5,048 matches
-
libertății și astfel recuperarea nimicului ca stare anterioară umilirii mele.* Pentru că mă hotărăsc împotriva lui a fi, împotriva primei și supremei umilințe - ca altcineva sau nimeni să se fi amestecat în ființa mea fără acordul meu -, îmi hotărăsc în mod suveran ființa drept nimic și sânt acum pentru prima oară, în afara oricărui compromis și a oricărei colaborări cu altă instanță decât mine. Hotărîndu-mă înspre nimic, suprim umilința faptului de a fi fără să fi fost întrebat; și în felul acesta suprim
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tenace în interiorul proiectului, așezare ferventă în el. Privirea liberă care domină proiectul și care își are sursa în sciziunea necesară a eului - obligat pe de-o parte să se livreze fiecărui proiect și totodată să rămână desprins, în identitatea sa suverană - se pierde acum definitiv, hipnotizată de unica limită de atins pe care o presupune proiectul meu himeric. Prostia, în sensul ei major și grav, este rămânerea necritică în proiectul propriu. Devii prizonierul proiectului pe care l-ai moștenit, l-ai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Heidegger 1 arată cum abia prin prezența limitei se poate face pasul decisiv de la neființă la ființare. Un lucru începe să fie, "intră în prezență", din clipa în care se împlinește înăuntrul propriilor sale limite. Atingerea limitei proprii este mișcarea suverană pe terenul finitului, este dobândirea acelui statut ontologic în virtutea căruia lucrurile sânt identice cu sine și diferite față de celelalte. Un lucru își capătă o identitate tocmai pentru că poate sfârși undeva, tocmai pentru că își atinge capătul în propria sa limită. Iar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
la începuturile ei, îl întîlnim exprimat prin intermediul imaginii sferei. În ființa parmenidiană determinată ca masă sferică, noi nu trebuie de aceea să căutăm o reprezentare spațială, ci doar un simbol pentru o gândire care face din limită un principiu ontologic suveran, respectiv o cale către determinarea ființei înseși. Nu numai că peras nu este la greci un concept de rând, dar el reprezintă o modalitate de raționalizare a lumii, bazată pe detectarea elementului primordial al organizării ei. Postularea unei "limite ultime
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
o societate ajunge să se raporteze la cultură exact cum se raportează oamenii în general la natură: prin intervenții care dereglează definitiv sistemele autonome de feed-back. Pentru orice formă de existență care funcționează pe modele organice, autoreglarea este un principiu suveran: intervențiile din exterior sânt fatale. O cultură își pierde calitatea organicului atunci când nu-și poate dirija dezvoltarea pe baza "selecției naturale", ceea ce aici înseamnă în primul rând recunoașterea spontană a valorilor culturale în imanența lor. Așa cum natura devine bolnavă atunci când
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orice împrejurare. Ei pot fi străluciți, fermecători, rafinați până la refuz, dar totul, în acest caz, nu este decât jerba unei minți rutinate cultural, care nu a ajuns să aibă un punct de vedere asupra lumii și să îl desfășoare unitar, suveran și coerent asupra oricărui detaliu al ei. Aceasta este poate deosebirea dintre gândirea speculativă și "simpla" cultură de rasă a oricărui intelectual rafinat. Traducerea, când e umilitate asumată, patetică intrare în tăcere prin supunerea la cuvântul altuia, seamănă cu muncile
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
când spiritul intră în conflict cu carnea, acum el se desprinde de lume, se recunoaște învins și lasă carnea să ocupe terenul. Conflictul în care s-a angajat până atunci încetează o dată cu această retragere, și senzualitatea, neîngrădită de nimic, devine suverană și transformă plăcerea pură în principiu al lumii. Eliberată de spirit, dorința atinge treapta "genialității senzuale". Iată de ce Don Juan este "demonicul în indiferența proprie esteticului", "demonicul văzut sub unghiul senzualității". Iar iubirea senzuală, care nu pune în joc, precum
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
s-ar întîmpla dacă luciditatea ar pune stăpânire pe viețile noastre, ce s-ar întîmpla dacă nu ne-am mai putea "droga" cu nimic și dacă tot ce înseamnă "valoare" și "sens" s-ar dizolva în lumina crudă a indiferenței suverane. Nebunia, în această perspectivă, este tragica neputință de a-ți pierde mințile. Nebun e cel văduvit de proprietatea de a se investi în zadar și care știind, aflând, înțelegînd optează pentru imobilism și melancolie. Nebun e lucidul, scepticul, omul care
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
libertatea lor de a comercia, egoiștii, zicem, par, cel puțin în formă, a nu recunoaște nici însemnătatea politică a acestor acte. Vericari vor fi însă vederile lor, este constatat și probat că, dacă România a continuat a esercita dreptul său suveran de a tracta în ceea ce privesc interesele sale de ordine politică, n-a fost tot astfel și în ceea ce privesc interesele sale de ordină economică. Sunt trei secoli de când ea nu a esercitat dreptul său de a încheia cu alte
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
în pașă turcesc (l-ar crede toată lumea după mutră) ș-ar începe-a da poronci în numele sultanului? Acest turc "novissimi generis" ar fi cel mult competent de a intra direct în corespondență cu craii din împărăția Goliei, dar nu cu suverana maiestate a unui popor. Ei bine, tot atâta competență are un vizir de-a se adresa în mod direct cătră suveranul unei nații. C-un cuvînt: vizirii, muftii, kadii mari și mici, în actele lor care trec peste graniță, sunt
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Constantinopole, iar cel de[al] doilea era exarhul acelui patriarhat, continua puterea centrului constantinopolitan pân 'n munții aurarii, sfințea pe mitropolitul de Alba-Iulia, statea în legătură întinsă a organismului eclesiastic greco-bulgar. Singură mitropolia Moldovei și a Sucevei e ab antiquo suverană, neatârnată de nici o patriarhie; acestei Mitropolii a Moldovei și a Sucevei se datorește introducerea limbei române în biserică și stat, ea este mama neamului românesc. {EminescuOpIX 259} De aceea estragem din "Îndireptarea legii" lui Matei Basarab (tipărit la Târgoviște 1652
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
înțeles nicidecum a renunța la suveranitatea sa. România are deci drept după tractate și în virtutea proprielor sale capitulații, recunoscute și consăcrate de Europa, la o viață neatârnată. "Statele tributare, - zice Wheaton, - nu încetez nicidecum de a fi considerate ca state suverane", căci deși un tribut plătit unei puteri străine micșorează oarecum demnitatea acelor state, fiind o mărturisire a slăbiciunei, lasă însă să subsiste întreaga suveranitate a lor. Obiceiul de a plăti tribut era altădată prea des, cel slab plătea tocmai vexațiunea
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Sa Mitropolitul îndreptîndu-se către M. S. Împăratul rosti în limba română următoarea întîmpinare: Maiestate! Fericita sosire a Maiestăței Voastre Imperiale lângă hotarăle României, a acestei țări ortodoxe, a căria biserică de secole s-a bucurat de protecțiunea binevoitoare a auguștilor suverani, glorioșii voștri strămoși, ortodoxii monarhi ai puternicei împărății a Rusiei, ne procură, și nouă astăzi fericita ocaziune de a supune Maiestăței Voastre, omagiile noastre și respectuoasele felicitări de bună venire, atât din partea clerului bisericei române, cât și din partea reprezentanților autorităților
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nou factor politic va fi deci: conservarea și dezvoltarea gradată a tuturor principielor liberale din constituția noastră, cu escluderea a orice turburări; aplicarea sinceră și leală a legilor existente; întărirea dinastiei și naționalității române; c-un cuvânt consolidarea unui stat suveran care e menit a cuprinde un loc însemnat în concertul celorlalte state europene. Profesia de credință încheie cu deviza: "Libertate fără anarhie, ordine fără despotism " Din parte-ne dorim succes noului organ, deși toată formarea unui partid al centrului va
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
redată prin diverse denumiri-clișeu. Sistemul inter-național a fost uneori legat de o stare de natură, diferită de starea de drept, în care contractul social a creat și a legitimat o autoritate centrală. Alteori, anarhia internațională, cu multiplicitatea sa de state suverane egale, a fost opusă relației din interiorul statului, în care un singur centru deține monopolul legitim al violenței. Și în sfîrșit, relațiile internaționale sînt legate de o societate aparte, care acordă rolul principal unor instituții, cum ar fi diplomația, managementul
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
una dintre cele mai importante. Potrivit criticii idealiste, această diplomație avea cîteva defecte majore. În primul rînd, în multe țări diplomații iau decizii pe deasupra capetelor propriului popor. Or politica externă ar trebui să fie democratizată și să răspundă voinței poporului suveran. În al doilea rînd, primatul politicii externe (Primat der Außenpolitik) era folosit drept scuză pentru faptul că activitățile sale trebuiau să rămînă secrete atît în mediul intern, cît și față de alți diplomați. Așa că politica secretă evita dezbaterile raționale, necesare pentru ca
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
războiul civil din Spania în 1936, nu a fost nici împiedicată, nici n-a stîrnit vreo contra-reacție a comunității internaționale. Sistemul s-a prăbușit în întregime cînd Germania nazistă a obținut prin presiune militară o parte din Cehoslovacia, o țară suverană. Ca o ironie, acest act a fost recunoscut în termenii idealiști ai autodeterminării, cu prilejul acordurilor de la München (1938), pe care marile puteri europene, cu excepția URSS, le-au semnat în speranța evitării unui conflict major. Propaganda Germaniei naziste a reușit
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ajustări în interiorul sistemului, așa cum face orice agent revizionist, ci vor să ajusteze sistemul însuși: "Însă trăsătura distinctivă a puterii revoluționare nu este faptul că ea se simte amenințată - un asemenea sentiment este inevitabil într-un sistem internațional alcătuit din state suverane - ci faptul că nimic nu o poate liniști. Doar securitatea absolută - adică distrugerea oponentului - este considerată o garanție satisfăcătoare, astfel că dorința unei puteri de a fi în securitate absolută înseamnă pentru toate celelalte insecuritate absolută [...] Diplomația, arta de a
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
folosindu-se de analogii cu perioada de dinaintea sistemului de state modern; ciocnirea civilizațiilor revine la acele asumpții realiste care predominau înainte și în timpul războiului rece. Definirea sistemului actual ca o formă de neome-dievalism are ca normă politica realistă a statelor suverane; așa că orice evoluție este înțeleasă ca o revenire mascată la perioada anterioară sistemului de state modern. Epocile istorice sînt în continuare definite potrivit canonului realist. Problema este că această analogie este atît de abstractă, chiar anistorică, încît ea pare nepotrivită
Realism și relații internaționale. Povestea fără sfîrșit a unei morți anunțate: realismul în relațiile internaționale și în economia politică internațională by Stefano Guzzini () [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
mai important dintre acești rivali era marea nobilime ale cărei feude se aflau pe teritoriul acelor provincii și care, conform sistemului feudal, era stăpână peste domeniile sale. Acest lucru a însemnat de fapt crearea unui număr de sisteme distincte și suverane cel mai adesea având legi, unități de măsură și sisteme administrative diferite. Franța de Nord, aflându-se sub controlul regilor franci, a urmat modelul german al dreptului comun sau droit coutumier, în timp ce sudul, ca mai tot restul Europei (inclusiv Scoția
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
Asemănarea dintre suflete și lună rezidă tocmai În natura lor mixtă și intermediară, În amestecul lucrurilor de sus și de jos (945 d). Așadar, după cea de a doua moarte, spiritul (nous) ajunge la soare și rămâne acolo, „impasibil și suveran”. Cu ajutorul acestui „complement mitologic” pe care ni-l oferă De facie..., expunerea lui Cleombrotos devine mai limpede, cel puțin sub aspectul morții daimonilor, prin care se poate deopotrivă explica dispariția oracolelor. Daimonii și entuziasmul profetic: acțiunea lor asupra sufletului omenesctc
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
40 de acorduri multilaterale de mediu și utilizează atât relații bilaterale cât și politica sa de vecinătate pentru a impulsiona standarde de mediu la nivel internațional, regional și național. Dar cum convențiile internaționale sunt de obicei acorduri oficiale între state suverane iar UE, evident, nu reprezintă un stat, acest proces a implicat stabilirea unor noi proceduri, atât la nivel internațional cât și în cadrul UE, ceea ce a constituit o provocare pentru practicile multilaterale tradiționale. Acceptarea Comunității Europene ca parte a unei convenții
Politici economice europene by Ileana TACHE () [Corola-publishinghouse/Science/202_a_459]
-
nu toate discursurile sunt egale sau au aceeași putere. Unele justifică și coexistă bine cu alte discursuri dominante, altele contestă ordinea socială existentă și sunt pasibile de a fi marginalizate sau Înăbușite de diferite feluri. Într-un sistem nedemocratic, „puterea suverană” este un concept introdus de M. Foucault, referindu-se la puterea oficială: (managerii) marginalizează și Înăbușă modalitățile de discurs (de exprimare) care contrazic interesele limitate ale firmei, permit exprimarea doar a «discursuriloră care vin În Întâmpinarea intenționalității sale (cunoștințe etc.
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
Puterea nu trebuie Înțeleasă Însă ca „ceva” deținut de cineva sau pierdut de altcineva. Lucrările lui M. Foucoult au dat o nouă perspectivă conceptului de putere, foarte utilizabil În analizele manageriale. Foucoult Împarte puterea În două mari „segmente” corelate. „Puterea suverană” este cea „oficială” (proprietarul, acționarii, managerii) și „puterea disciplinatorie” (puterea difuză, mascată, constând din supunerea voluntară - dar nu și dorită - a salariaților, obligați „să fie disciplinați”). * „Există mulți proprietari sau deținători de interese În corporațiile moderne. Există proprietari ai muncii
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]
-
tranzitează prin indivizi, nu se aplică asupra lor”<footnote Foucault Michel, Trebuie să apărăm societatea, Editura Univers, București, 2000, p. 45. footnote>. Puterea este o relație (prezentă În toate domeniile sociale): a) reciprocă (depinde de raportul față de forță Între puterea suverană și cei ce exprimă puterea disciplinatorie - manager și salariați); b) dinamică (este posibil ca, În anumite situații, cei ce exercită puterea suverană să fie „răsturnați” de cei ce până Înainte o ascultau); c) asimetrică (cei ce au puterea suverană dețin
Psihosociologia managerială by Elvira Nica () [Corola-publishinghouse/Science/204_a_187]