3,733 matches
-
istoria recentă și nu voiam să irosesc nici măcar o secundă din ea. 29 Tocmai terminasem A sosit poșta și eram la jumătate cu Dragostea nu are preț când sună telefonul. Am fost surprinsă când am văzut numărul Penelopei pe ecran - surprinsă și Încântată. Îi dădusem detaliile de bază despre Sammy, dar habar n-avea cât de mult Îl adoram. Reușisem să citesc printre rândurile monoloagelor ei joviale și să-mi dau seama că Avery nu prea era prin preajmă, că Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
clubul nostru, iar Simon le spunea bancuri lui Michael și Megu. Stăteam pur și simplu acolo, savurând totul, când Will Își trase scaunul lângă mine. —O seară deosebită, nu? Întrebă el În clipa când se așeză. Ai fost surprinsă? — Total surprinsă! Will, cum ai putut să nu-mi spui că tu și cu Simon sunteți În spatele proiectului ăstuia? Nici nu știu cum să-ți mulțumesc. Nu trebuie să-mi mulțumești, dragă. N-am făcut-o pentru tine și nici măcar pentru Sammy, deși chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aveau menționate proteze dentare și eliminarea celor care nu corespundeau descrierii fizice și a grupei de sânge în cauză, precum și telefoane date laboratoarelor de pe listă, pentru a identifica angajații bărbați cu aceleași semnalmente fizice. Fata luă cadourile. Păru nemulțumită și surprinsă, nu menționă povestea de pe Tamarind și acceptă, cu o guriță bosumflată à la Bette Davis, să facă ce îi cerea „în timpul ei liber”. El nu insistă: fata știa că de-acum îl are la mână. Danny termină de clasat hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
suntem fraierii tăi, așa cum crezi tu, dragă căpitane proaspăt avansat. Știm să angajăm detectivi particulari, iar ei știu cum să verifice dosare și zvonuri vechi. Știi, sunt impresionată de faptul că l-ai ucis pe nazistul ăla, dar și destul de surprinsă că nu vezi paralela dintre regimul lor și al tău. Mal continuă să se uite în altă parte. Claire se apropie cu un pas. Înțeleg ce simți față de fiul tău. Și cred că știm amândoi că se poate aranja. Mal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Auzi dumneata, de la normală să vină el la "Lazăr"! ― Da?! mă mirai eu, fără să înțeleg prea mare lucru, dar ca să nu-l supăr. ― Și nici nu e măcar petagog... e supraveghetor de ordine... acolo... și el! Am rămas foarte surprins, nu de faptul că subiectul convorbirii noastre nu era petagog, ci supraveghetor de ordine, dar de întinsele cunoștințe ale colegului meu. Admirativ l-am întrebat: ― Dar de unde știi dumneata toate astea? La care el îmi răspunse cu o copleșitoare superioritate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cu viața lui Iancu Jianu, care, la urma urmelor, nu era un haiduc ca toți haiducii, că era de neam boieresc și fusese mai înainte zapciu?! ― Hm... hm! tuși tata, că nu prea-i convenea pomelnicul, de care rămase foarte surprins, neașteptîndu-se la această bibliografie haiducească ― dar de unde le mai știi toate astea? ― Le-am citit în biblioteca ta, unde am mai găsit și "Aventurile celebrului detectiv englez Sherlock Holmes" și "Arsene Lupin"! ― Hm! Așa îmi trebuie, dacă țin biblioteca descuiată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dintre capitalele Țării Românești. ― Că multe capitale a mai avut! intră și Noica în vorbă. ― Dacă nu mă-nșel, patru! intervenii eu, doar i-oi da sămânță de vorbă suplinitorului. Dar acesta, părând că reflectează puțin, nu scoase o vorbă. Surprinși, băieții începură să-și dea coate. Ce e cu profesorul ăsta de se complace în muțenie absolută? Foarte înciudat că se abține să participe la interesanta discuție propusă de mine, mă adresai direct însoțitorului nostru, doar l-oi face să
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Se apropia de linia de aliniere a celor doisprezece luptători ce urmau să plece În capitala Imperiului Otoman. Se afla la douăzeci de pași de linie când cei zece apărură brusc din pădure, ajungându-l În galopul cailor. Tânărul privi surprins peste umăr și abia apucă să evite, aplecându-se pe șa, o lovitură de sabie care Îi amenința capul. Nici unul din ceilalți luptători nu se mișcă În ajutorul lui, iar asta Îl făcu să Înțeleagă că, pentru el, probele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
era un infern. Fără cavalerie și fără posibilitatea de a amplasa artileria pentru o ciocnire de mari proporții, voievodul ținea piept unei forțe copleșitoare. Dar frontul se muta, implacabil, spre nord. Căpitanul Oană strânse frâul lui Crivăț, care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea de strategie. Apărătorii renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
târziu tropotul ușor al unui cal ce se apropia de el. Scoase sabia și se Întoarse fulgerător, gata să lovească. - Stai ușurel, măria ta... spuse, cu un zâmbet năstrușnic, Alexandru. Că doară nu mi-s ursul din poveste! - Alexandru! exclamă, surprins, Ștefan, readucând sabia În teacă. Mi se pare că am dat un ordin! Care trebuia executat! Toți Apărătorii să treacă munții În Transilvania! - Corect, măria ta. Chiar așa au făcut! - Și tu? Ce cauți aici? - Eu? Dacă măria ta Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gingășie. - Măi, măi... asta vă Învață pe voi, Ninja? - Nu. Nu ne Învață asta. Asta m-a Învățat altcineva. Acolo am simțit toate astea. Dar nu știam că ele Înseamnă dragoste până nu mi-ai spus tu. Alexandru se Întoarse, surprins, spre fratele lui. Nu bănuise că ar fi putut fi Îndrăgostit. Pe fața lui nu se putea citi nimic. Îl descoperea, tot mai uluit, ca pe o minunăție spectaculoasă și complicată. Se gândi, totuși, că nu e cazul să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
obicei să alunge maimuțele. O închisese în camera ei timp de trei zile. Cu gândurile aiurea, cum era de cele mai multe ori când încheia vreo afacere, stăpânul întrebase cine plânge în casă la el. Aflând că era vorba de Amrita, păru surprins. „Vrea ceva?“ își întrebase el supușii. Când în sfârșit descuiaseră ușa, descoperiră că Amrita dispăruse. Nu pentru mult timp, dar se întorsese acasă, cu o privire sălbatică, vorbind fără noimă despre copaci și ape năvalnice. Moti Lal n-a aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Jgheaburile și ulucile erau pline de gunoaie și excremente încinse de soarele puternic. — La naiba! exclamă unul dintre soldați. Ce faci aici? Pran realizează cu teamă că lui i se adresase. Sergentul și celălalt soldat se uită în jur, la fel de surprinși. L-ar putea ataca imediat, l-ar aresta, l-ar face să se târască, să se umilească la picioarele lor, cum făcuseră cu celălalt bărbat. El n-are forță să articuleze nici două cuvinte. Ar fi mai bine să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ușoare, pretabile de a fi folosite în călătorie sau la picnic), când ușa magazinului se deschide și un bărbat între două vârste, în uniformă de infanterie iese, ducând un pachet în brațe. — Bună dimineața, zice acesta. — Bună dimineața, răspunde Bobby, surprins că i se adresase. — Ce zi afurisită! exclamă ofițerul. Cum puteți ieși fără pălărie? E foarte periculos soarele ăsta. Aveți grijă. Bobby vrea să spună ceva, dar bărbatul a pornit-o deja pe drum, fluierând. Este uimit. Pe ce ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
bunurilor dintr-o casă, la începutul carierei sale, tocmai pentru a conferi așezământului său impresia de vechime și continuitate în profesie, pe care clienții săi o consideră atât de încurajatoare. Astăzi, domnul Spavin privește peste biroul său și este plăcut surprins. Nu s-a gândit vreodată că va fi posibil. Acest băiat este cam apucat, dar de ce n-ar fi, doar este orfan. Zărgheala lui, crede Spavin, este atributul natural al unui orfan, unul din accidentele care-i dau acestuia patosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Așadar, ne place ori nu ne place, au făcut din asta o condiție de acordare a permisului nostru de a vizita Fotseland. Gittens, nu trebuie să-ți faci probleme. Recensământul va cădea pe umerii lui Bridgeman. — Ai mei? întreabă Jonathan surprins. — Oh! exclamă Gittens. Atunci, nu este nici o problemă. — Așadar, Bridgeman. Se pare că acolo sunt toate formularele. Au alcătuit un sistem. Fișe de culori diferite sau așa ceva. Nu trebuie decât să le completezi. Văzând chipul lui Jonathan, îl bate ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sute de kilometri de auto rută dădură semne de nebunie. Încercară din răsputeri să înțeleagă stupidele manevre, să li se împotrivească, să le atenueze efectele, să localizeze catastrofa... Pe sute de kilometri tablourile de bord au dat alarma... Cei mai surprinși au fost pasagerii din capul giganticei coloane, supuși, fără de veste, unor cumplite suprasarcini. Ordinatoarele de la bordul primilor bolizi, primind comanda, accelerară viteza. Unele după altele, mașinile izbucneau în rafală înainte. Câțiva piloți ai reactoarelor care zburau deasupra convoiului înregistrară uimiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
întreb pe fratele meu. Ai șanse mai mari decât mine și Rong. Examenul imperial pentru funcționari publici are loc în fiecare an. De ce nu încerci? — Nu sunt făcut pentru asta, e replica lui Kuei Hsiang. Fann Sora cea Mare e surprinsă că am trecut examenul de intrare de la biroul casei imperiale. Apucând o lumânare, îmi studiază trăsăturile: — Cum de mi-a scăpat asta? îmi spune, întorcându-mi capul spre stânga și spre dreapta. Ochi strălucitori, în formă de migdală, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
frumuseții și feminității. În mijlocul acoperișului se află Globul Armoniei - simbolul unității și infinitului. Urmează să fiu însoțită de o sută de eunuci, optzeci de doamne de la Curte și două mii de gărzi de onoare. Mă trezesc înainte de ivirea zorilor și sunt surprinsă să văd atâția oameni în cameră. Mama îngenunchează în fața mea. În spatele ei sunt opt femei. Am fost anunțată de sosirea lor încă de aseară. Sunt manfoos, doamne de onoare de la Curte, soții ale unor respectați bărbați din clan. Au venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
suntem conduși în salon. Fujin se scuză și iese. Înainte de a mă așeza, prințul Kung mă întreabă dacă aș dori ca Fujin să-mi arate grădina. Îi răspund că aș prefera să rămân, dacă asta nu-l deranjează. Se arată surprins, dar nu zice nimic. Cu permisiunea împăratului Hsien Feng, rămân la locul meu. Frații încep să converseze: prințul Kung se concentrează complet asupra fratelui său, de parcă eu nici n-aș fi în cameră. Nu am mai văzut niciodată pe cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și a verificat împreună cu alți eunuci printre țigle, dar din nou nici urmă de fructe. Nu am nici un semn de la Majestatea Sa, până într-o dimineață când Nuharoo sosește la mine, cu un zâmbet larg fluturându-i pe buze. Sunt surprinsă când îl văd în spatele ei pe împăratul Hsien Feng. Iubitul meu pare un pic stânjenit, dar curând își vine în fire. Nu-mi pot da seama dacă i-a fost dor de mine. Bănuiesc că nu. A fost crescut astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
de o sabie frumoasă ca asta. — Într-adevăr. Nuharoo pare bucuroasă că am revenit la un subiect potrivit de discuție. Alăturându-se conversației, ea laudă arma ca fiind o capodoperă. Recunosc simbolurile de pe mânerul sabiei, care sunt specifice pentru împărat. Surprinsă, îl întreb: — Acesta este un dar de la Majestatea Sa? — De fapt, este un dar de la împărat făcut superiorului meu Su Shun, răspunde Yung Lu, care la rândul lui mi l-a dăruit mie, cu permisiunea Majestății Sale. — Cu ce ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
mult, încât îi luase venerabilului bărbat toate titlurile. Într-o zi plăcută, eu și Chiang Tai ne-am întâlnit în sărăcăciosul său hootong. L-am invitat să vină în Orașul Interzis pentru a fi profesorul principal al lui Tung Chih. Surprins și flatat, omul și familia lui s-au aruncat la picioarele mele. A doua zi, Chiang Tai a început campania pentru mine. În timp ce le spunea tuturor despre numirea sa ca profesor principal al împăratului Tung Chih, adăuga, de asemenea, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
asemenea consecință, încît pentru întîia oară am uitat că îl detest și am chicotit. Exprimarea spontană a unei gândiri care țâșnește pură ca un izvor mi-a plăcut totdeauna la oricine, chiar și la ticăloși. S-a întors spre mine surprins. ― Rîzi! în templul matematicii și al geometriei nu se râde chiar dacă ești un profan! Și m-a întrebat cum mă cheamă, s-a dus la catedră, s-a uitat în catalog și a făcut un mic semn cu creionul, după
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
cu negi a pictorului îmi păru acum mai omenească. La rîndul său mă cîntări binevoitor. - Semeni cu taică-tău. - ...Doream să vă caut. - Bagă de seamă, să nu fii lingușitor. - Nu mă invidiez decît pe mine... - Ia te uită! exclamă surprins Goilav. Sub părul alb ca floarea de cireș îi scînteiră ochii. Mă pofti înlăuntru. Gospodăria pictorului părea mai veche decît mahalaua de alături. Așezată pe o retezătură, povîrnișul de deasupra ei suia pînă la huciul de sub cer. Galbeni, acolo înfloriseră
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]