3,992 matches
-
adevărat că fata aia a apucat-o pe un drum greșit, fiindcă azi Își făcea lecțiile Împreună cu celelalte două eleve. — Adevărat? Întrebă Juan Lucas, apăsînd pe butonul microfonului prin care Își comunica dorințele la bucătărie. — Julius nu minte niciodată, spuse Susan, sărind și ea pe un taburet și așezîndu-se lîngă Al Capone. — Unchiule, nu-i asa că Frau Proserpina nu e nepoata lui Beethoven? — Aduceți puțină gheață la barul de larnă, spuse Juan Lucas, aplecîndu-se ușor ca să vorbească la microfon. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îndepărta trăgînd cu urechea. — O glumă a lui Juan Lucas și bietul Julius... În bucătărie urmăreau cu mult interes conversația. Juan Lucas uitase să apese pe Întrerupătorul microfonului, se prăpădeau de rîs cei din barul de larnă. — De necrezut, spunea Susan. Nu se poate. — Ăsta? insista Juan Lucas, arătînd cu degetul lui foarte lung spre Al Capone; ăsta e În stare de orice. Trebuia să fii acolo ca să-ți crezi ochilor. CÎte vacanțe n-am petrecut la moșia lui! — Dar trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ăsta? insista Juan Lucas, arătînd cu degetul lui foarte lung spre Al Capone; ăsta e În stare de orice. Trebuia să fii acolo ca să-ți crezi ochilor. CÎte vacanțe n-am petrecut la moșia lui! — Dar trăgea cu adevărat? Întrebă Susan și văzu că Al Capone devine foarte serios. Întotdeauna trebuie să-ți găsești o țintă În care să tragi, spuse el grav. — Bineînțeles că nu trăgea În ei, draga mea; nu fi atît de naivă; dar Îi făcea să danseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
rîs, dar s-a stăpînit Îndată, fiindcă se pare că domnul Ranchal s-a supărat, era foarte serios domnul Ranchal, se pare că s-a supărat și a țintuit-o cu privirea, urît se mai uită domnul Ranchal și doamna Susan a trebuit să-și Înăbușe rîsul, Își lăsă tot părul să-i cadă pe față, desigur că-și ascundea zîmbetul. Daniel, care Îi servise la masă, avea și el ceva de adăugat, domnul Ranchal se uita la picioarele scaunelor Înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
timp cu lecțiile de pian și cu lectura lui Mark Twain și Charles Dickens, poate din cauza asta n-o să primească nici un premiu, ca În anii trecuți. În orice caz, nu-i mai păsa acum prea mult de Împărțirea premiilor. Și Susan era Încîntată, fiindcă n-o să fie nevoită să asiste. Iar el nu punea asta la inimă, oricum nu mai era ca Înainte, ca atunci cînd cînta My Bony lies over the ocean și măicuța Mary Agnes stătea alături de el. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
pușcă, fiindcă fratele lui avea o poftă nebună să dea În cineva, oricine ar fi fost și el, cu Înfățișarea lui inocentă și speriată, era numai bun de așa ceva. Bobby nu se mai oprea, alerga dintr-o cameră Într-alta: Susan Îl văzu trecînd pe lîngă ea, dar el n-o auzi spunînd: darling! darling!; Juan Lucas Îl văzu trecînd prin bar, dar el nu-l auzi spunînd: ce-i cu tine, băiete?; Daniel Îl văzu urcînd pe scara de servici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nebunești Bobby nimerise În dormitorul lui și stătea de aproape o oră Închis Înăuntru, izbindu-se cu capul de pereți, după ce distrusese tot ce putea fi distrus. „Mark Twain-ul meu, se gîndea Julius, care suise s-o caute pe Susan, trimis de Juan Lucas. Dar Susan nu putea coborî deocamdată. Purtarea lui Bobby o speriase Îngrozitor, după propria ei expresie, deși Julius nu observa pe fața ei nimic care să semene cu filmul de groază pe care-l văzuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și stătea de aproape o oră Închis Înăuntru, izbindu-se cu capul de pereți, după ce distrusese tot ce putea fi distrus. „Mark Twain-ul meu, se gîndea Julius, care suise s-o caute pe Susan, trimis de Juan Lucas. Dar Susan nu putea coborî deocamdată. Purtarea lui Bobby o speriase Îngrozitor, după propria ei expresie, deși Julius nu observa pe fața ei nimic care să semene cu filmul de groază pe care-l văzuse În urmă cu cîteva zile. Amîndoi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îngrozitor, după propria ei expresie, deși Julius nu observa pe fața ei nimic care să semene cu filmul de groază pe care-l văzuse În urmă cu cîteva zile. Amîndoi se opriră nemișcați În fața ușii de la dormitorul lui Bobby și Susan Îl rugă să deschidă, spunîndu-i: te rog, nu mă chinui și apoi, În engleză, că o să Înnebunească de durere. Ultimele cuvinte le spusese cu atîta suferință În glas, Încît Julius se Întoarse imediat simțind că se topește de dragul ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
voia să-l mai roage puțin pe Bobby și pe urmă să dea fuga să bea un-pahar cu Juan Lucas. „Întoarce-te să te văd și din profil“, spuse Juan Lucas, uitîndu-se Încîntat la decolteul halatului de baie cu care Susan Își acoperise corpul gol și proaspăt Îmbăiat. Tocmai atunci suise, urmat de Celso, care aducea, pe o tavă de argint, o sticlă de whisky, două pahare de cristal de tip caleidoscop și o nouă provizie de gheață. Descoperindu-l alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
acoperise corpul gol și proaspăt Îmbăiat. Tocmai atunci suise, urmat de Celso, care aducea, pe o tavă de argint, o sticlă de whisky, două pahare de cristal de tip caleidoscop și o nouă provizie de gheață. Descoperindu-l alături de ea, Susan făcu un gest delicios de neputință, nu din pricina lui Bobby, ci din pricina halatului de baie, probabil că arăt Îngrozitor, dar pentru ea nu era greu deloc să devină Încîntătoare și a fost de ajuns să-și dea capul ușor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cum se desenează sînii care nu mai aveau douăzeci de ani și care totuși continuau să prezinte aceeași neliniștitoare noutate ca Întîia oară cînd Îi văzuse, ba nu, parcă acum Îi vedea pentru prima dată. „Scuză-mă, darling“, Îi spuse Susan, zîmbitoare. În timp ce se Îndepărta, Juan Lucas se gîndi că n-ar fi fost rău s-o poată privi printr-un pahar de cristal, dorința Îi cerea să Îmbogățească și priveliștea asta, dar apăru Julius cu rochia pe mînă În capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
lucrurile să meargă de la sine și băiatul să se potolească singur. Sigur că el putea să-l ajute cu ceva: „Julius!“, strigă și, văzîndu-l că iese din dormitorul lui, se apropie ca să-i spună În șoaptă că nici el nici Susan n-o să mănînce acasă În seara asta, dar pentru orice eventualitate să-i spună lui Celso să aducă sus cîteva sticle de whisky și să aibă grijă să le pună În locuri strategice, pricepi? ...Bine. Atunci spune majordomilor atît: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el mergea trist pe coridorul imens, mînia Îi trecuse cînd n-a mai avut ce strica În dormitor. Și-a dat seama singur de asta cînd a răspuns inconștient printr-un da la Întrebarea pe care i-a pus-o Susan de dimineață. „Darling, darling, ai stricat scaunul lui Alfonso al XIII-lea?“ „Da“, a răspuns el uitîndu-se la ceas. Era aproape ora unsprezece dimineața și Începea să-i fie foame. Nu mai avea putere să fie mînios. Se gîndi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
față mîhnită. CÎnd văzu dormitorul lui Julius atît de liniștit simți că-l apucă din nou furia, dar nu mai avea Încredere În aceste mici accese de furie care treceau prea repede și nu le putea auzi nimeni. Baia lui Susan totuși Îl făcu să simtă o furie care ar fi putut ține mai mult, trebuia să se mai gîndească... Într-adevăr ținea. Văzu o sticlă de whisky, prima din colecția pe care Juan Lucas poruncise s-o distribuie cu iscusință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
-o de-aici, pui de lele! Luate-ar dracu! Vrei să te omor?!“ Julius o zbughi glonț strigînd Țanți! Țanți!, doar-doar i-o apărea cineva În drum, ca să-i spună că Bobby Înnebunise. În curînd au aflat cu toții. Mai Întîi Susan și Juan Lucas, care contemplau În liniște triumful nopții asupra terenului de polo pe iarbă și asupra terenului de minigolf, cînd un urlet străbătu barul de vară. „A deschis ușa“, spuse Juan Lucas, gîndindu-se că era un moment potrivit ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Juan Lucas, gîndindu-se că era un moment potrivit ca să meargă să-l caute, dar Îndată băgă de seamă că țipetele lui Bobby se apropiau, venea spre ei, era mai bine să-l aștepte acolo. „Să stăm jos“, spuse, conducînd-o pe Susan spre o sofa-balansoar de pe terasă. Lăsă un spațiu liber Între ei doi, de parcă ar fi ghicit cu exactitate ce urma să se Întîmple: Boby dădu buzna, Îi văzu și imediat țipetele lui Își pierdură pe drum cîteva silabe pînă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
clipa cînd Juan Lucas se Îndrepta spre bar ca să umple trei pahare; le-a făcut un semn cu rnîna și ei au dispărut cu toții automat. Dar au rămas pe aproape cu urechile ciulite... Numai plîns, la Început și glasul lui Susan, darling, o, nu! darling, nu-i nimic și Juan Lucas din nou stătea jos și aștepta ca băiatul să Înceapă să vorbească... Nu! Nu era noua lui iubită, fata de la Villa Marta, izmenita aia, nici gînd! Da! Da! Da! Peggy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o, nu! darling, nu-i nimic și Juan Lucas din nou stătea jos și aștepta ca băiatul să Înceapă să vorbească... Nu! Nu era noua lui iubită, fata de la Villa Marta, izmenita aia, nici gînd! Da! Da! Da! Peggy! Peggy! Susan se uită la Juan Lucas și-l văzu făcînd un gest de nemulțumire cînd Bobby izbucni din nou mînios. Era descumpănită și se uita mai departe la Juan Lucas, de parcă l-ar fi Întrebat dacă trebuie să se arate Îndurerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
căzut cu sticla În mînă, nu era nimic serios, o simplă zgîrietură. Dar, văzînd că ei descoperă că are mîna Însîngerată, Bobby se simți din nou cuprins de mînie: „Îl omor! Îl omor! Carlos! camioneta!“ Dădu să se ridice, cînd Susan se uită În sfîrșit În ochii lui și se repezi să-l copleșească cu sărutări, mi-am dat seama că ochii lui Îmi cereau să-l sărut, oh my God!, asta Însemna să fie cu adevărat mamă, sînt fericită, „lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nu mă mai gîndesc la asta fiindcă-mi dau lacrimile și sigur că unchiul Juan Lucas o să spună ce-i cu dumneata, tinere? și tu nu bagi de seamă niciodată nimic, Bobby, Cinthia pricepea imediat totul, ne Înțelegeam din ochi.“ Susan ar fi preferat să nu iasă În seara asta, nu atît din pricina că avea ochii nițel umflați și fiindcă ai văzut cum a crescut Julius și că nu mai e așa de ure-chiat, nu atît din pricină că de anide zile nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Ica, Nana Portobeilo, o balerină care Înotase În piscina regelui Abdulah al Iordaniei, cînd domnea Abdulah În Iordania, Îi suflase banii de cheltuială pe o lună și-i dăduse o gonoree care pe Juan Lucas l-a costat o avere. Susan află Încetul cu Încetul lucruri incredibile, ea aflase totul la optsprezece ani, dar gradele astea, ca la armată, i-auzi! Acum nu-l mai săruta și nici nu-l mai mîngîia, ci mai curînd Îi venea să rîdă cînd el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mai mîngîia, ci mai curînd Îi venea să rîdă cînd el Îi dădea explicații: cu o boală venerică ești caporal, cu două, sergent, cu trei nu mai știu ce și puteai ajunge pînă la... „Chiar președinte al Republicii“, Îl Întrerupse Susan și Bobby rîse din toată inima, nu mămico, doar mareșal și Încercă să-și păstreze voia bună, dar din pricina asta n-a sărutat-o, o bună bucată de vreme pe Peggy și ea, ar fi trebuit să-i spun, ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și Încercă să-și păstreze voia bună, dar din pricina asta n-a sărutat-o, o bună bucată de vreme pe Peggy și ea, ar fi trebuit să-i spun, ea, ea a Început, ea a Început să coche, să cochete... Susan Îl sărută, de ce n-o săruta pe Peggy? Nu, nu era o boală contagioasă În felul ăsta, numai prin sărut și totuși ceva, respectul... Bine, darling, n-avea nici o grijă, o să-i cer lui daddy să-l cheme pe Santiaguito
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
era ca Juan Lucas, trebuie să ți-l amintești, sigur, erai foarte mic, dar ochii lui, privirea lui zîmbitoare, ironică era de neuitat... ce?... Nu... Nu... Juan Lucas n-ar fi venit dacă el... Nu, darling... „Da, darling! Vin!“, răspunse Susan, auzind glasul lui Juan Lucas. Dar ar fi preferat să nu plece de acasă. Și Julius ar fi preferat ca ea să nu plece. Juan Lucas era de vină. Nu pentru că ea trebuia să plece de acasă, asta era altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]