6,881 matches
-
acum // de singurătate, // arde-mi cenușa-n cuvinte, // verdele semănat în iarbă // rupe-l în coapse, // ascunde-mă în noaptea cuminte, // în aripile-ncolțite de sânge, departe // Cu șoapte, adoarme-mi pe umeri, // Tată al Serii, // ochii în copaci logodiți // cu tăcutele cascade // pe sânul meu, // alungă-mi tristețea; // Renaște-mă, Doamne // din lacrimi de curcubeu...” ( Din lacrimi de curcubeu). Târziu, când noaptea își așterne vălul peste sufletu-i ostenit, poeta se resemnează, găsește acea oază de liniște interioară... conștientizând ( ca o
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
ale lui Socrate, conducându-l în parcuri, în biblioteci, pe stradă... - Ești ca un Apostol, filozofule! Omenii îți ascultă povețele, poveștile...Aș spune, că ești un spirit imposibil de cuprins cu mintea, precum adâncul oceanului. Te percep suspendat între apele tăcute ale mării... Și totuși... - Se pare că ne asemănăm. Tu plutești, în loc să mergi, ademenind cu un cântec universul, ca o sirenă, din dorința de a vedea lumea... - Totul este iluzie! Și totuși, fără efortul meu artistic... Desculț sau nu, eu
ELISABETA IOSF DESCULŢ PRIN CETATE PROZĂ SCURTĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 595 din 17 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365856_a_367185]
-
era cuvântul, Era jenant să îl rostesc, Deși acela era gândul, Părea greoi să povestesc... Și mă visez, în nopți de vară, Într-un sătuc, pe mal de Prut, S-ascult un greier, cu-o vioară Doinind... dintr-un arcuș tăcut, Revăd privirea părintească, Atât de caldă și iubită, Care încearcă să-mi șoptească, De sub năframa înălbită, Înmiresmat de un major Un sunet dulce, cristalin, Cu suflul unui dirijor Ce-mi este astăzi alcalin, Esență pentru minte trează, Lucrată de vechi
SĂTUCUL MEU, ŞI ODISEEA de AGA LUCIA SELENITY în ediţia nr. 1221 din 05 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365935_a_367264]
-
Ediția nr. 1914 din 28 martie 2016 Toate Articolele Autorului Se-nalță blând lumina croindu-și cale lungă, sub rochii de mătase din nesfârșitul lut, apar steluțe-albastre cu trupuri prinse-n glugă, foșniri de vânt rămase le cântă-n somn tăcut! Prin strune noi de iarbă se-avântă ca un cântec, zambile fără seamăn clipind albastre zări, vin clopoțeii veseli cu tolba prinsă-n pântec, văzduhul prinde viață sub ropote de flori! Se-așează sus pe-naltul al florii mândru lujer
ZAMBILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365987_a_367316]
-
boabe de cafea. Tu ești de mine dependent, N-ai să mă lași vreodată... Căci ți-am intrat în sânge ca un stend, Eu sunt cafeaua ta, aroma ta de fată... PORUMBIȚA M-am transformat în porumbiță Și-n nopți tăcute rătăcesc în zbor, Am sufletu-ncărcat de-atâta umilință, Iar rănile adânci așa de rău mă dor. M-a umilit destinul și nu l-am înțeles, O viață răvășită e tot ce am cules Și am ascuns durere și lacrimi
SUSPINUL FLORILOR DE CRIN (1) POEME de CARMEN NOROCEA în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366002_a_367331]
-
Ediția nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului E mult prea multă liniște în jur. E noapte-afara---liniștea mă doare. Aș vrea să strig, să sparg, sa-njur, Dar noapte-anghite tot, și tot dispare. E întuneric beznă. ---Beznă universală. Tăcută merg că muții și fără vaz că orbii. Ma-ndrept așa, spre stele, din viața planetară, Însoțitori mi-s cioclii și păsările corbii. E întuneric beznă, dar steaua-mi sus lucește. Mă cheama-n înălțimi, tăcută, eu ma-ndrept . Plecarea
EU SI STEAUA MEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366029_a_367358]
-
întuneric beznă. ---Beznă universală. Tăcută merg că muții și fără vaz că orbii. Ma-ndrept așa, spre stele, din viața planetară, Însoțitori mi-s cioclii și păsările corbii. E întuneric beznă, dar steaua-mi sus lucește. Mă cheama-n înălțimi, tăcută, eu ma-ndrept . Plecarea mea din lume un vaiet lung stârnește. Ma-ndrept spre steaua mea , cu mâinile pe piept. Ajunsă sus, lumina mea se stinge Și contopita sunt în beznă de-ntuneric. Cand cade-o stea, lumina-i se
EU SI STEAUA MEA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366029_a_367358]
-
Din mine totul va pieri, Ca trandafirii otrăviți. De nimic nu îmi este dor, Toți nervii îmi sunt zdrobiți, Am murit, fără să mor, Pentru trandafirii otrăviți. Acum s-a terminat minciuna, Vom fi mereu tot despărțiți, Și voi purta tăcut cununa, Din trandafirii otrăviți. Baia de Arieș 1965 Referință Bibliografică: TRANDAFIRI OTRĂVIȚI / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 561, Anul II, 14 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TRANDAFIRI OTRĂVIŢI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 561 din 14 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365301_a_366630]
-
nr. 1345 din 06 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Mereu mai bun 1. Și păsările îi mâncau din palmă, Iar el era nefericit, Din slăvi se auzi o salvă, Iubita lui l-a părăsit. Ce știu despre iubiri colunii? Nevinovați, tăcuți, firavi, Ei sunt exemplu pentru unii, Nu-ntreabă, ei nu sunt prea gravi. Firească-i și nefericirea, Firesc e și poemul meu, Trăiești o clipă nemurirea, ți-o dăruiește Dumnezeu. 2. Paranoia noastră cea de toate zilele Este singura mângâiere
MEREU MAI BUN de BORIS MEHR în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365314_a_366643]
-
nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte ce dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te atinge în cele mai năvalnice porniri de amor descătușat. Lasă-ți vioara trupului mlădios să primească lunecarea arcușului întins, să vibreze și
FRUNZĂRIND AMINTIRILE... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365334_a_366663]
-
pe ușă. - Nu se poate vorbi cu judecătorul să ne primească? Dacă ar merge unul din noi să-l roage... Eu știu..., unul mai dichisit, cu școală mai multă, ca să știe să-i vorbească, a intervenit și Evdochia, cea mai tăcută din întreaga adunare familială. - Da, maică! Să meargă ginere-miu, ăsta de-i doctor... sau tu, Elisabeto, că ești și tu profesoară... ce ziceți? i-a întrebat bătrâna doamnă după ce i-a ascultat răbdătoare, înghesuindu-și și mai mult capul
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
adresat jandarmilor prezenți în sală: - Mergeți, domnilor, să aduceți copiii să-și ia mama de aici! Au uitat de dumneaei ca de o sticlă cu apă. Se poate una ca asta? Se poate, maică! a răspuns biata femeie sub privirile tăcute ale întregii asistențe. Acu au ce și-au dorit... La ce le mai trebuie și o mamă bătrână pe capu’ lor? Au revenit cei doi jandarmi care ieșiseră și, imediat după ei, Florica și Eugen. Au cerut scuze judecătorului și
PARTAJUL de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365295_a_366624]
-
las să-mi treacă prin noapte, mirat Privirea ta naște în clipele dulci Fiorul unui strigăt curat. Apoi, Și-o vorbă va face, deodată, lumină Cu sunete calde răscolind privirea ... Într-o noapte cu stele și lună plină Ne amețește, tăcută, iubirea . Referință Bibliografică: VINO / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1255, Anul IV, 08 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Lia Ruse : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
VINO de LIA RUSE în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365446_a_366775]
-
ce este devină,/ Umbrită de Lună și arsă de soare,/ În nemuriere, o muritoare.”( pag 35 „Raiul pierdut”) Poate acolo să fie Acasă, țara mult dorită și visată, sau poate acel tărâm unde nu-i nici întristare, nici suspin „Cuminți, tăcuți și nestiuți ne vom întoarce-n tină,/ vor înflori în cimitir, deasupra noastră ghiocei./ Azi ninge, mâine va ploua, apoi va fi o zi senină,/ Va mirosi a liliac, a caprifoi și-a flori de tei.” (poezia “Doar o viață
MAICĂ POEZIE de SIMION BOGDĂNESCU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365522_a_366851]
-
distanță. Deodată se lasă o liniște de basme, Ca înainte sau după o luptă cu zmei, În aer nu-s duhuri rele nici fantasme, Dare se coboară liniște la sânul ei. Un cuc, de unde nu știu, nou sosit, Sparge zidul tăcut al acestei tăceri, Cu un ton puțin cam răgușit, Își plânge ale lui neconsolate dureri. Dar nimeni nu-i ia în seamă alura tristă, Mulți poate nici nu l-au auzit! Mai știi? Începe fiecare cu o voce tot mai
PREMIERĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365561_a_366890]
-
atât pentru un sens anume, ci pentru o eflorescenta de sensuri cu care se încarcă fiecare tablou. Acuarela această compusă din vârtejuri în care culorile se dizolvă până la tranparență, e tocmai trăsătură lirica a pictoriței. Un adevărat miracol de explozii tăcute. Aceste flăcări de suflet și culoare, fac din transfigurarea fierbinte a realului, o muzicală dezlănțuire de nuanțe. Poate de aceea, nu de puține ori, limbajul plastic al Virginiei Bâz Baroiu se confundă cu vibrația imperceptibila a poeziei: “Zidesc culori, dar
VIRGINIA BAZ BAROI de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 986 din 12 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365012_a_366341]
-
cuantifice eșecul, se încearcă să se ajungă la cauze pentru a putea determina efectele. Apar, în poemele Constanței Popescu, suite obsesive de cuvinte, ce pot fi privite ca veritabile incantații, candele aprinse în dorul luminii începuturilor, o rostire tandră, uneori tăcută, ce accentuează doza de mister, nuanțează notele de romantism și produc iluminare: „iubește-mă, așa cum poți“, „să închidem cercul“, „poveste netrăită“, „dorul de curgere“, „așteptarea, neputința, dar nu dorința“, „să vorbim despre dragoste“, „am fost poveste“, „verde cuvânt nerostit“, „mă
„CAPCANA CUVINTELOR” (VERSURI) DE CONSTANŢA POPESCU (RĂZVAD, JUD. DÂMBOVIŢA) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 991 din 17 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365056_a_366385]
-
nu strălucesc niciodată mai mult... Lasă-ți mâinile să mă cuprindă sălbatic, să se cațere lianele tale pe trunchiul încă verde, ce te primește și te-ncătușează protector cu ramurile-i pline de dragoste ascunsă-n frunzișul des și-n tăcutele cuvinte ce dau liber ochilor și buzelor să-și exprime bucuria de a te admira, de a te atinge în cele mai năvalnice porniri de amor descătușat. Lasă-ți vioara trupului mlădios să primească lunecarea arcușului întins, să vibreze și
CHEAMĂ-MĂ, IUBITO! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 992 din 18 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365063_a_366392]
-
rămas afară în ploaie învățăcelul s-a apropiat și l-a ajutat să se cucerească pe sine acum am și eu dreptul să observ să privesc dincolo de balansoar ploaia macina casa liniștea minciuna și coaja ei sănătoasă vinovația nevinovată palma tăcută care ne hrănește ne micșorăm sau poate crește anotimpul vin zilnic și cercetez acel punct luminos pe hârtia acului de ceasornic am trecut pe lângă tine femeie singura cale de a rămâne am plătit pentru asta tu nu râzi citești înainte
POESIS-IOAN DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365145_a_366474]
-
de iarbă. Blocuri simetrice în rând, Privesc prin alternante ferestre, Care în fond n-au nici un gând, Despre toate privirile inceste. Orașul pare destul de bizar, Mișcarea din el e monotonă, Pașii anemici pe trotuar, Sunt o muzică destul de afonă. Porți tăcute, altfel nesățioase, Înghit mereu ființe umane, Aceste cuburi numite case, Ce stau gata să sfarme. Referință Bibliografică: Oraș minier / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 426, Anul II, 01 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai Leonte
ORAŞ MINIER de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365239_a_366568]
-
ești de vină Că m-ai lăsat pe prispa unui rând Să te aștept c-un zâmbet și-n surdină Să-ți murmur numele... Dar până când? M-au prins amiezi de gleznele plăpânde Cu iederă de timp învolburat Iar nopțile tăcute și flămânde Din carnea de cuvânt au tot mușcat Lumina mi s-a micșorat în toate Iar în priviri tristețea s-a mutat. Mi-am amăgit cuprinsul cu-acel poate Dar mi-e târziu și-am trupul încrustat De cicatrice
ŞTII? de AURA POPA în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365271_a_366600]
-
o zi, cine nu râde doar un veac, aceluia eu nu-i voi fi slujbaș, deși am fost un drac. De mult nu-mi bate inima decât la ce-i frumos, plăcut, eu voi muri la cinema, precum Boris Vian, tăcut. BMM Niciun comentariu: Dureri de cap Dureri Referință Bibliografică: Non-poetry / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1248, Anul IV, 01 iunie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
NON-POETRY de BORIS MEHR în ediţia nr. 1248 din 01 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365274_a_366603]
-
cunosc de câțiva ani de la ședințele cenaclului literar “Editor”, ca pe o prezență discretă, însoțit tot timpul de aparatul de fotografiat, surprinzând imagini din activitățile membrilor cenaclului. Apoi v-am întâlnit la toate acțiunile desfășurate la nivelul orașului Dorohoi, mereu tăcut, gânditor, cu privirea caldă dar “iscoditoare”, căutând ipostazele cele mai potrivite ... Citește mai mult “Sunt un iscoditor de imagini, de idei, de imposibilități posibile în a da utilitate aparatului de fotografiat. Mereu într-o neliniște continuă, de a surprinde imaginea
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
cunosc de câțiva ani de la ședințele cenaclului literar “Editor”, ca pe o prezență discretă, însoțit tot timpul de aparatul de fotografiat, surprinzând imagini din activitățile membrilor cenaclului. Apoi v-am întâlnit la toate acțiunile desfășurate la nivelul orașului Dorohoi, mereu tăcut, gânditor, cu privirea caldă dar “iscoditoare”, căutând ipostazele cele mai potrivite ... XV. ENCEFALOGRAMĂ, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 844 din 23 aprilie 2013. ajută-mă să cad în neunde (unii abia așteaptă întâmplarea) măcar o dată să-mi
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
eu. Rememorai că nu vorbisem nimănui de tata în viața mea de matur, deși mă însoțise permanent amintirea-i. Doar Seneca aflse de episodul dispariției. Chiar și după ani de la eveniment, mi se perindaseră prin fața ochilor niște flash-uri: casa tăcută, silueta aproape imaterială a mamei bolind după dispariția lui, aerul încărcat de grija zilei de mâine, licărul permanent al candelei, vorbitul în șoaptă, multă-multă tristețe, interdicții peste interdicții cu Să nu zici nimănui ce știi! În vremea tăcerii noastre, interfonul
ARTHUR SE-NTOARCE de ANGELA DINA în ediţia nr. 2053 din 14 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365214_a_366543]