2,656 matches
-
am pierdut și ghetele, au dispărut pur și simplu din rulotă. — Ce-o să faci? — O să mă Întorc În New Yorkul Înzăpezit În papuci de plajă. Îl privi radioasă și observă că era surprins de faptul că nu părea nici măcar vag supărată. Probabil că majoritatea femeilor pe care le cunoștea el ar fi fost deprimate rău. — Nu te-ai supărat că ți-ai pierdut pantofii? — De ce să mă supăr? Dacă pierd un lucru, fac loc pentru altul nou. Nu-mi pasă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Era șocat. Desert Rose strălucea de entuziasm. Cred că i-a plăcut. Și-a cerut de mai multe ori iertare, apoi era atât de excitat, Încât aproape că m-a sărutat. Ți-am zis. De trei ori. — Bine, zise Kitty, supărată că prietena ei Își Încălcase promisiunea, și tăcu. — Dar mi-a fost prea rușine să-l sărut eu. Suntem prieteni de prea mult timp. Odată pornită pe subiectul Charlie, Desert Rose era de neoprit. Vrei să-ți spun ceva amuzant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cât de mult Îl iubești, dar să nu-i spui. Și o să se Întoarcă. Deja i-am spus, zise Kitty rușinată. Giulia se Încruntă. — Niciodată, niciodată nu trebuie să-i spui unui bărbat cât de mult Îl iubești, zise ea supărată. De câte ori am făcut asta, s-a dus naibii tot. — Dar Îl iubesc! M-am rugat În fiecare zi de-atunci... Carmen o Întrerupse. — Nu crezi că e păcat, În ochii bisericii, să te rogi să fii cu un bărbat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
lor, tare, tare de tot, ca s-o pedepsească pe soția lui Harun Al Rașid și pe eunucii care mințiseră că sunt eunuci. Și atunci, când citeam în O mie și una de nopți cum se zgâlțâia palatul și ce supărați erau djinii, chiar a început să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Întorsătură neașteptată a celor Întâmplate, avură darul să emoționeze asistența În afară de bărbatul femeii care privea la ea cu neâncredere. „Cine Îmi garanteză mie...!?” Aceste tăioase cuvinte, Încinse din nou atmosfera, când, Gironda interveni energic. „Ascultă băiete, eu trebue să fiu supărată...! Tu, n-ai motiv... Am fost negociată, desigur mai rău, de cum se vindeau sclavele În societatea imbecililor!!. Ce se putea petrece În cele câteva minute...? Nimic...!! Afirm cu toată convingerea, acest om este un „Gentleman”. Desigur, Încurajat de cuvintele nevestei
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
gândea el amuzat-de regulă se terminându-se aproape de, miezul nopții...! De Carla, aproape uitase. Efectiv, nu-i mai ajungea timpul...! Trecuse mai bine de două săptămâni de când n’o mai văzuse și nici nu primise măcar un singur telefon. Era supărată. Urma deci, să Întrebuințeze puțină diplomație, făcând-o să de-a uitării lipsa lui de bune maniere. Într-un fel, potopului ei de mustrări vor fi recompensate de acești bani care vor veni curând, ajutându-l să-și rotunjească substanțial
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
care nu mai merge. Într-o zi se înșală și e descoperit într-o casă elegantă de către tânăra stăpână. Se plac oarecum, dar nu-și vorbesc. Ea are un ochi vânăt și multe mesaje pe telefonul fix de la un bărbat supărat, soțul. După ce supăratul vine acasă și-și umflă mușchii în fața femeii, iar vagabondul îl pune la punct cu niște mingi de golf plasate în piept, cei doi - femeia și vagabondul - o iau din loc și colindă cuiburile altora. M-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
merge. Într-o zi se înșală și e descoperit într-o casă elegantă de către tânăra stăpână. Se plac oarecum, dar nu-și vorbesc. Ea are un ochi vânăt și multe mesaje pe telefonul fix de la un bărbat supărat, soțul. După ce supăratul vine acasă și-și umflă mușchii în fața femeii, iar vagabondul îl pune la punct cu niște mingi de golf plasate în piept, cei doi - femeia și vagabondul - o iau din loc și colindă cuiburile altora. M-am uitat la primele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
iubirea e singurul bun demn de câștigat! Oamenii nu cunosc decât dorința sexuală și rar iubirea. Eros va ajuta pe toată lumea să se apropie de Amor. „Eros“ a sărutat-o pe Blanca pe gură. - Blanca, vino aici, a spus Oleg supărat. Dar Blanca parcă era surdă. Se uita la „Eros“ care începuse să sărute toate femeile, distribuind bărbaților sticluțe cu afrodiziace. - Nu ești Eros, ci Diavolul în persoană, i-a strigat Oleg. - Sunt numai virtuțile lui! Femeile care nu fuseseră încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
ar fi timpul să te gândești la Doamna Moarte! - Numai pielea mi-a îmbătrânit, inima mi-a rămas tânără! - Cine poate să-ți vadă inima? Și sunt curioasă ce poți să-i faci iubitei tale! - Ce întrebare tâmpită, izbucnise Rudi supărat. Ne iubim și ne vom căsători în curând! - Tipic pentru tot neamul bărbătesc!Asta e boala bătrâneții masculine! îi aruncase femeia. - Și câți ani are? întrebase un bărbat între două vârste, ridicându-și ochelarii pe frunte. - Douăzeci de ani! spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
au ca obiectiv înzestrarea studenților cu acea necesară, intelectual și cerebral... — ...Hemoragie? sugeră dr. Board. Dr. Mayfield îi aruncă o privire încărcată de venin. — Pe cuvântul meu că nu mi se pare un moment potrivit pentru glume proaste, zise el supărat. Fie ne dedicăm cu toate puterile obținerii dublei atestări, ori o lăsăm baltă. Mai mult decât atât, pentru structurarea abordării tactice a comitetului de oaspeți nu ne-a mai rămas decât ziua de mâine. Așadar, ce să fie până la urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
primăria să vă plătească, si de unde are bani primăria, de la noi. Așa că ciocul mic, voi nu produceți, luați din ce producem noi și vindem, ca daca geamul asta nu l-am vândut, rămân cu el pe cap, pierd banii. ANGELA, SUPĂRATUL, ORGANIZATORUL: Așa e, e greu să faci bani din vânzare, comision. Voi aveți pensie, luați de la primărie, ce va păsa? Mai taceți și voi, babelor, că v-ați trăit traiul, ați mâncat mălaiul și mai aveți oleacă de mălai. Noi
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
părea că aceste mâini mă trag. Acum însă simțeam că aceleași mâini mă resping, atât de mare era dorința de a mă apropia și mai mult de el. Dar părintele își desprinse brusc mâinile de pe umerii mei și, întorcându-și supărat ochii plini de lacrimi, o porni repede pe coridor, ocolind scara. Aveam acum două sentimente, două dorințe: prima, să-mi lipesc fața de fața părintelui, să-l sărut și să plâng; a doua, să fug la Burkeviț, să-i povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Nelly și Kitty stăteau alături pe divan. Nelly cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel se scoase pe sine din rândul celor vinovați. Deschizându-și brațele cu atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
auzit pașii. - Ce-i asta, Vadicika, nici nu s-a luminat bine de ziuă și te-ai apucat să strigi? Ai s-o trezești pe doamna. Fața ei de femeie bătrână, mică și galbenă ca frunza toamnei, era îngrijorată și supărată. - Dar cu tine ce-i, băbătie, umbli în pâslari în plină vară? o întrebai eu, fără să ridic capul și simțind cum palpită o durere surdă între ceafă și pernă. - Tare mă dor picioarele, Vadicika, îmi răspunse ea cu glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
voiaj că, în cele trei luni cât va sta el la Kazan, eu voi locui în camera lui; apoi, tot în fugă, mă trase pe scări și după asta pe sală, până la ușa camerei; ajunși acolo, scoase cheia, îmi strecură supărat un teanc de bacnote în mână, repetând „nici să n-aud, ne, neă“ și, încă o dată îmbrățișându-mă grăbit și scuzându-se că se teme să nu piardă trenul, o luă la fugă, fluturând din mână. Rămas singur, descuiai ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
de tânără, cu pasul sprinten, zveltă. Parcă simțea și el un regret, dar nu vroia să știe de ce și cum. La despărțire, îi spuse: O să venim la biserică, să te vedem îmbrăcată mireasă. Ea nu răspunse și se depărtă. E supărată, gândi Petre. Are o candoare fata asta, aduce puțin cu... Cu privirea ușor înrourată o petrecu până când silueta i se stinse în capătul uliței. Tată, o știi de mult pe fata asta? De când am venit aici. S-a îmbujorat toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
șoferul, surâzând. Ne-a rămas încă destulă apă în frigider... Apoi își dădu seama de expresia celor din jur și întrebă pe un ton evident preocupat: — S-a întâmplat ceva? — Aici nu prea avem apă răspunse Gacel fără să pară supărat. O folosim doar pentru băut și pentru udat plantele. Dar am fost asigurați că puțul ăsta are un debit foarte mare tot timpul anului, zise celălalt, destul de jenat. — Cine ar fi putut să spună așa ceva? Din câte știu eu, nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
spune „vă cer ospitalitatea“. — Bine! Așa... Vă cer ospitalitatea. — De acord... Ce vrei să știi? Dacă într-adevăr sunteți dispus să-i omorâți pe acești oameni. Doar dacă sunt nevoit... — De ce? — De câte ori trebuie să repet? vru să știe tuaregul, vizibil supărat. Chiar așa de neghiobi sunteți voi francezii? — Eu sunt austriac. — Pentru mine toți sunteți „francezi“. - Făcu un semn spre Nené Dupré, care rămăsese sprijinit de un palmier. - Să-ți spună el toată povestea. Mi-a spus-o deja. — Atunci uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
ceea ce fac. — Sper să nu-ți pară rău niciodată. Sam Muller scoase cartușele din patru puști-mitraliere și-i făcu semn să și le pună pe umeri, făcând și el același lucru cu alte patru, în timp ce-i răspundea fără să pară supărat. — Nu-mi pare rău decât de faptul că am acceptat să fac treaba asta fără să mă asigur dinainte despre ce era vorba. Organizația ta are faima că este competentă în ceea ce privesc cursele sportive, dar în privința unui război adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
capabili să audă replicile, ca într-un film mut: “El - uscățiv, cu mustățile adunate, cu ceva bătrânesc în înfățișare. Ea - frumușică, gătită, roză, rotofeie și cu gropițe. Vorbea tot timpul, se apleca spre a nu-i da pace, făcea pe supărata, se alipea mângâioasă. El o lăsa în voie, puțin încovoiat, ca un om care are alte treburi, cu gândul în altă parte, fără pretenții, fie că și le îndeplinise, fie că nu se mai gândea la ele, știind că e
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
și-a muiat vârful cozii în vopsea ca să le împodobească roțile trăsurii. Așa și în România europeană, escaladăm încruntați disputa înmuind în cerneală tipografică același buclucaș vârf al cozii lui Ucigă-l Toaca. Diatribele de comisari religioși ale unor publiciști supărați, sfârșesc prin a înlocui dialogul smerit cu monologul care aduce aminte de răposatul ierarh Torquemada, acela care a slujit cu o mânie care se vroia a Domnului rugurile Inchiziției. Numai că Pronia în marea sa înțelepciune știe că domnul ziarist
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
în mînile lui Maiorescu. Salutări multe de la al tău Eminescu N. B. Salutări la caracuda de toată mâna. București, 18 martie [1881] 172 [VERONICA MICLE] 28 decemvrie 1881 Dragă Nicuță, Nu trebuie să te superi, ba să plângi, pentru că eu sunt supărat. N-are a face una cu alta. Dacă-ți scriu cam ursuz nu trebuie să crezi că supărarea mea se îndreaptă în contra ta, căci știu bine că în contra ta nu am nimic. Față cu tine caut să-mi port vina
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
caz. Nu te mai îndoi că e de absolută rea-credință. E un om care nici nu poate fi altfel. Dragă Nicuță, fii bună și gentilă și lasă-mă să te sărut, căci parcă te văd înaintea mea. Și nu fii supărată deloc - vrei să mă supăr și eu - tu n-ai nimic de acolo. Lasă timpul să ți-o dovedească mai mult decât șirurile acelui care te-ar îmbrățișa dacă ai fi de față. Al tău, fără incidente, M. Eminescu N. B
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
Ț-aș mai scrie, dar mă întreb ce? Acele și iar acele simțiri pe care tu le știi, dorinți pe care ți le-am spus și care nu le poți îndeplini, adică să vii la Iași. Prin urmare, tristă și supărată, le sărut de mii de ori. Veronica 23 ianuarie 1880, Iași. [VERONICA MICLE] Domnule Eminescu, Grație intervenirei d-lui Carageale am capatat după 2 săptămâni un răspuns de la d-ta. Te îngrozește roiul de epitete ce o fi plăsmuit mintea
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]