2,421 matches
-
s-o posede pe îmbrăcatelea, din picioare... Lungana încearcă să se mobilizeze pasional cât de cât... Sună telefonul... Scundacul răspunde, să trăiți, dă lămuriri, lungana trece la cârmă... Dincolo de magaziner, pe care-l vehiculează ritmic ca pe un covor luat sul la subțioară, pe un perete cojit e un poster cu Arnold Schwarzenegger la bustul gol... Lungana miorlăie în toate felurile cu ochii la Schwarzenegger... Scundacul vorbește înainte la telefon... Prim-plan pe mușchii pătrați ai fălcilor lui Arnold... Lungana culminează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
vai!.... nu vreau să mor... Don Antonio... cloroformul este un lucru odios... vai! Să mor.... Sau se va anticipa bine în mod științific acest act și apoi incubatorul... Taci, taci, taci.... Își trage pe furiș o fâșie de hârtie, făcută sul, fâșie în care se află imprimată o orație scurtă în distih latin, și apoi altă hârtie mică pe care se află o imagine a Sfintei Fecioare a Ajutorului Permanent. Sunt cloroformul ei. Sosește clipa, scoate capul viitorul geniu pentru a
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
foaie de metal, lamă“. Cuvinte de origine germană Dacă vorbim despre tradiția culinară occidentală adoptată la noi, nu putem omite numele mâncărurilor de origine germană, dintre care multe ne-au parvenit prin filieră maghiară. Ștrudel „plăcintă rulată în formă de sul, făcută din foi subțiri, umplute cu mere, brânză, nuci“ este cel mai cunoscut cuvânt din această categorie, fiind și cel mai vechi atestat (1900). În limba vorbită, are numeroase variante: ștrudir, strudul, strudur, strul, strudl. Etimonul său este germ. Strudel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
păstrarea unor cuvinte ca lat. *folliolus > fuior, lat. *fusticellus > fuscel „vergea la războiul de țesut“, lat. *pedinus > pieden „totalitatea firelor de urzeală de la capătul unei pânze“, lat. retella > rețea „împletitură din fire de ață“, lat. spatium > spaț „(reg.) spațiul dintre sulul dinainte și cel dinapoi“, lat. tendicula > tindeche „bucată de lemn sau de oțel, cu care se ține întinsă pânza la războiul de țesut“. Există și cuvinte care, probabil, n-au fost niciodată importante, și totuși există în limbă și astăzi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
-i așa? Smărăndache nu așteptă vreo invitație și începu a debita anecdota pe care o știa pe dinafară. Fusese într-o zi să caute pe Ioanide, trimis de Pomponescu, și-l găsise în mijlocul străzii, cu lucrurile toate pe trotuar. Planșe, suluri albastre de hârtii de calc, mese, scaune, cărți, vase de bucătărie, perne ședeau toate morman. Ioanide își așezase un fotoliu în drumul plin de iarbă (strada, într-un cartier nou, era foarte puțin frecventată de vehicule, fiind nepavată la un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cheia, mașinal, intră în odaia lui neoficială de lucru, care îi slujea și de dormitor, întoarse comutatorul electric și mângâie câinele încolăcit, în așteptare, chiar în mijlocul pernei. Plimbîndu-se mereu cu mâinile la spate prin camera aproape lipsită de mobile, cu suluri de hârtie de calc și cu cărți aruncate pe lângă pereți, Ioanide se silea a pune stăpânire pe un moment al conflictului. Ducând mâna la gât spre a-și scoate cravata, simți că gulerul i se lărgește brusc și rămase cu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
baghetă un mic pătrat negru cu două puncte interioare și-i semnală un fel de ramificație pe care o denumi pom, de unde deduse că e vorba de o casă la țară. Cum Hagienuș ședea încă perplex, Ioanide scoase un mic sul cu care venise și i-l puse sub nas. Acela rămase vrăjit. Era planul și prospecțiunea mausoleului, reduse la minim prin fotografie, așa cum obișnuia Ioanide. - Uite-ți casa, zise arhitectul. În culmea fericirii, exultând din toată fața, înduioșat de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și se sprijinea cu mâna de un baston, în vreme ce cu cealaltă făcea niște saluturi ca niște temenele. Când salonul se goli, Saferian puse pe servitoare să deschidă ferestrele și fumul începu să iasă consistent pe geam, răsucindu-se în două suluri. - Vin timpuri grele, domnule Ioanide, ce ne facem? zise Saferian când arhitectul fu lângă el. Cum Ioanide nu deschise gura, Saferian mai emise o interogație: - Ce ne facem dacă e război? Ioanide făcu un gest de nepăsare. - Afaceri încurcate, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în casă, care, fiartă cu rom, are să facă o drojdie extraordinară pentru ghicit, adăugă băiatul mai mic. - Și mai are o surpriză, denunță ginerele, om mai sfios, pe Petrișor. - Ghici ce am aici? Întrebă ofițerul scoțând un șervetînvîrtit ca un sul. - Ce? se informă Hagienuș, curios și lacom ca un copil.- Șampanie, tată! clamă Petrișor. Hagienuș râmase cu gura căscată. - Da, scumpe tată! Vezi cât de mult te iubim noi? Și Petrișor manevră sticla cu șervetul deasupra spre a-i scoate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mare! Ai buzunarele pline cu scoici, hahaha! Ți-am umblat prin buzunare! O zbughiră chicotind și trîntiră ușa. Lanark se ridică simțindu-se neobișnuit de odihnit și de relaxat. Pielea tare de pe cot nu se mai întinsese. Se îmbrăcă, făcu sul manuscrisul și ieși. Vremea se schimbase în mod surprinzător. Ploaia mohorîtă și vîntul biciuitor fuseseră înlocuite de un aer într-atît de pătrunzător, nemișcat și rece, că trebui să mărească pasul, bătînd din brațe pentru a se încălzi și scoțînd fuioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de triumf. S-a trezit după-amiaza tîrziu. Retrăgîndu-și încet picioarele de sub Janet, fără s-o deranjeze, își luă hainele și se duse în bucătărie, se spălă la chiuvetă, se îmbrăcă, le dădu apă și cașcaval șoriceilor din ladă și făcu sul desenul pe care-l executase noaptea trecută. în drum spre ușa din spate, își aruncă o privire în dormitor. Janet nu mai stătea la picioarele patului și se vedea o mișcare sub pături. în scuar îl întîlni pe domnul Drummond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fi fost dezamăgit să-mi dau seama că am trăit într-o broșurică licențioasă de doi bani, sau într-un mers al trenurilor, sau într-o carte de colorat pentru copii? Sau într-o abjectă scrisoare anonimă? Sau într-un sul de hârtie igienică? Închideam cartea peste minuscula ființă care-mi era totuși perfect asemănătoare, cu corpul plin de organe ca ale mele, cu celule în a căror protoplasma se desfășura același miliard de manevre chimice pe secundă, și stingeam lumina
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cu nimbul auriu și veșminte largi, cu falduri albastre, măslinii la față și-ncercănați la priviri. Nu-ncăpea-ndoială că acolo fusese cândva o biserică frumoasă și vestită. Erau peste patruzeci de sfinți zugrăviți pe cei doi pereți, desfășurând fiecare suluri de pergament cu litere îmbîrligate. Fiecare avea o căsuță a lui, fiind despărțit de ceilalți prin linii groase, stacojii. Și, potrivire curioasă, unul dintre ei avea în locul arătătorului palmei stângi un ciot schilod, aidoma cu al popii. Așa ceva era nemaipomenit
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mai păstrat până la sfârșit între ei câțiva zulufi, pe care mi-a fost imposibil să-i retez cu mașina. Am înaintat spre urechea dreaptă, și totul a fost gata când spirala gingașă a perciunelui a căzut și ea, ca un sul rarefiat, pe podea. Țeasta rămăsese cenușie ca și când o dată cu părul aș fi înlăturat și carcasa care proteja, asemenea unei căști de motociclist, creierul fetei. Doar că pe deșertul de cenușă se aflau desene. Tatuajul se vedea bine de-acum. Totuși nu
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
purtat în brațe de mama, trebuie să fi privit în jur cu ochi rotunzi și nătângi, să-mi fi-ntins degețelele spre mușcata roșie ca focul din vitrină (încă acolo după douăzeci și opt de ani), spre mașina de calculat primitivă, cu suluri de hârtie pentru bonuri, de la casierie, spre rafturile cu conserve și macaroane abia lucind în penumbră. Vânzătoarea încă se afla acolo, mumificată, cu nasul mâncat, cu dinții rânjiți, înfășurată în halatul ei numai zdrențe. Pretutindeni foiau păianjenii, în pânzele lor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
vagabonzi jefuiau manechinele. Un tramvai se așezase de-a curmezișul străzii, răsturnat pe-o parte, iar o șină ridicată la verticală, până la primul etaj, arăta parcă spre cer. Soldați prăfuiți alergau în dezordine, în brațe cu scaune, vaze, covoare făcute sul. Un cap de gorgonă de ipsos, de deasupra unei intrări, avea înfiptă direct între ochi o schijă triunghiulară de oțel vânăt, care-și ascuțea umbra, ca un ceas solar, pe obrazul, pe urechea și pe doi șerpi ridicoli din capelura
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
PMR. Acum erau cărate pe scări, cu un zgomot nemaipomenit, dulapuri și servante, aragaze și scaune, saci de plastic încărcați cu cărți. Cu liftul coborau femei ducând în cutii de carton vase și tacâmuri, iar pe umăr cîte-un covor făcut sul. Jos, în țarină, așteptau căruțe trase de cai, cu roți de camion, mașini cu remorcă, mari dube de mobilă cu ușile din spate larg deschise. Copiii coborâseră de mult, pentru ei mutatul - Dumnezeu știe unde - era prilej de joacă și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
ziua când n-ai vrut să iei doctoria și tata te-a prins și te-a ținut de nas, iar eu ți-am turnat lingura pe gât... Ne tăvăleam și ne ciufuleam ore-n șir pe covor, apoi îl făceam sul și, a doua zi în zori, porneam cu el spre fabrică, printr-un aer roșu și-nghețat, ajungeam în curtea fabricii, mama intra cu covorul pe umăr în cea mai stranie casă de cărămidă, iar eu așteptam în curte, băiețel înspăimîntat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
unei mori de vânt. Unul după altul căzură pe podea, scoase din grosimea marelui cub, vreo sută de covoare, fiecare cu imaginea sa limpede ca o camera lucida, pe care bărbații-n cămăși albe, mai asudate ca oricând, le făceau sul, în grabă - pe ultimele nici nu le-au mai privit măcar - și le cărau pe scări până la furgoneta de la parter. Din odaia de dincolo se auzeau doar gemetele de nepotolit ale mamei. Ultima felie se deosebea însă de toate celelalte
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
o gaură pe unde băgai bănuții. Călătorii trebuiau să aibă conștiință și să bage cât trebuia. Dar ce nu băgaseră acolo el, Jean și Luci: capace de bere, cioburi, piulițe... Iar apoi trebuia să-ți rupi un bilet dintr-un sul gros, prins pe un suport, ca hârtia igienică. Copiii plecaseră cu tot sulul, îl întinseseră prin tramvai, îl înfășuraseră pe bare... Era mai distractiv decât cu taxatoarele care strigau la ei ca apucatele. Mai demult când venea controlul era groaznic
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
bage cât trebuia. Dar ce nu băgaseră acolo el, Jean și Luci: capace de bere, cioburi, piulițe... Iar apoi trebuia să-ți rupi un bilet dintr-un sul gros, prins pe un suport, ca hârtia igienică. Copiii plecaseră cu tot sulul, îl întinseseră prin tramvai, îl înfășuraseră pe bare... Era mai distractiv decât cu taxatoarele care strigau la ei ca apucatele. Mai demult când venea controlul era groaznic, fiindcă de obicei controlorii erau nerași, murdari, aveau figuri de bandiți, și când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
repede! Fugi! într-o clipă, Vitalius se repezi printre brazi, până în poiana unde ascunseseră caii, ceva mai sus de locul unde se aflau acum. Desprinse de la șa caseta cu cele necesare scrisului, o deschise febril, fără să ia seama la sulurile de pergament, sticluțele cu cerneală și tăblițele de ceară pe care astfel le împrăștia prin iarbă. Culese, în schimb, o tăbliță și un stil; azvârli apoi caseta și se întoarse în goană la comandantul său. Sebastianus, încordat și întunecat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi spuse. Trebuie să încerci să te ridici puțin. întinse o mână spre o grămadă de blănuri, rogojini și țesături de lână din satele său și luă o manta din blană de oaie, pe care o împături repede, făcând-o sul. — Acum ajută-mă, porunci ea, trecându-i o mână prin spate și trăgându-l către sine. Sebastianus se supuse, sprijinindu-se pe coate, cu prețul unor dureri sfâșietoare, iar ea îi strecură mantaua împăturită sub ceafă; fu astfel în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
atace depozitele, de unde deja se auzea zgomotul ascuțit al vaselor sparte. Alții, venind din villa, erau încărcați cu pradă: cu mersul îngreunat de sacii de merinde plini cu argintărie, de țesături pe care le târau prin praf, de covoarele făcute sul în grabă și de candelabre, scăunele de fier și alte obiecte, la fel de nepotrivite cu mâinile lor, se mișcau caraghios, trăgând fiecare cu ochiul la prada celuilalt și făcând deja schimburi cu cele ce le luaseră. Iar alții, ajunși în piațetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
tânărului. Un bărbat îndesat, pe la patruzeci de ani, făcu un pas înainte: — Eu sunt, răspunse. — Numele tău? — Mă cheamă Rutilius. De vreme ce spui că vii din partea lui Magister militum, îmi închipui că ai și acreditări. Sebastianus scoase de sub vesta de piele sulul de pergament pe care i-l dăduse Etius. înainte de a i-l înmâna, însă, trase puțin mâna înapoi și-l întrebă dacă știa să citească. Celălalt se încruntă: — Bineînțeles! Altfel nu aș avea comanda, răspunse orgolios Rutilius. Luă sulul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]