul care pătrundea pe fereastră Înghețîndu-i cămașa pe șira spinării și făcîndu-l să strănute, dar nu Îndrăznea să Înainteze. Și apoi, pentru prima dată Într-o casă de oameni, În mijlocul sufrageriei, fiindcă nu exista salon de primire, o găină se uita la el chiorîș, dînd semne vădite de nervozitate, sub lumina slabă a unui bec care atîrna de tavanul umed, În orice clipă se putea produce un scurt circuit și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cocleală, fiindcă nu sînt de argint și o ceșcuță crăpată și o portocală și trei banane În jurul cărora roiesc muștele și din cele patru scaune din jurul mesei nu sînt două la fel și bucătăria din chirpici se află chiar În sufragerie și privirea lui, oriunde s-ar Întoarce, Înseamnă o insultă și aici și acolo și dincolo, găina, găina și acum au intrat și puii: Julius face un pas, cu gîndul să se aplece și să-i mîngîie: găina și puișorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bani, dar numai pentru asta, pentru toate celelalte, Europa, ascultați-mă pe mine, nimic nu e ca Europa... Dar nu-mi povestiți Încă despre ultima călătorie... Nu mă faceți să mor de invidie, fiindcă mai am Încă de lucru la sufragerie. Au instalat draperiile? Ia să văd, vin acum, vin acum, trebuie să le văd instalate mai Înainte de a hotărî unde să așez tablourile. Mie-mi plac numai lucrurile perfecte.“ Și lui Juan Lucas Îi plăceau numai lucrurile perfecte și bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spălat pe mîini și Celso le ducea stăpînilor primele platouri pe care le pregătise Abraham. Amîndoi rîdeau cu veselie țărănească de pederastul pricăjit și pederastul pricăjit Îi disprețuia, Îmbrăcat cum era cu tricoul de tenis și cu părul oxigenat. În sufragerie, arhitectul la modă și soția lui, o Susan mai ștearsă, savurau Încîntați căprioara la cuptor pe care Juan Lucas o califica drept neîntrecută. „Nu știu cum se face, spunea, dar stîrpitura e În mare formă“. — Domnule, Îl Întrerupse Celso, bucătarul m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Să n-o mai ciocnești o dată, fiindcă rămîi cu buzele umflate și pe urmă o să mergi pe jos. Îmi plăcea mai mult tocănița cu ceapă pe care-o făcea Nilda, se trezi spunînd Julius, complet năucit din pricina nenumăratelor ferestre din sufragerie. Juan Lucas vru să se Înfurie, dar nu merită să te Înfurii pe copilul ăsta care nu știe ce spune și Îmbucătura următoare era Într-adevăr delicioasă și acum puțin vin și manșeta de mătase cînd duse paharul la gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Hei, Celso, spune-i lui Universo să intre. — Darling... Dar În timp ce Celso se Întorcea la bucătărie ca să-l cheme pe grădinar, Juan Lucas se Întorsese să ducă paharul de vin la gură și se uita pe fereastra cea mare a sufrageriei care dădea spre grădină, odihnindu-și privirea pe terenul de polo pe iarbă, nesfîrșit și verde. Grădina palatului se prelungea cu un teren de polo și privirea lui se pierdea printre copaci pe o Întindere de cîteva sute de metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
iarbă, nesfîrșit și verde. Grădina palatului se prelungea cu un teren de polo și privirea lui se pierdea printre copaci pe o Întindere de cîteva sute de metri pînă În zare. Apoi se Întoarse pentru a admira din nou eleganța sufrageriei, ce bine stau aici tablourile astea În stilul din Cuzco, formidabil. Se simți Închis În acea Încăpere luxoasă, aproape că-l apăsau pereții. Puse atunci paharul pe marmora mesei și Întinzîndu-și brațele Înveșmîntate În tweed, paralele cu tacîmurile de argint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pe care-l chema Universo ca să vadă pe cine putea să-l cheme Universo. Se uita spre terenul de polo și din nou caii aceia din fund Îi atrăgeau atenția, dar uite ca ceva mai jos, Într-un colț al sufrageriei, zări ceva care-l făcu să-și Întoarcă privirile. Lui Julius Îi era frică, dar de data asta Îi fusese frică degeaba: Juan Lucas se mulțumi să arunce o privire spre picioarele bietului Universo, care nu reușea să-și acopere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și se Întorcea plină de importanță spre pat, transformîndu-se brusc Într-o putinică și umflîndu-și și mai tare pieptul uriaș, ceea ce a fost suficient, ba chiar mai mult decît suficient, pentru ca Julius s-o șteargă ca din pușcă spre mica sufragerie pentru micul dejun, care era ca un loc de popas În lunga serie de dormitoare și camere de baie Înșirate pe acest interminabil coridor al palatului. De acolo trecu la baie, unde Țanțoșa nu se dădea dusă de lîngă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ore pe fotoliul acela incomod, plin de arcuri rupte, unde-l pusese să stea bunicuța În timp ce ea se dusese să le pregătească ceva de mîncare. Ea o să-i anunțe cînd e gata, Îți pui fașa, băiețel și veniți amîndoi În sufragerie. Pe urmă din nou În pat, fiindcă doctorul a poruncit să te odihnești ca să te poți duce luni la școală. CÎnd nu se uitau la el, Julius căuta crenguța prin toate ungherele. N-o vedea nicăieri. Buricuța apăru din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cano trăia sub efectul acelei mobile uriașe, ce liniștit citea, aplecat deasupra mesei; la lumina unui singur bec care atîrna sus de tot, În tavan. Julius abia reușea să urmărească poveștile cu Rățoiul Donald, somn lung, profund și liniștitor... În sufragerie, o Cina cea de taină de argint pe fond negru și Încă un bec atîrnînd sus de tot, Învăluind Într-o lumină odihnitoare masa uriașă și neagră. Julius se simți Înfiorat de un frison care-l făcu să se scuture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
personaj și-a pierdut Încetul cu Încetul misterul și a devenit din ce În ce mai ridicol, pe măsură ce Carlos și Abraham adăugau noi amănunte la toată povestea asta. Celso se amestecă și el În vorbă și povesti că, În clipa cînd au trecut În sufragerie, domnul Ranchal se Împiedicase dînd să se ridice de pe taburet și fusese nevoit să se sprijine de umărul doamnei. Doamna a pufnit În rîs, dar s-a stăpînit Îndată, fiindcă se pare că domnul Ranchal s-a supărat, era foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zîmbetul. Daniel, care Îi servise la masă, avea și el ceva de adăugat, domnul Ranchal se uita la picioarele scaunelor Înainte de a se așeza la masă, se uita la picioarele scaunelor, probabil că voia să i se aducă taburetul În sufragerie. Arminda se amestecă atunci și ea În vorbă, dar nu reuși decît să-i facă pe ceilalți să-și dea seama cît e de ramolită. Țanțoșa se gîndi că sosise momentul să iasă la pensie, doamna Arminda nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
dar unul din lănțișoarele de imitație de aur de la vestă, Fernandito răsuflă ușurat fiindcă lănțișoarele lui tăticu sînt de aur curat, se Întristă apoi Îndată fiindcă oricum erau lănțișoare și unul din ele s-a agățat de clanța ușii de la sufragerie și el voia sa intre ca să mănînce și nu putea. Citește mai rar și fără să țipi, Îl Întrerupse profesoara, adăugînd că făcuse grave greșeli de sintaxă, probabil și de ortografie și mai mult ca sigur de prozodie. „Și fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spart În capul lui Julius. Din fericire, se Învățase să n-o ia prea În serios și să-i spună, la fel cum Îi spunea Carlos, să nu se Înfierbînte, că i se urcă tensiunea. De aceea, acum, stînd, În sufragerie și așteptîndu-i pe noii sosiți ca să Înceapă cina de Crăciun, zîrnbea uitîndu-se de sub la Juan Lucas, curios să afle plîngerile Țanțoșei, pe care Julius și le amintea foarte bine: „Mai Întîi o formă foarte liberă, puteți să-i spuneți americană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se poate ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a lui Susan, pe jumătate ascunsă Între sfeșnice; din fericire Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
În avion Santiago Îi spusese: așteaptă să-ți spun eu cînd poți să folosești expresia asta. Se opri ia timp, dar pe fața lui se citea impresia puternică pe care i-o produsese chipul lui Susan În spatele luminărilor aprinse, În sufrageria aceea cu ferestre uriașe care dădeau În grădini abia bănuite, undeva la tropice, mult mai la sud de Rio Grande, Între pereți pe care atîrnau tablouri Întunecate, Înfățișind probabil sfinți ciudați, ca acea capodoperă a școlii din Cuzco cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să le spună la amîndoi tinerii să se Întoarcă repede În țara prietenului domnișorului Santiago“. Julius luă foarte În serios chestiunea asta și arunca priviri insistente spre Susan și Juan Lucas ori de cîte ori musafirii Își făceau apariția În sufragerie sau În barul de vară. principalele centre de Întrunire a Întregii familii. Dar nici Juan Lucas, nici Susan nu scoteau o vorbă; dimpotrivă, păreau Încîntați, că băieții mai rămîneau, nu interveneau cîtuși de puțin. „Avantajul de a fi fratele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
termine conversația mai repede și puse receptorul În furcă. Au venit o droaie de profesori, pentru toate materiile și Bobby s-a Închis ca să tocească, devenind ființa cea mai compătimită din palat. Toți Îl compătimeau văzîndu-l cum apare seara În sufragerie, epuizat și cu cîteva probleme de trigonometrie Încă nerezolvate Înainte de culcare. Între timp musafirii stăteau tot la Lima, fără ca cineva să-i Întrebe dacă o Întîrziere atît de mare n-ar fi putut avea consecințe asupra pregătirii lor universitare În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Întîlnit În drumul ei cu numele Cinthiei și biata de ea a trebuit să lase jos ceașca și a izbucnit În lacrimi, „Cinthia, Cinthia“, spunea printre sughițuri. Dar amintirile au purtat-o la vremea cînd Julius mînca În mica lui sufragerie plină cu desene de animale celebre și Nilda a luat din nou ceașca și a zîmbit cu voioșie pînă cînd, Dumnezeu știe cum, a apărut din nou Cinthia și Bertha care o pieptăna și biata de ea a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
său precum și repercusiunile pe care le avusese asupra lui Julius, care, după spusele Țanțoșei, profitase de ocazie ca să se Încuie În dormitorul lui și refuza să pună ceva În gură pînă a doua zi. Bobby, care mînca singur În marea sufragerie a palatului, termina și el un lung dialog cu propriile lui instincte: noaptea asta trebuie să dorm; Începînd de mîine mă Închid În camera mea pînă În ziua examenului. Intre timp, În Jaguarul cu motorul pornit, Susan, fără nici o urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
puțină liniște (vai, nu inte rioară, ci liniște pur și simplu, singurătate pur și sim plu, în cel mai concret sens - ușa-nchisă la birou, cel mic dor mind în pătuțul lui, în altă cameră, cea mare făcând ceva prin sufragerie...) ca să mă gândesc la Irina, „prima mea femeie“ și o derizorie enigmă. O jalnică enigmă a unor jalnice vremuri. Eram student la Litere, grafoman, sărit de pe fix, poet până-n vârful dinților (în închipuirea mea) și totuși șters, mărunt, mort de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
părul prins în coc și prosopul legat în jurul trupului, lăsându-i să se vadă picoarele goale. Apoi s-a retras iarăși în baie. Apa curgea bolborosind. Codrin a așteptat mult până când ea a deschis iarăși ușa și a intrat în sufragerie. Avea acum o privire străpungătoare, mult mai directă: -Nu știu de ce mă cam tem. Oare de ce îmi este teamă? -Nu știu. -De băieți, în general, de toți băieții. -Doamne, ce prostie!... Dar eu sunt un băiat civilizat! Au coborât din
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
adevărate valori, multe dintre ele au autografe și au valoare sentimentală. Apoi Costash s-a dus să-și ridice corespondența de la cutie și eu am rămas singur admirândperând tablourile lui. Când am revenit, mi-a propus să vizitez restul casei. Sufrageria, mi-a spus că nu prea o folosea, fiindcă semăna cu un anticariat: cărți, ziare și reviste pretutindeni. -Îți plac cărțile? -Desigur, eu însumi am preocupări literare. -Și ce-ți place să scrii? -De obicei poezie, uneori eseu, rareori proză
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
se deschide și mama iese, tu dormi, nu te-a trezit de data asta nici scârțâitul parchetului sub greutatea pașilor, nici piuitul neașteptat al jucăriei din pluș care s-a deșteptat din greșeală, dormi adânc, mama rămâne câteva clipe în mijlocul sufrageriei, nu știe ce să facă mai întâi, e năucitoare senzația asta de libertate, de regăsire cu ea însăși, ar vrea să facă, pentru început, o baie lungă în care să-și dizolve osteneala, ba nu, mai bine să și toarne
Cântec de leagăn. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Adina Rosetti () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1779]