2,223 matches
-
dimineață ploioasă, Molinari a luat omnibuzul din colțul străzii Humberto I. În mahalaua Palermo, o dată cu el a coborât și necunoscutul, care Își schimbase ochelarii pe o barbă blondă. Ca Întotdeauna, Parodi i-a făcut o primire oarecum seacă; a avut tactul de a nu face nici o aluzie la misterul din Villa Mazzini; a vorbit, lucru obișnuit pentru el, despre ce poate face un bărbat care cunoaște temeinic cărțile de joc. A evocat memoria tutelară a lui Lince Rivarola, care a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
a considerat inferior farurilor automobilului, care devorează unul după altul segmente de macadam; Montenegro l-a găsit inferior sonetelor mantovanului. În fine, cei doi beligeranți și-au Înecat spiritul polemic Într-un vermouth cu bitter. Don Manuel Muñagorri, pe care tactul lui Montenegro Îl liniști, s-a resemnat În fața vizitei noastre. La opt fix, guvernanta - o blondă cât se poate de grosolană, credeți-mă - l-a adus pe Pampa, unicul vlăstar al fericitei perechi. Din Înaltul scării, doamna Mariana a Întins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
la water. Coloana vie oglindea păturili soceale: dușmanu omului Își da coate cu bufonu, ăl de la 0,95 cu ăl de la 0,60, parazitu nerușinat cu Paiu Fioros, cerșetoru cu pomanagiu, neobrăzatu ăla dă zulitor dân caraimane, dă nu are tact dă nici o culoare, cu marile scrushante. Vechiu spirit dă han a trăit Încă o dată clipe dă glorie pă cai mari. Panarama părea mai mult friză: norodu În spatele la păstor; În harababura aia, toți am simțitără că Limardo iera bosu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
oficia serviciile religioase și libertatea uneori satisfăcătoare, alteori limitată, de a publica cărți de cult și de învățătură de credință, manuale și reviste teologice, acesta este meritul lăudabil al ierarhilor care au știut să nu compromită credința, ci, cu diplomație, tact și înțelepciune, au asigurat continuitatea cultului și a vieții bisericești. Au reușit să facă aceasta întocmind un cadru legal bisericesc cu principii și norme favorabile Bisericii, dar fără să intre în contradicție cu legile statului. În fond, statutul și regulamentele
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
I-o spusese destul de clar, poate prea clar, ce se cocea în casa lui Basarab Cantacuzino, iar acum, după ce obținuse ce dorea, îi scotea totul pe nas, îi reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să controleze situația, că e nevoie de o mînă forte, un General care să stîrpească bandiții, care să facă ordine în Țară, care să strîngă hățurile puterii într-un pumn de fier. Aici Bîlbîie fusese magistral, ceea ce a descoperit cu tact, cu bun-simț, cu talent și răbdare a constituit baza unui raport bine documentat către primul-ministru și totul s-a liniștit ca prin farmec. Aceleași gazete au anunțat că banditul Cocoș a fost prins, s-au evidențiat chiar și niște nenorociți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ea avea lacrimi în ochi și rămăsei și eu tăcut. Într-un târziu o întrebai: - Și tu ce ai acuma? - .. . Am plecat din sat tot din pricina unui nătărău zise ea deodată. Că te iau azi, că te iau mâine, dar tact-tău, zice, nu poate să-ți dea două pogoane de pămînt? De unde să-mi dea? Și nu mai zise nimic. Iar eu înțelesei: când erai așa ca mine, când nu te înșelase nimeni, puteai să râzi. Dar ea fusese înșelată
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de porțelan cartilaginos și străveziu, pipăitul furnicărește-n buricele degetelor agilități obscure, nările se lărgesc lacomoase, fremătătoare la izuri cu brizbrizuri, gustul caută bezmetic pipere aprig asmuțite-n cerurile gurii înstelate, umectate divin de salive licăritoare... când vedem, auzim, prindem în tact, olfacții și papile celălalt „masiv“ al operei sale, Les Contes drolatiques. Ca de obicei, Balzac își schițează cu compasul larg crăcănat pe planșe iluzorii planuri vaste, rotunde... optimist-demențiale, neducându-le până la capăt, fie din cauza timpului prea scurt pe care-l
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
la același nivel. Laurence era bărbatul cu care urma să se căsătorească, pe când Jack fusese o rătăcire de moment. Roși deodată amintindu-și cât de mare fusese rătăcirea. — Ești bine? N-arăți grozav. Își dădu seama cât de lipsit de tact trebuie să fi părut comentariul. Doar nu era să sară într-un picior. Tocmai aflase că tatăl ei era grav bolnav. — Uite ce e, Fran, am venit să-ți spun cât de rău mi-a părut când am aflat vestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spre ele. — Ați venit să spionați concurența, așa e? Ce părere ai de ziar? Crezi că tatălui tău i-ar fi plăcut? Văzu umbra din tristețe din ochii ei și își dori să nu fi fost atât de lipsit de tact. — Ce mai face? — Nu prea bine. Însă răspunsul e da. Nu e chiar genul lui, dar cred că i-ar fi plăcut. Apoi își aminti cum publicase Jack povestea fetei ăleia nesuferite și îi pieri zâmbetul. Farmecul și preocuparea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
avea altă grijă decât să te gândești la lista de cadouri și la grupul care va întâmpina oaspeții. Lasă chestiile astea în seama specialiștilor cărora chiar le plac, nu-i așa, mamă? — Camilla, n-aș vrea să fiu lipsită de tact, dar crezi că ai putea face în așa fel încât s-o cooptezi și pe mama? S-ar putea să fie mai afectată decât pare de necazul cu tata. Sigur, draga mea, Camilla scuturându-și părul alb, îngrijit, tuns cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
deja. Se numește Ralph și e bolnav de Oldtimers. Jack zâmbi auzindu-și fiica, cu un amestec de dragoste și ușurare. Era limpede că faptul că fusese crescută de Carrie nu reușise să-i strice firea. Părea să aibă un tact înnăscut, dovedind o delicatețe care-i lipsea cu desăvârșire maică-sii. Poate că, își zise Jack, simțindu-se iar copleșit de durere, dată fiind lipsa de maturitate a lui Carrie, fusese silită să fie părintele, mai degrabă decât copilul. Vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
suflare. — Rubrica de Matrimoniale? Stevie era uluită. Anunțurile se înghesuiseră de la primul număr. — Nu, nunta. I-am spus lui Laurence că nu pot să mă mărit cu el. Lui Stevie îi veni să aplaude, dar, măcar de data asta, avu tactul să se abțină. Era întotdeauna o greșeală să spui: „Slavă Domnului, oricum nu mi-a plăcut niciodată de nemernicul ăla“, ca nu cumva logodna să revină la ordinea zilei în jurul prânzului. — Pentru că ești îndrăgostită de altcineva? întrebă Stevie plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
multe. — Aș fi preferat să rămână naibii în Australia, de fapt, izbucni Ben. — Dar nu e un motiv de bucurie că l-a iertat pe tatăl tău după atâția ani? Fran își dădu seama că era o întrebare lipsită de tact chiar în clipa în care o rosti. Poate că Ben nici măcar nu știuse că părinții lui se despărțiseră din cauza infidelității tatălui său. — L-a iertat? exclamă Ben, aproape scuipând cuvintele. Tu chiar nu înțelegi nimic din povestea asta, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nu venisem la azil ca să fiu tot un oarecare. Peste antipatia celor care nu mă înghițeau puteam să trec; ea semăna din multe puncte de vedere cu admirația. Dar trebuia să storc din mine ultimele rămășițe de compasiune și de tact. Nu aveam nevoie de ele. Nu trebuia să mă gândesc decât la mine însumi, îmi repetam. Celorlalți, să le arunc, ca Martei, o cioară moartă. Mănușa mea, provocarea mea. Așa procedează cei care sânt adevărați vânători și vor să nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
sunt personaje principale, în multe cazuri, alături de el. Cu toate că, în mod sigur, am mai spus-o și pe aceasta, nu strică să o mai spun o dată. Michel un om de tot ha- zul. El are darul de a povesti cu tact și cu umor tot felul de întâmplări. Parcă ar fi un povestitor moldovean. În cele ce urmează, voi încerca, pe cât mă vor ține puterile, să re- dau una din întâmplările povestite de prietenul nostru. Nu înainte, însă, de a-l
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
banditul Marcovici, am inten ionat să nu-l includ în echipa de prindere și numai după ce mi-a dat așigurărși ca nu va trage, l-am luat totuși în ac iune și întradevăr aș ț ș ac ionat cu mult tact, era un lucrător de nădejde și gre eam dacă îi luam dreptul de a participa la prinderea banditului care îl împu case pe când era urmărirea lui.ș Din datele deținute șștiam că Marcovici Gheorghe erAșadăpostit în casa pădurarului Cerșamba Ion
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
de comunicare, printre ele numărându-se și schimbul de cadouri frumos ambalate. Pornind de la imaginea darurilor împachetate, cercetătoarea ajunge să interpreteze însuși limbajul politeții ca pe o formă mascată de ambalaj verbal al unor idei care, livrate sec și fără tact, ar putea deranja sau chiar ofensa. Extrapolând, tot o formă de "împachetare" ceremonioasă este constituită de modalitatea de dispunere a participanților la o întrunire oficială, în care rangul este dictat de poziția deținută de individ în cadrul ansamblului. Astfel, aparent banalul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ajuns la ureche și pe care eu le-aș numi, cu un cuvânt ușor, scandaloase! Lăsând deoparte faptul că... (,,Oare, ce prostii se vor mai fi spus?! Chestiuni scandaloase! Ia te uită!”) ...dumneavoastră nu dovediți întotdeauna, uneori nu dovediți niciodată tactul pedagogic necesar... (,,Natural, urmează fierberea în suc propriu, așa, ca să moară omul de curiozitate, să se perpelească, să se întrebe: ce o fi? De ce m-o fi chemat iar?”) ... unui cadru didactic cu reale calități didactice ca ale dumneavoastră... (,,Deci
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cea de istorie. Îmi țineam tricoul în bancă și mă mai uitam din când în când la el, printre anii de domnie ai lui Burebista înșirați pe caiet. Se sună de ieșire. Îmi bag caietul în ghiozdan. Ușor, aproape cu tact. Scot apoi tricoul din bancă, trăgând cu coada ochiului la colegi, ca să văd dacă observă. Ia stai așa. Auzi, ce tricou e ăla? Care, ăsta? mă prefac eu nepăsător. A, e cu Del Piero. Mișto, nu? Pff, mișto, mișto. Nu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aibă singur și să-l bată pînă Îl omora, nu pentru că era crud, ci pentru că doar vederea durerii lui Jim ar fi limpezit toată agonia pe care el Însuși o Îndurase. — Se poate să fi fost whiskey, spuse el cu tact. Erau o mulțime de baruri. — Baruri?... Price păși peste cartușele de Chesterfield, gata să-l plesnească pe Jim. Îți dau eu baruri... — Dulapuri În care se țin băuturi - cel puțin douăzeci. S-ar putea să fi fost whiskey În ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atitudinea față de colegi, față de autorități, disciplina în muncă, se constituie în modele pentru elevii cu deficiențe auditive. În concepția pedagogică modernă, pentru ca profesorul să poată concepe, proiecta și organiza actul educațional are nevoie pe lângă o bună pregătire de specialitate, de tact și măiestrie pedagogică. Acestea se însușesc și se dezvoltă sub forma profesiei de cadru didactic. Trebuie să recunoaștem că nu există și prin urmare nici nu se pot da rețete, premise ale perfecțiunii didactice. În loc de concluzii Dacă treci pragul în
Didactica limbii ?i literaturii rom?ne ?n ?coala cu deficien?e de auz by C?t?lina Costandache () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84365_a_85690]
-
numi. O revelație ce se poate produce numai la adăpostul măștii unui altundeva brusc materializat. Takasago e un no ciudat, semănând mai degrabă cu un tratat de artă poetică. Oare scena nu devine aici acea „incintă sacră”, unde „tobele bat tactul” în plină noapte, acompaniind dansul divin, dansul zeului ieșit din valurile mării pentru a veni să danseze „la poalele pinului”, aproape de țărm? Dans sub razele lunii, invizibil ivit în zona de graniță unde zeii, ca și morții, pot apărea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
n-ar fi cutezat să atace un astfel de domeniu. Numai rușii au cutezat. Și asta s-a întâmplat într-o manieră tipic rusească. Contele clătină de câteva ori din cap. Arăta grav ca un dirijor instalat în fața orchestrei, marcând tactul cu bagheta înainte de concert. Ce zi, madame! Ce zi teribilă!... Eram, se înțelege, și eu acolo, la acel bal, în casa prietenului meu. Generalul Zass, comandantul militar al orașului, fusese, de asemenea invitat. Era deci acolo, sorbind cu un apetit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]