1,821 matches
-
informațiile noastre, aceasta este cea mai veche metodă de condiționare repulsivă antialcoolică cunoscută până în prezent în Moldova. Într-un alt manuscris, al lui Ioan Holban, din Fundoaia-Fălticeni, din 1787, găsim interesante precepte contra durerilor de cap: felii de castraveți, chimion, tămâie albă, părți egale și sirop administrate concomitent cu un masaj ușor al pielii capului. Aceste precepte reflectă o manieră cultă. Chiar faptul că beția se tratează medical denotă un alt nivel de înțelegere a psihopatologiei, o interpretare mai aproape de spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
urechile...? Gh. P. doi: Nu... Gh. P. unu: Adică să ascult... și să înțeleg... Asta vrei de la mine?! Gh. P. doi: Da..., atît cît se poate... cît poți... Gh. P. unu: Iubitule, păi ce vrei tu, miroase a smirnă și tămîie, a strană..., a spovedanie... Gh. P. doi: Poate că da... Gh. P. unu: Păi, atunci, dacă-i vorba de spovedanie, s-o facem cum trebuie... Deci, tu ești păcătosul, da? Bun... Vino, stai colea, cuminte, ascultător și... răspunzător... Eu sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
fost prieten... Preotul: Dumnezeu să-l aibă în pază... Da de ce-a murit? Octav: De nehotărîre, părinte... Preotul: (nedumerit) Da... sînt atîtea boli...! Cum îl chema? Octav: Octav... așa îl chema... Preotul: Dumnezeu să-l ierte... Donose, mai ai tămîie în candelă? Dă-i foc! Costache: (îl trage deoparte pe Octav) Hai, zău, las-o-ncolo, n-are nici un haz chestia asta... Marieta: (de asemenea cu discreție) Păi dacă eu îți spun că tu nu ești normal! Matei: Lasă-l
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
am lăsat furat de evenimente... N-am știut că băiatul ăsta moare... pe bucăți... în rate... Preotul: (amenințător) Măi Ionică! Dascălul: (dacă tot nu mai spune nimeni nimic...) Așa e... cum spune părintele... Măi Ionică! Preotul: (stînjenit) Tu vezi de tămîia aia... că arde de pomană... (către Marieta și Costache) Și dumneavoastră...! Marieta: ...Părinte..., eu să vă spun drept... am amuțit... vă rog să ne iertați... dumneavoastră începuseți să cîntați deja... mi-a fost rușine să vă opresc... Preotul: Nu-i
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
-mă, morții mănîncă gumă?! Octav: Da colivă mănîncă, scumpă doamnă? Femeia: (încercată de un oarecare realism) Păi... Octav: Ce bine-ar fi! (o clipă trist) Cu ce vă mai servim? Avem pînză de pus pe față, carioca, conserve pentru pisici, tămîie, țigări americane, conserve pentru cîini... Cine mai vrea, cine mai cumpără? Femeia: Auzi, dragu' mamei, aș vrea să te întreb ceva... Octav: Da, doamnă, vă servim cu orice răspuns... Cu ce vă mai servim, altul la rînd! Femeia: Auzi, mamă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
petrece în ținuturile din răsărit, adică în acelea din Arabia. Este acolo o pasăre, care se numește fenix; această pasăre este una singură și trăiește cam cinci sute de ani; când se apropie de moarte își face un cuib din tămâie, smirnă și din alte aromate; când se împlinește timpul, intră în cuib și moare. Din trupul putrezit se naște un vierme; acesta se hrănește din cadavrul animalului mort și-i cresc penele și aripile; apoi când ajunge puternic, ia cuibul
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
1999). Cât privește cultul lui Baal în Regatul lui Iuda, el e mai puțin documentat decât în Regatul lui Israel, chiar dacă Cartea profetului Ieremia amintește de mai multe ori persistența cultului lui Baal în Ierusalim, mai ales prin oferta de tămâie în cinstea sa (Ier 2,8; 7,9; 11,13; 32,29 etc.). De asemenea, „reforma” religioasă dorită de regele Iosia (640-609 î.C.), dacă e să dăm crezare acestor capitole foarte dezbătute de istorie biblică, amintește cum regele a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
pe care se desfășurau diferite activități de cult considerate de origine antică („cananeană”) și de natură idolatrică. Între acțiunile de cult care, conform Bibliei, aveau loc pe aceste înălțimi putem nota sacrificiile de pe altare, venerarea stelelor sau asherah, ofertele de tămâie. În ultimele decenii, această viziune a fost de mai multe ori criticată, fie datorită etimologiei dubioase, fie datorită polemicii tendențioase a povestirii biblice (2Reg 17,9 ș.u.), fie pentru că adesea aceste „înălțimi” nu sunt nicidecum rurale sau colinare, ci
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
figurile iconice amintim figurinele de lut numite „în pilastru”, de unii interpretate ca imagini divine (cf. Fig. 8), mai multe amulete care îl reprezintă pe Sahmet, Isis sau Bes (cf. Figg. 10-11; 14) sau unele suporturi pentru casoleta de ars tămâie, utilizate în cultul domestic, prevăzute cu reprezentări animale și antropomorfe (Fig. 9). În afară de acestea, au fost găsite statuetele unor divinități la Ghezer, Hazor și Tel Zeror, și un grup de forme de lut de proveniență necunoscută databile în jurul secolului al
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
oferit sacrificii pe altar. Probabil, regele oficia acțiuni sacrificiale doar în circumstanțe speciale (1Rg 9,25: „De trei ori pe an Solomon aducea arderi de tot și jertfe de împăcare pe altarul pe care îl zidise lui Yhwh și ardea tămâie pe cel care era înaintea lui Yhwh”), în timp ce preoții erau responsabili în restul anului (cf. și 2Rg 16,15). Printre celelalte acțiuni de cult care fac parte din atribuțiile cultuale obișnuite ale preoților din timpuri străvechi putem aminti tămâierea (Lev
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
exactitate atribuțiile „marelui preot” (Num 32,25) sau ale „preoților bătrâni” (Is 37,2; Ier 19,1). Unele texte (Os 10,5; 2Reg 23,5) îi consideră pe kemărîm (la sg. kōmer) oficiali ai cultului având datoria de a oferi tămâie sau de a rosti plângeri. Chiar dacă acest termen apare foarte rar în Vechiul Testament, e plauzibil ca el să dateze din epoca preexilică; cunoaștem două inscripții funerare aramaice din secolul al VII-lea î.C., care conferă acest titlu la doi
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ofrandelor de tip minḥâ și în perioada preexilică, precum deja menționatul „unghi de cult”, locus 2081, de la Meghido (cf. Cap. 4, p. 54) unde a fost găsită o cantitate mică de grâu ars în fața unui altar. Uzanța de a arde tămâie în onoarea divinității are, de asemenea, o relevanță deosebită. În câteva situri israelite și iudaice din epoca monarhică s-au descoperit casolete de ars mirodenii de diferite tipuri (Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Zwickel, 1990; Nielsen, 1986) precum suporturi pentru obiecte de cult, cutii mici cubice cu piciorușe, vase de ceramică cu trepied, fin găurite, care păstrează semnele arderii și decolorării din cauza focului. De obicei, aceste obiecte de cult erau utilizate la arderea tămâiei (qețōret) atestată în mai multe texte biblice, atât în cele ale istoriografiei deuteronomiste (1Rg 12,33; 2Rg 17,11) cât și în cele din perioada exilică sau postexilică (Ier 11,12 ș.u.; Ez 8,10 ș.u.; Mal 1
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
Ez 8,10 ș.u.; Mal 1,11), semn că această activitate cultuală a persistat pentru mai multe secole în ciuda faptului că era judecată negativ în multe texte biblice (de exemplu Is 1,13: „Încetați să mai aduceți ofrande inutile, tămâia este pentru mine un abominiu”). Sacrificiile și acțiunile de cult descrise mai sus se celebrau repetat în diferite împrejurări, atât publice, cât și private. Conform textelor biblice, acțiunile de cult publice erau celebrate în mod obișnuit în fiecare zi (2Rg
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
târzie prin influența asiriană, s-au răspândit destul de mult pe tot teritoriul palestinian (de exemplu, în Samaria, în câmpia Șaron, în Filisteea și Fenicia), dar mai ales în Iuda și în Idumeea (Stern, 2001, p. 513). Uzanța de a arde tămâie pe aceste altare este confirmată, fie de urmele de combustie relevate pe unele dintre ele, fie de o inscripție aramaică trasată pe una din laturile unuia dintre aceste altărașe provenite din Lachiș în care se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf.
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a arde tămâie pe aceste altare este confirmată, fie de urmele de combustie relevate pe unele dintre ele, fie de o inscripție aramaică trasată pe una din laturile unuia dintre aceste altărașe provenite din Lachiș în care se vorbește de „tămâie” (lbnt; cf. Degen, 1972). Vasta răspândire a acestor altărașe, ca și mediul domestic în care au fost descoperite, exclud ideea că erau utilizate în cultul oficial; e probabil totodată să fi avut doar un simplu uz profan. Concluzionând, religia ebraică
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
a unei legende cu mii de ramificații care complică această biobrafie atât de simplă. Adepții lui Buddha mergeau în pelerinaj la locurile sfinte, unde avuseseră loc principalele evenimente din viața lui. Acolo, ei meditau asupra persoanei sale și depuneau flori, tămâie și lămpi aprinse ca ofrandă; se prosternau și aduceau laude Preafericitului. Mai târziu, aceste omagii au fost adresate și statuilor lui Buddha adăpostite în temple. Așa a devenit buddhismul o adevărată religie. În 1909 a fost descoperită aproape de Peshawar o
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Aici se pare că au fost create primele statui. Sculptorii au utilizat iconografia divinităților yakșa, foarte venerate în India antică, pentru a transpune ideea unui Buddha ca ființă supraumană. De fapt, noua ritualitate buddhistă, constând în ofrande de flori, alimente, tămâie, muzică și rugăciuni, prezenta o continuitate puternică cu vechile culte închinate zeilor. Existau de asemenea în simbolismul solar influențe iraniene și centro-asiatice. Școala din Mathură a impus anumite reguli iconografice în ceea ce privește reprezentarea lui Buddha: umărul drept descoperit, pliurile abia vizibile
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
echivalentul a 4 capsule zilnic. Gargară cu aloe vera Puneți câteva frunze de aloe vera într-o tigaie emailată. Adăugați câteva căni de apă și dați un clocot. Strecurați bine și folosiți pentru gargară. Gingii care sângerează Umeziți ½ linguriță de tămâie pentru a obține o pastă. Aplicați pe gingii înainte de culcare. Veți observa o îmbunătățire dimineața. Aftele Aftele au multe cauze. Pot fi cauzate de bacterii sau de viruși, iritanți precum alcoolul sau tutunul sau de sensibilitatea la anumite substanțe chimice
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
intră, iese: Vom lua asupra noastra taină lumii, Ca-ai zeilor spioni, și-om dăinui văzînd, Închiși, ligi și partide-a' celor mari În flux, reflux cu luna. EDMUND: -I luați de-aici! LEAR: Pe-asemenea jertfiri, Cordelia, Zeii-înșiși pun tămîie. Te-am găsit? Cin' despărți-ne-o, jar din cer s-aducă, Cu foc ne-alunge că pe vulpi. Dar șterge-ți ochii; Lepră să roada pielea lor și carnea, Pîn' să ne facă-a plînge;-i vom vedea murind
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
extremitățile ei. Aici viața putea deveni sedentară, localizând specificul unei culturi și civilizații. în adevăr, Arabia Fericită se edifică pe coasta de sud-est, în Yemen: sol bogat, climă blândă, turme și cirezi de animale, plante aromate, păduri umbroase, lemn de tămâie și smirnă, scorțișoară, hrănitorii palmieri. Un fel de Eden. Aici au proliferat uimitor sabeii, cea mai numeroasă populație arabă. Se dezvoltă cultura și civilizația. Timpul îngroapă documentele, probe pe care arheologia le va scoate la iveală, uimindu-ne: orașe, inscripții
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ce-l alinți, jucându-te cu el, ți se agață de gât și adoarme... Lucruri la care îți bate inima mai tare: Să treci prin fața odăii unde se joacă copiii. Să dormi singură într-o cameră îmbălsămată cu miresme de tămîie. Să-mi știu părul proaspăt spălat și îmbrăcată în haine parfumate; chiar dacă nu e nimeni să mă vadă, în fundul sufletului simt o mare mulțumire. E noapte și-l aștept să vină; tresar la zgomotul ploii. Trăsura unui bărbat de vază
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul de același neam/ Din miază-zi, nemuritor în sine,/ E locul blând și ierburile sfinte/ Țărâna dă miresme de tămâi/ Când cornul mă chema spre legăminte/ Tu încleștai amarnic: «Mai rămâi!»” (Amintiri spre Someș). Figura voievodală, de sorginte eminesciană, se preface aici în chip de războinic, luptător, mesager de cultură, liant între epoci și culturi diferite, trimis civilizator. Lumea mitologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
este repercusiunea religioasă. Ipuwer spune mai departe: „Se Întâmplă chiar așa! Formulele magice sunt divulgate, incantațiile fac vâlvă, acum când sunt cunoscute de popor”. Și, mai explicit: „Iată! Celxe "Cel" care nu știa nimic despre divinitate aduce astăzi ofrande cu tămâia altuia”. Dacă prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute ca expresie a vieții private, cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care s-a apropiat de tămâia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
tămâia altuia”. Dacă prima frază amintește de extinderea (resimțită ca anormală) magiei, aspect al religiei văzute ca expresie a vieții private, cea de-a doua frază subliniază rolul „claselor” În activitatea rituală: noul Îmbogățit, cel care s-a apropiat de tămâia altuia, Își celebrează noua condiție și Își arată pietatea jertfind zeului pe care, atunci când era sărac, nu-l cunoștea. Se regretă timpurile În care „prescripțiile erau Împlinite cu credință, erau respectate sărbătorile lunare, iar cei de condiție umilă care intrau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]