7,229 matches
-
Acasa > Poezie > Oglindire > CE SUNT EU? Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului CE SUNT EU? Ce sunt eu...? poate fumurie pală de vânt sau poate o muzică de toamnă târzie... nu... sunt trup de vânt, ce adie mlădios printre spicele de grâu, sau poate sunt o anemonă, -frumoasa nimfă- să se-ndrăgostească Zefir-vântul dulce-al primăverii- ori zeul Borea... Dar, înainte de toate sunt femeie, cu nuanță de primăvară, pășind în
CE SUNT EU? de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370487_a_371816]
-
azi, cu stele, Lună, peste firi... La Coca-Ecaterina, foarte mult conteză timpul Și muzica și poezia, corelate cu-anotimpul... Lyra-Band, e o constantă ; însă când afară-i vară Volens-nolens se gândește la juvenil și la fanfară ! TOAMNA, la Coca, e târzie ; privește-n ea și lacrimi toarnă Deși bogată în de toate, rămâne totuși " recea doamnă..." IARNA, "Ajunul de zăpadă," la Coca-nseamnă,"Moș-Crăciun Cu milioane de povești, sacul cu daruri, omul bun ! Un fulg de nea peste visare și sănii
SĂ TRĂIM SPIRITUAL TRĂIRI , PRIN PANA ECATERINEI-COCA SOARE ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370521_a_371850]
-
cer. Mandatul meu a expirat, prieteni!... Amorul cald, peren, strict pământean, E-o amintire-ntr-un oraș... Departe... Îngemănare-a sacrului profan. Sufletul meu, pragmatic rug de stele, Vă va conduce drumul spre zenit, Când veți sosi-ntr-o vizită târzie, Spre a rămâne-acolo-n infinit. Mandatul meu?... N-a expirat, prieteni! Când?... O să vă comunic negreșit! S-or mai prelinge-n mine, frunze, toamne... ( Iar doamne?... Se vor perinda... Ferit! ).:) Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România, Uniunea Scriitorilor Europeni
MANDATUL MEU de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370548_a_371877]
-
Și-atâtea tăceri răzemate de astre Strunite-n orbite, planete fiastre, Par note pictate, pe rune, în haos. Le văd cum valsează, la stea iau aminte Și straiul își schimbă, de noapte ori zi, Pun negru pe-azururi la ceasuri târzii, Sunt raiuri vieții și tot ei morminte. Decor fascinant Demiurgul așează Estrada e plină, actori neștiuți Cerșesc ajutor de la îngerii muți, În fracul lor alb cu știuta emfază. Un veac, un mileniu,-n liniștea frustă Se cerne un zumzet, eterul
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
poartă nodul ca signus Alrescha îi leagă în final de povești. Povestea-i mai multă Dar azi se sfârșește Înstrunând lăută Biet bardul rostește: - Au fost câte-n stele Și-n cer feerie, Mi-s pleoapele grele, Mi-e ora târzie! Un ultim acord și e pace în ceruri, Spre alt univers bardul nostru purcede Baladei celeste tăcerea-i succede Zodiile-și nasc înnoite misteruri ... 22 - 23. 03.2017 Referință Bibliografică: Menestrel prin lumi stelare / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN
MENESTREL PRIN LUMI STELARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370550_a_371879]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > CRINII SUSPINA Autor: Lorena Georgiana Crăia Publicat în: Ediția nr. 2042 din 03 august 2016 Toate Articolele Autorului Îmi place să beau dintr-o cupă Nectarul ființelor vii, Îmi place să mușc dintr-o drupa Apusul orei târzii. Cand pârgul din pârg pârguiește, Ca flutur’ din fluturul viu, Cănd mâna pe piept odihnește, Ca ramura-n lacul sălciu. Îmi place-a rămâne-n picioare, Pe iarbă ferita de vânt, Îmi place să beau din izvoare Cunoașterea dintr-un
CRINII SUSPINĂ de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370603_a_371932]
-
tot așa va fi și rămâne pe lumea aceasta - apoi facă-se Voia Lui... - iar sfinții și martirii de-aici se vor așterne (toți - dimpreună cu Voievodul lor!) - vântului stepei - precum grâul și ierburile cele de leac viitor și merinde târzie - despre care scrie apocalipsisul unor bătrâni orbi - găvozdiți - unul peste altul - prin cotloanele luminii ascunse-n pământ - precum recoltele pururi vii - în fața tuturor năvălirilor născute moarte - încă din pustii BASARABIA NE STRIGĂ... Basarabia ne strigă... - dar am ajuns de ni-
SCURTĂ EPOPEE BASARABĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369300_a_370629]
-
urmă,la propria căutare prin lume.... II. LA SFÎRȘIT DE PRIMĂVARĂ, de Luminița Cristina Petcu , publicat în Ediția nr. 1975 din 28 mai 2016. Mai am de căutat ceea ce-mi aparține oricît de departe s-ar afla, de învins tîrziul străzilor cu nume de cărți din care am citit o vreme, de scris pe cer cuvinte prevestitoare după legea prea lentă a uitării, Mai am de trăit viața mereu egală cu sine dincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
plină de flori multe zile la rînd , și de pregătit ceaiul cu care te presimt printre sufocantele repetări zilnice, de sublim dragostea. Citește mai mult Mai am de căutat ceea ce-mi aparțineoricît de departe s-ar afla,de învins tîrziul străzilor cu numede cărți din care am citit o vreme,de scris pe cer cuvinte prevestitoaredupă legea prea lentă a uitării,Mai am de trăit viața mereu egală cu sinedincolo de ultimile file ale unui destin prea grăbit,de inventat
LUMINIŢA CRISTINA PETCU [Corola-blog/BlogPost/369176_a_370505]
-
nr. 2291 din 09 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului 610 ORICINE AI FI! Oricine ai fi nu ai avea ascultare, Ce spui tu cu atât mai mult, Nu ai fi cuprinsă de încântare, Încetează, nu vreau să te ascult! Orele târzii ți-ar pare, Atunci când aș vorbi doar eu, Rigidă ai fi fără valoare, Ascultă însă glasul meu. Știam demult, să scriu mai bine, Tirade lungi, cuvinte de șaradă, Elegii înalte, de iubire pline, Cu astea mai bine o să-ți șadă
610 ORICINE AI FI ! de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 2291 din 09 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369359_a_370688]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ROMANȚĂ FOARTE TÂRZIE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Romanță foarte târzie Pe umărul stâng O lacrimă plâng, Pe umărul drept Tot lacrimi deșert, Dar tu spui numai nu Sau răspunzi în doi peri
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369410_a_370739]
-
Acasa > Poeme > Antologie > ROMANȚĂ FOARTE TÂRZIE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 347 din 13 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Romanță foarte târzie Pe umărul stâng O lacrimă plâng, Pe umărul drept Tot lacrimi deșert, Dar tu spui numai nu Sau răspunzi în doi peri, Pentru tine eu vreau Să urc azi în cer, De acolo privind Să-nțeleg de ce tu Poți să
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369410_a_370739]
-
timpul ne mătură cu-ntuneric, lumină sau lumina e numai în sufletul meu, dacă eu nu am suflet, mai avem Dumnezeu? Ruga mea e-ndreptată Spre cine, spre ce? Ruginite cuvinte, Le temps est passe! Boris Marian Referință Bibliografică: Romanță foarte târzie / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 347, Anul I, 13 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ROMANŢĂ FOARTE TÂRZIE de BORIS MEHR în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369410_a_370739]
-
Neobosit, cu ochii arzători Te-am căutat în zorii tinereții... Te-am căutat în locuri neumblate Ascunse pentru sufletele reci... În locuri explodând de frumusețe, Pe munți înalți și tainice poteci... Te-am căutat Iubire...Te-am căutat În nopți târzii de umbră și mister... Cu ochii către stele ațintiți Am învățat să Te-nțeleg...să sper... Te-am căutat...dar Tu erai aici Ascunsă printre gânduri și suspine Și așteptai o șoaptă...un cuvânt Să te trezească...dorul să-ți
OMAGIU DIVIN 9 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1490 din 29 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369419_a_370748]
-
făceau curioasă: psihologie, astronomie, literatură... orice, nici fervoarea și tensiunea nopților când întrebările curgeau. Cine sunt, ce sunt, de ce mie?! Lacrimi de rășini, sânge și sare, miere și sucuri par a se revărsa din arterele mele, crestate de melancolia maturității târzii. Am învățat că fiecare zi este o mică viață care se sfârșește. - Cum?! - În acele momente mi s-a aprins în inimă o lumină tainică și o speranță, că într-o zi îmi voi găsi locul, știind că atunci când o
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
ceva aparte care să mă determine să o iau de la capăt si să fiu mai puternică. Ajunsă în București, mi-am căutat o gazdă și apoi am vizitat liceul pentru care obținusem detașarea pe catedra română franceză. Era o toamnă târzie cu un farmec deosebit. Zgomot, agitație și preocupări didactice. Mă prezint conducerii liceului, apoi mergem în cancelarie, unde se găsea personalul didactic și auxiliar, în vederea transmiterii unor informații urgente. În felul acesta am făcut cunoștință și cu noii mei colegi
ROMAN CAPITOLUL DOUĂZECI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369346_a_370675]
-
și reprezentare (posibil) solară, peștera Chindiei Amintesc desigur și faptul că există interpretări care plasează aceste picturi (amprentele și discul solar) în aceeași perioadă cu celelalte de la Chindia, dar și unele care afirmă că este vorba de intervenții ceva mai târzii, datând cam de prin evul mediu, fără specificarea unei perioade mai explicite. Fără îndoială, această trecere rapidă prin problematică, intenționat lipsită de comentarii, are rolul doar de a arăta că pictura rupestră este prezentă în munții din arealul românesc, mai
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
Grui-Sânger, care amintește despre o asemenea peșteră pictată, dar și, metaforic, despre menirea ei în raport cu activitatea umană preponderentă în paleolitic, vânătoarea. Această legendă, destul de puțin cunoscută în original, dar prelucrată de Vasile Alecsandri și adaptată cerințelor poetice și normativelor romantismului târziu, este aparent simplă: Un vânător, Grui-Sânger, personaj prezentat într-o sumbră măreție, trăiește într-un codru întunecat ca și firea sa dar îngrozește pe cei din jur, care nu mai sunt vânători, ci păstori sau agricultori, cu firea sa sângeroasă
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
crește un arbore cu frunze roșiatice numit sânger. Acest arbore intră și el în legende, fără nici o legătură aparentă cu prima, fiind, la un moment dat, considerat lemnul din care a fost cioplită crucea Mântuitorului. Este vorba desigur de interpretări târzii, influențate evident de creștinism și care au o importanță deosebită, precum vom vedea, chiar și în abordarea de față. Așa cum am mai arătat, poetul Vasile Alecsandri pune în versuri această legendă și îi modifică sfârșitul, însă problematica de bază rămâne
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369413_a_370742]
-
și apariția a tot felul de pretendenți la tron, inclusiv conflictele de rigoare. Cât despre protocolul care, în timp, s-a instituit pentru a menține ideea de divin și misterul persoanei sau despre privilegiile economice ale funcției, acestea sunt adaosuri târzii. Să nu uităm că primii regi ai Romei erau doar niște țărani, care, după încheierea mandatului, reveneau la coarnele plugului, ca oricare dintre cetățenii cetății, iar regii macedoneni nu aveau dreptul la protocol față de cei egali lor (una din cauzele
MIHAI BATOG-BUJENIŢĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 347 din 13 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/369418_a_370747]
-
poartă să cunoaștem din plin ce este dragostea de țară, de neam, de fenomenele și valorile vieții ce sunt pătrunse de durere și tristețe, de aspectele naturii și a materiei spirituale ce formează și evoluează universul uman. Deci: „E toamnă târzie de-acum, / Cad frunzele moarte în drum, / E toamnă și-i trist în cătun, / E noapte și gânduri s-adun. Petale de flori nu mai sînt, / Doar păsări aleargă prin vint, / O frunză pe-un ram a rămas / Să meargă
ANTOLOGIE MULTILINGVĂ, VOL. 4, COORDONATOR RODICA ELENA LUPU de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2338 din 26 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370595_a_371924]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > NASCUT DIN DORUL MEU Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2030 din 22 iulie 2016 Toate Articolele Autorului NASCUT DIN DORUL MEU Acum când viața e târzie Povestea ta ți-oi spune, " De ce ai fost tu al meu rost Când ai venit pe lume?". Din al meu dor născut tu ești Și din a mea dorință, De-a fi al meu cu tot cu veci, Stăpân să-mi fii
NASCUT DIN DORUL MEU de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370635_a_371964]
-
uitate sub scoarța călcată de corbi drumul își poartă șerpuirea tot mai adânc împietrire de vis turnat mireasmă dulce-amară în cupa amânărilor neîmpliniri renunțări speranțe tulbură vinul negru al regretelor uitat cândva în tinerețea trupului unde adeseori îndoielile se întorc târzii la cumpăna dintre ieri și mâine cenușă păsările albe rănesc apusul peste o ultimă tomnatică floare câte cântece născute dintr-o fantomatică iubire vor muri nespuse poate totul nu este decât un repetabil exercițiu cântat crescendo de muzicianul destinului și
VERDELE NU MAI RESPIRĂ PE TÂMPLE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370625_a_371954]
-
am îndepărtat împreună prin toamne, prin ani Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Azi când toamnă din nou își declama poemul Și vântul fugărea iar frunze moarte pe ălei Printre bănci goale, le șoptește vremea catrenul Despre toamne târzii celor doi bătrânei Ce merg mână-n mâna prin tăcerile reci, legănat Pe-o alee pierdută a parcului bătrân ,,Ștrand”. Referință Bibliografica: Pe-o alee parcului ,, ȘTRAND / Maria Giurgiu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2012, Anul VI, 04 iulie
PE-O ALEE PARCULUI ,, STRAND de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370650_a_371979]
-
pe poteci, plopule, trist și rărui, parc-ai fi al nimărui... bate vântul, frunza-ți sună, dorurile se adună, ard toți plopii de pe plai, cu frunzișul lor bălai. glasul tău tărăgănat, cânți de dor și de bănat, cânți în nopțile târzii, spre alte zădărnicii... și adesea tu mă chemi, peste timpuri, peste vremi, ți-i chemarea plângere, și frunzișul stingere.. luni, 15 februarie 2016 Referință Bibliografică: plopule / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1879, Anul VI, 22 februarie
PLOPULE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370699_a_372028]