7,731 matches
-
condamna acțiunea militară împotriva Cehoslovaciei, calificând-o drept o pagină rușinoasă în istoria relațiilor dintre țările socialiste. August 1968, cu încercările de "teoretizare" a dreptului Moscovei de a interveni militar în alte țări din blocul estic (așa-numita "Doctrină a suveranității limitate"), evidenția necesitatea unor garanții împotriva încălcărilor grave ale principiilor fundamentale ale dreptului internațional în relațiile dintre statele europene. Bucureștiul realiza că asemenea garanții nu puteau fi căutate în înțelegeri între blocurile militaro-politice existente; era edificator în această privință faptul
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
securitate în Europa trebuia să se bazeze pe angajamente ferme ale statelor participante, însoțite de măsuri care să facă efectivă renunțarea la forță în relațiile dintre aceste state, rezolvarea oricăror dispute internaționale prin mijloace pașnice, cooperarea bazată pe respectarea principiilor suveranității naționale, egalității în drepturi, neamestecului în treburile interne, integrității teritoriale. În centrul unui astfel de sistem se afla repudierea forței și amenințării cu folosirea forței. Un document politic clar și angajant, rezultat din negocieri purtate între toate statele participante, și
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
Actul Final. Preocupările reprezentanților români în această privință, între care excela viitorul ambasador Ion Diaconu, erau facilitate de activitatea intensă ce se desfășura la Geneva pentru definirea mai multora dintre principiile relațiilor dintre statele participante: egalitatea suverană, respectarea drepturilor inerente suveranității, integritatea teritorială a statelor, neamestecul în treburile lor interne și, mai ales, reglementarea pașnică a diferendelor. Deosebit de benefică în această privință s-a dovedit a fi împrejurarea că Elveția a propus un document propriu privind elaborarea unei metode de reglementare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
situație tensionată are rădăcinile în istoria subcontinentului, în cursul căruia musulmanii au evoluat de la o poziție de o supremație în guvernele indigene ale Indiei, până la căutarea unor soluții de salvare de sub imperialismul străin și găsirea unor căi de salvare, pentru suveranitate asupra unei părți a subcontinentului. După independență (1947), relațiile dintre cele două state s-au aflat sub influența unor trăsături ale gândirii politice din India. Deși Pakistanul a fost creat printr-un acord între reprezentanți Hinduși și Musulmani, mulți conducători
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
afacerilor externe, a efectuat o vizită în România între 20 și 26 octombrie 1967. Documentul comun dat publicității a subliniat importanța stabilirii, între toate statele, indiferent de sistemul lor social și politic, a unor relații bazate pe principiile independenței și suveranității naționale, egalității în drepturi, neintervenției în afacerile interne și avantajului reciproc. S-a inițiat și s-a dezvoltat colaborarea, între cele doua țări, în cadrul ONU și al altor organizații internaționale, prin co-autorate la diverse rezoluții și prin sprijinirea reciprocă a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a teritoriului statului s-a pus din totdeauna de când există stat, dar ea se ridică cu și mai multă acuitate, în perioada constituirii statelor mari, centralizate, determinată fiind de nevoia unității de scop și acțiune pe întregul teritoriu aflat sub suveranitatea statului; problema se pune și în cazul statelor membre ale U.E., cum este cazul României. La început, organizarea administrativă a teritoriului era mai mult o problemă de ordin practic, de bună guvernare de către stat a supușilor săi, și mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
administrativ-teritoriale sunt celulele lor organice, liantul care le asigură indivizibilitatea și unitatea. Perioadele istorice caracterizate prin fărâmițare statală, prin putere locală exagerată, aveau ca efect, pe planul organizării statale, statele slabe, incapabile să-și asigure propria dezvoltare, să-și apere suveranitatea, să-și protejeze cetățenii, să conlucreze pe picior de egalitate cu state care depășiseră această fază. În plus, în condițiile unei autonomii locale tot mai accentuate, când fiecare comună, oraș și județ trebuie să-și asigure, în tot mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
o obligație a agenților economici, de la producător la vânzător, ci și un obiectiv care vizează însăși finalitatea oricărei activități economice. Chiar dacă producătorii pot influența, prin intermediul diferitelor tehnici promoționale, piața bunurilor de consum, ei nu pot și nu trebuie să anihileze suveranitatea consumatorului<footnote Ibidem. footnote>. Parte componentă a comportamentului economic al oamenilor, comportamentul consumatorului are un rol din ce în ce mai important în viața economică, studierea și explicarea acestuia devenind, fără îndoială, o necesitate absolută, necunoașterea lui reflectându-se în mod negativ asupra întregii
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_178]
-
o obligație a agenților economici, de la producător la vânzător, ci și un obiectiv care vizează însăși finalitatea oricărei activități economice. Chiar dacă producătorii pot influența, prin intermediul diferitelor tehnici promoționale, piața bunurilor de consum, ei nu pot și nu trebuie să anihileze suveranitatea consumatorului<footnote Ibidem. footnote>. Parte componentă a comportamentului economic al oamenilor, comportamentul consumatorului are un rol din ce în ce mai important în viața economică, studierea și explicarea acestuia devenind, fără îndoială, o necesitate absolută, necunoașterea lui reflectându-se în mod negativ asupra întregii
Comportamentul consumatorului by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/209_a_177]
-
de state naționale independente și suverane; prăbușirea fostului imperiu sovietic și constituirea unui șir de state naționale independente; destrămarea fostului stat federal al Iugoslaviei; separarea Slovaciei și Cehiei; e) disiparea sau erodarea tot mai frecventă și cu regularitate crescândă a suveranității naționale de către mondializarea și globalizarea afacerilor, produc ției, pieței și altor procese și fluxuri economice și sociale. Unele atribute ale suveranității și independenței naționale sunt preluate de organisme sau entități supranaționale, suprastatale, sau chiar de alte state. Procesul întâmpină însă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
federal al Iugoslaviei; separarea Slovaciei și Cehiei; e) disiparea sau erodarea tot mai frecventă și cu regularitate crescândă a suveranității naționale de către mondializarea și globalizarea afacerilor, produc ției, pieței și altor procese și fluxuri economice și sociale. Unele atribute ale suveranității și independenței naționale sunt preluate de organisme sau entități supranaționale, suprastatale, sau chiar de alte state. Procesul întâmpină însă obstacole din partea celor care apără națiunea, principiile și valorile sale. Cresc contradicțiile sociale, politice, economice și culturale și, odată cu acestea, se
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
ca asigurător sau finanțator, eventual creditor. Piața este cea care determină ce, cum și pentru cine să se producă. Consumatorii pot achiziționa tot ceea ce își doresc, fiind limitați doar de veniturile bănești; altfel spus, se manifestă din plin așa-numita suveranitate a consumatorului. Se poate afirma că, în cadrul acestui model de economie de piață, apar o serie de imperfecțiuni, generate inevitabil de unele anomalii și dezechilibre provocate de intervenții administrative ale statului sau monopolurilor care conduc la încălcarea regulilor pieței libere
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
cheltuite în condiții individuale. Piața îndeplinește acest rol dacă sunt asigurate următoarele condiții: libertatea de decizie a agenților economici; absența totală sau în cea mai mare parte a reglementărilor economice administrative statale; pârghiile pieței să reflecte întocmai schimbările economice reale: suveranitatea deplină a consumatorilor; neglijarea efectelor pozitive sau negative asupra agenților economici. Chiar și în aceste condiții însă, jocul liber al forțelor pieței nu s-a manifestat în formă pură în nicio economie modernă și se admite că el nu a
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
B. Spinoza (1632-1677) le-au conceput etsi Deus not daretur. Din această „reducție metodologică”, domeniul cunoașterii discursive avea să fie restrâns în limitele naturii empirice. Dacă orice epistemologie trasează limite ontologiei, atunci conceptul nou creat de Hobbes este cel de „suveranitate”. Mai întâi suveranitatea omului față de el însuși, a omului asupra naturii și, în cele din urmă, a omului asupra divinului. Fenomenologia acestei transgresiuni este prea subtilă pentru a o identifica neapărat ca fiind de sorginte atee: dimpotrivă, ea derivă dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
le-au conceput etsi Deus not daretur. Din această „reducție metodologică”, domeniul cunoașterii discursive avea să fie restrâns în limitele naturii empirice. Dacă orice epistemologie trasează limite ontologiei, atunci conceptul nou creat de Hobbes este cel de „suveranitate”. Mai întâi suveranitatea omului față de el însuși, a omului asupra naturii și, în cele din urmă, a omului asupra divinului. Fenomenologia acestei transgresiuni este prea subtilă pentru a o identifica neapărat ca fiind de sorginte atee: dimpotrivă, ea derivă dintr-o interpretare aparte
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
noi politici sociale: Hobbes propune modelul contractualist, Machiavelli (1469-1527) testează cinismul rațiunii oportuniste, în timp ce reprezentanții „economiei politice” (A. Smith, D. Hume, J. Stuart) din secolul al XVIII-lea vor căuta echilibrul între individualismul arbitrar profesat de cel de pe urmă și suveranitatea prin delegație, susținută de cel dintâi. Dispariția structurii ierarhice a societății medievale introduce o ecuație mai degrabă specifică pentru epoca antică: lumea între haos și armonie, dictate de hazard ori providență. Pentru Hobbes, spațiul definit de commonwealth este o pastișă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
machiavelică unde fortuna este un ingredient important în chimia convulsiilor sociale. (Pentru filozoful florentin, fatalitatea violenței existente în polis-ul modern nu-l atinge pe cel exersat în arta „eroică” a guvernării mulțimilor.) Încercarea de a justifica tensiunea dintre mitul suveranității și al coeziunii contractuale (la care au aderat Hobbes și Locke), respectiv, anarhismul despotic (profesat de Machiavelli) primește numele de „teodicee socială”2. Pentru Milbank, această „teodicee” introduce un alt concept al providenței (i.e. o pronie previzibilă) decât cel propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
simplu enunț axiologic: mai mult decât o etică, religia iubirii cultivă un etos comunitar străin de ideologia romantică sau marxistă a violenței eroice 4. Pentru creștini, ideea de dreptate e limitată de practica terapeutică a iertării, a încrederii și speranței. Suveranitatea acestor virtuți teologice nu poate fi de nimeni și de nimic amenințată. Mareea nihilistătc "Mareea nihilistă" Postmodernitatea vede în aceste afirmații tranșante ale teologiei un discurs între multe altele. Mai poate oare teologia să pretindă a fi „regina științelor” sub
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
istorice ale răului. Realismul adaptării la exigențele „războielor culturale” - văzute și nevăzute - a fost dintotdeauna un punct de întâlnire între imperium și sacerdotium. Părinții Bisericii - spre deosebire de quakeri sau menoniți, mai târziu - n-au contestat „pentru sublimul anarhic” (Gillian Rose) ideea suveranității statale 1. Tradiția a citit în celebrul îndemn al lui Iisus („dați Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”) o cenzură a tentației puterii absolutiste. Regele sau împăratul nu se poate proclama „dumnezeu” decât
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în fața ființei dispare mai ales muzical, atunci când atonalitatea promulgă politica absurdă a scindării sonore. Ca o umbră nedefinită a sacrului care, într-o lume aplatizată, a renunțat la orice camuflare, sublimul cultivă disproporția arhitecturală, monstruosul geometric și ludicul destructiv. Această suveranitate nedisputată nu mai cere tematizarea răului, care ajunge să fie tratat drept iluzie optică. Frumosul devine astfel un fenomen caduc. Constructivismul imaginației livrează - întocmai unor idola fori - pachete de abstracții într-un ambalaj de o perfecțiune aparent edenică. În locul asumării
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Debate: On the Prospects of International Theory in the Post-Positivist Era21, trebuie menționat faptul că numai sfârșitul Războiului Rece au creat premisele popularității și influenței sale. Mai mult, teoria relațiilor internaționale a răspuns adecvat la schimbările esențiale de pe glob declinul suveranității, creșterea importanței sociale și economice a cunoașterii, globalizarea, Internetul și schimbările din mediul natural -, oferind un răspuns corect la mesajele postpozitiviste potrivit cărora "știința nu este independentă de obiectul său pe care îl construiește"22. În primul rând, constructivismul este
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
la o "șansă oarbă"44, la alternative subiective aparente, fără aportul minim al rațiunii. Claritatea acestui principiu a fost realizată de Leibniz în logica raționamentelor, pornind de la adevărul faptelor. Un exemplu de adevăr îl constituie și modul de înțelegere a suveranității. Elementele definitorii ale statelor suverane teritoriu, autonomie, indentitate națională nu sunt date fixe pentru totdeauna, ci ele evoluează permanent ca reacții la schimbări, unde granițele sunt "produse, reproduse, legitimate, contestate, schimbate și naturalizate"45. De aceea, construcția conceptuală a suveranității
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
suveranității. Elementele definitorii ale statelor suverane teritoriu, autonomie, indentitate națională nu sunt date fixe pentru totdeauna, ci ele evoluează permanent ca reacții la schimbări, unde granițele sunt "produse, reproduse, legitimate, contestate, schimbate și naturalizate"45. De aceea, construcția conceptuală a suveranității naționale în ultimele secole a demonstrat impactul său diferențiat asupra intereselor și comportamentelor statelor naționale și, mai ales, asupra ordinii internaționale și sistemului internațional. Principiul analizei sistemice acționează la nivel disciplinar și interdisciplinar, cu relevanță majoră în noile interpretări ale
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
devine din ce în ce mai mare, în condițiile creșterii presiunii demografice. Așa cum amintește Nicholas Onuf, teoreticianul care a introdus constructivismul în politica internațională, această concepție reprezintă mai întâi un mod de a studia relațiile internaționale atunci când intră în joc interesele naționale și internaționale, suveranitatea, drepturile națiunilor, apărarea și securitatea, afacerile, negocierile în depășirea crizelor și încheierea tratatelor internaționale, unde "actorii acționează pe baza semnificațiilor pe care obiectele le au pentru ei și (...) semnificațiile date de construcțiile sociale"3. Drept urmare, constructivismul nu este o teorie
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
guvernare, proceduri clare în succesiunea leadershipului și consolidarea instituțiilor guvernamentale centrale și locale, capacitatea statului de a mobiliza și de a aloca resursele și de a procesa intrările și ieșirile din sistem. Totodată, dezvoltarea politică reprezintă capacitatea de reprezentare a suveranității naționale și integritatea statului, elemente care solicită respect și obligații în sistemul internațional. În acest context, politicile de apărare au ca obiect concepția și acțiunea autorităților publice în materie de gestionare a personalului de apărare, organizarea, echiparea, pregătirea și folosirea
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]