3,383 matches
-
gheață. Voise să se sinucidă. Altădată o durea capul îngrozitor și îl trezise cu un telefon la patru dimineața. Dacă o iubea, să-i aducă un pin pitic, argintiu, așa cum văzuseră ei la Techirghiol. Îndrăgostitul sărise buimac în Dacia lui taică-său și peste trei ore era la ea la ușă cu copăcelul dorit, smuls din rădăcini. Părinții ei se cruciseră. Când se supăra pe viață, dispărea la mănăstiri. Cel mai des se refugia la Frăsinei. Acolo făcea exorcizări părintele Gherontie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
enerva și mai mult. Ajunsese la blesteme grele și simțeam că turbează. Mi-a trântit telefonul în nas. L XXXI M-am întors în casa de paiantă a lui tanti Cucu. Mătușă-mea a avut grijă să-l cheme pe taică-meu, de la Arad, să facă o sfeștanie. Părintele a luat avionul și într-o oră era la poartă. Și-a pus patrafirul și a sfințit cele două camere din față. A plecat apoi să exorcizeze și încăperile din spate: cuibul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mai bine stăteau la oră? Și doar chimia e o materie așa de frumoasă! Pe Coceanu nu l-au putut extrage din mormanul de fiare decât după ce a venit echipa de la descarcerare cu flexul. I-au scos cadavrul, plângând, chiar taică-său cu frate-său. Mădălina avea bazinul sfărâmat și o fractură de craniu care îi schimbase fizionomia. Au înmormântat-o o săptămână mai târziu, în rochie de mireasă. Doar Iuliana ajunsese într-un sanatoriu, de unde s-a întors peste două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
soba hrănită cu coceni. Singura care a spart orânduiala a fost tanti Cucu, mamă de copil din flori, trimisă să nască tocmai la mătușile Mizi și Clemanza, refugiate de frica rușilor în Ardeal. Odată întoarsă în sat cu burta dezumflată, taica popa a făcut acte și a adoptat el bastardul, iar pe ea, fiica denaturată, cicloapă și cu naturelul iubăreț, au expediat-o la București. Acolo l-a cunoscut pe Victor ospătaru’, mare proprietar de cocioabă din paiantă pe Muzicuței nr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
din belșug cu Prada, am făcut comandă la taxi Cobălcescu și am ieșit în strada mare. Planul era să iau trenul spre Roman - acolo aveam bunicii, pe soră-mea Cristina, mătușă-mea Cucu. Înțelesesem chiar că venise din Banat și taică-meu, să fie aproape de șeful clanului, Bunicul, cum îi ziceam toți, care era în spital. În sfârșit, a apărut o Skodă veche. Din ea s-a dat jos un grăsan în sacou de tweed și m-a ajutat să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nimeni în gară. S-a supărat: s-or fi oprit la Cristina, să tragă tutun și să se uite la serial, la Dallas. Și doar le-am zis să stea cu ochii pe ceas! Dintr-o cameră a ieșit și taică-meu, cu ochii cârpiți de somn. Mi-a spus că bunicul era în spital - probleme cu rinichii, o să mergem mâine să-l vedem. M-am dezbrăcat și, cu infinită ușurare, mi-am scos piciorul din pantof. Arăta ca o minge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-l vedem. M-am dezbrăcat și, cu infinită ușurare, mi-am scos piciorul din pantof. Arăta ca o minge de rugby. O să mori, o să mori! începu să țipe bunica. Imediat mă luară la întrebări. Le-am zis ce și cum. Taică-meu sări pe mine: încă nu ți-a venit mintea la cap? Asta îți trebuia ție acuma? Poate ne trezim cu poliția pe cap! Am băgat piciorul într-u lighean cu apă rece. Lumea devenea frumoasă. Curând, apa din lighean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tren între linii? Te-am așteptat două ore în gară. Noroc că am avut niște votcă la noi, altfel acolo înțepeneam. Am pierdut și Dallas-ul din cauza lui, răbufni și soră-mea, un soi de butoiaș cu chică oxigenată. De dimineață taică-meu sună la spital și-l anunță pe cel mai bătrân preot din familie că venim în vizită. Îl puse la curent și cu pocinogul meu de la București. Pe la zece eram la poarta spitalului și, nevăzând pe nimeni la postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doar prostata era sperietoarea celor care fumau prea mult. L XLVII Il aduseseră de la spital într-o stare jalnică, dar cu moralul solid. Slăbise mult, însă era tot arătos și cu barba tot albă. La puțin timp sosi și Cornel, taică-meu. Se sărutară și, după câteva impresii schimbate, se auzi un ciocănit în ușa de la intrare. Pătrunse un om mătăhălos, care se cam codi la vederea musafirului: - Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ăăă, părinte, și fașim cuuu...știi matali... - Ai venit, băi Ghiță!? păi bagă-l în camera din mijloc, pe masă. Pe ușă se strecură un sicriu negru, lucios, care se deplasă repede spre camera din mijloc. Cornel albi instantaneu, dar taică-său, de pe patul de suferință, îi dădu ghes să mai povestească. Zadarnic însă... Ne-am înțeles să-l ridicăm pe Bunic din pat. Făcuse răni pe spate și pe picioare de cât zăcuse în spital. Bătrânul deșirat fu luat ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
greu și nu mai răspundea la nici o chemare. Am renunțat la un fotbal cu vechii amici, ca să dau o fugă până la Ulrich. Înconjurat de mâțe, muribundul urla: răzbunați-vă pe părinții voștri! Pe curva de măta și pe escrocu’ de taică-tău!, ori: dă-mi un topor să sparg mobila și s-o omor pe cretina asta care nu mi-a schimbat așternutul de cinci săptămâni. Băga-i-aș mațele pe gât! Himmel und Tode!Ich bin so krank! Cristina, chioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
el nu-i mai putea răspunde, din ochi îi șiroiau lacrimi grele. Calvarul mai dură vreo săptămână, apoi, într-o noapte pe la două, bunica strigă că Gicu se agită rău. Cornel sări imediat din pat și, ajungând la căpătâiul lui taică-său, pricepu că sufletul se zmucea să iasă din corp. O lumânare, o lumânare! și ceilalți o luară cu forța pe bătrâna care se dădea de ceasul morții să fie lăsată să-l mai vadă o dată, să nu-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu un dezastru energetic, întrucât asfaltul magistralelor spirituale din corpul ei crăpase în câteva locuri, iar prana, acest plancton universal, derapa la curbele din zona respectivă. Coafeza, mama Adelinei, îi spusese la telefon că prințesa ei e o făptură angelică. Taică-său, însă, marinarul, îi confirmase că găsise într-o valiză cinci caiete groase, în care Adelina își nota orice afront pe care i-l făcuse Leo. Se îndoia, totuși, că femeia cu înfățișare bucălată și buclată i-ar fi făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zile. Mă rog, trebuia să fac și concesia asta snobismului provincial. Va fi o despărțire la patru ace, ca în Casablanca. I-am spus femeii cu ochi alungiți, tătărăști, și cu sâni ca banana că plec să-i vorbesc lui taică-meu, preotul, despre noi doi. Nu, nu poate veni cu mine. Mai întâi trebuia să-i povestesc eu despre ea, să i-o descriu, să nu fie șocat omul când o va vedea. M-am urcat în vagonul de clasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o groapă comună, cu toate onorurile cuvenite, a fost nevoie să folosesc aspiratorul. Adelina a venit cu ideea să ne logodim. Cică așa se practica în Constanța. Trebuia să fac rost cumva de o familie. Am început tratativele cu taică-meu, să vină el să oficieze logodna, să-și aducă sutana și patrafirul. Negocierile au durat cam două luni. Familia Bradu, cea în numele căreia se justifica existența iubitei mele, intrase la bănuieli că aș fi vreun boschetar, vreun copil din flori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
dezonorezi pe prințesa noastră! Mama prințesei însă văzuse multe la viața ei, era conștientă că, dacă Adelina nu se mărită curând, va auzi la știrile de la ora 5 că fusese violată în drum spre exorcizările de la mănăstirea Frăsinei. Semăna cu taică-su. Și marinarul bătuse toată viața oceanele, își dăduse banii pe tailandeze și, în timp ce colegii lui își înălțau vile, el se alesese cu o mașină rusească, o Lada luată la mâna a doua din Belgia. Venea acasă doar cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
zoom in și, mărind imaginea, putu vedea că pe muchia exterioară a scândurii scria cu pixul: Chilot. Cățelul ședea pe labele din spate. Avea forma unui G de tipar. Hm! L LVIII În așteptarea nunții, ne-am retras la București. Taică-meu s-a retras și el la Arad, nefericit că nu reușise să împiedice proiectul marital, să nu fie nevoit să bată drumul până la Constanța încă o dată. Marinarul refuza să-și vândă apartamentul, să-i dea și fiică-sii de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
care eu țineam foarte mult. Doar știi că n-o luam decât pe la sărbători. Vezi cum arată? Dar n-am vrut, s apăra Teofana, m-am împiedicat. — Puteai să fii atentă nu să mergi cu capul în nori, o ceartă taică-său. Dar ce ai la ureche de-i roșie? Ai pierdut și cercelul. Păi când s-a împiedicat și a căzut și-a agățat cercelul de marginea scaunului și s-a rupt. —Nu-i adevărat! Tu m-ai tras de
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o haimana, o pușlama ordinară, un vaticinator, un păcălici, un ciumete, un amărât de coate-goale, cu sălbăticiunile tale dresate, scăpate de la cine știe ce bâlci! Un saltimbanc! Un zăticnit! Un hoinar! Un f...te vânt! Ai, cumva, vreo putere? Atunci, fă-l, taică, pe bețivul ăla înrăit, ca să se trezească! îi cere Fratele, cu aplomb, hipiotului celui înalt. Așa să fie...! rostește hipiotul. Ca electrocutat la zeci de mii de volți, letargicul de Sile pleacă de la prima cheie. Fibrilează, se încoardă, se dezdoaie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
au lăsat de tot. Și la biserică, nu mai văd deloc buchiile. Toată slujba o fac numai din suflet. Ei, degeaba, bătrînețile! Vorbind, se uită nedumerit la Titu. Când îi spuse învățătorul cine e, preotul îi zise blajin: ― Să trăiești, taică! Și să ierți că ne găsești așa, că pe aici așa suntem preoții, mai nemernici și mai fără învățătură, cum am apucat din bătrâni. Ei, fiu-meu, săracul, el știe carte multă, a făcut seminarul la București și a ieșit
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
minunat, poate l-a moștenit de la mine, că glas bun am avut și eu de mi-a mai rămas și acuma ceva ― uite, Ionică poate să mărturisească! Cât mă ustură inima că nu-i aici lângă mine, numai eu știu, taică, dar de, dacă boierul Miron nu se îndură să mi-l aducă... Feciorul preotului trebuise să ia o parohie, de altfel destul de bună, tocmai prin Gorj, fiindcă Miron Iuga n-a vrut să-l primească în Amara, nimeni nu știa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a prăpădit bietul tată-tău! bolborosi femeia cu glas lăcrimat. ― Ei, dar de lăsat nu mă las, să știu de bine că se întîmplă orice! făcu flăcăul hotărât. Nu las, că-i dreptul nostru și nu cerem de pomană, că taica pentru dânșii a muncit până l-a luat Dumnezeu... Sorbi ultimele linguri din farfurie. Tăcu îndelung. Se uita la flăcările roșii ce fâlfâiau în vatră cu un duduit leneș. Apoi cu glas mai molcom zise iarăși: ― Rabzi, rabzi și oftezi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
eu numai de supărări și de necazuri, măi nea Cristache! Că de când mi-a murit baba, uite-așa mă zbat, că noră-mea nu mă rabdă, și mă huiduiește, și nu mă-ngrijește... ― Lasă că-ți știu eu povestea, Spiridoane taică! i-o curmă Cârciumarul. ― Cum să n-o știi tălică, vezi bine c-o știi, bolborosi bătrânul jignit, întorcînd privirea spre ușa deschisă pe care tocmai intra un copil al lui Filip Ilioasa, încălțat și curat. ― M-a trimis tata-mare
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
facem și pe el să ne țină minte, i-am pregătit și lui una bună. El avea două fete și doi băieți. Cea mai mare, Lenuța, de vreo zece ani, a povestit fără să-și dea seama de ce spune, că taică-său și cu maică-sa, dorm în nopțile călduroase de vară goi pușcă. Atunci, când am auzit, mi-a încolțit în minte ideea de a-l uda într-o noapte. Ți-am spus ție, Todiriță, și ai fost de acord
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
sper că acum la 75 de ani, în vara aceasta, să vadă lumina tiparului. Este un volum de schițe și povestiri, majoritatea fiind publicate în reviste sau în volume cu alți autori. Înainte de a pleca la masă, căci ne strigă taică-tu, îți voi recita două poezii pe care aș vrea să le ții minte toată viața. Se intitulează: SĂ-ȚI ADUCI AMINTE... (REMEMBERĂ Să-ți aduci aminte că ai fost copil, Vârsta inocenței nu se mai întoarce Și oricât vei
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]