6,687 matches
-
de nuntă, spunându-i: ― Sper că o să-l umpli Într-o zi. Acum, În fața oglinzii din dormitor, Desdemona ținea piesa aceea de vestimentație ciudată, complicată, lipită de corp. Jos cu ciorapii până la genunchi și lenjeria cenușie. Jos cu fusta cu talie lată și bluza cu guler Înalt. Își scoase basmaua și Își despleti părul, lăsându-l să-i cadă pe umerii goi. Corsetul era din mătase albă. Îmbrăcându-l, Desdemona avea impresia că Își țese propria gogoașă, așteptând metamorfoza. Dar când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
toaletă de parcă ar fi frecat lampa fermecată. O vedea dintr-o dată Înălțându-se Într-un vârtej de sclipici: cu nimic altceva decât o pereche de papuci din O mie și una de nopți În picioare și cu o eșarfă În jurul taliei (bliț); Întinsă languros pe o blană de tigru și mângâind un paloș (bliț); Îmbăindu-se Într-un bazin de marmură, luminată printr-un paravan cu zăbrele. Acele zece fotografii În tonuri sepia fuseseră scânteia care-a aprins fascinația lui Lefty
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ouăle de viermi de mătase nu era nimic altceva decât corsetul de nuntă al Desdemonei. Crezuse că nu-l va purta niciodată și iat-o Îmbrăcată cu el. Cupele sutienului arătau În sus, spre acoperișul de pânză. Balenele Îi strângeau talia. De partea de jos a corsetului atârnau jartiere, care Însă nu erau prinse de nimic, pentru că bunica mea nu avea nici o pereche de ciorapi de mătase. În barca de salvare, corsetul absorbea toată lumina lunii, ciudata consecință fiind că brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
posede un set de mâini propriu. Una dintre ele o mângâia ușor Între picioare. Încă două Îi masau sânii - una, două, trei mâini care o apăsau și o mângâiau. Îmbrăcată În corset, Desdemona se văzu cu alți ochi. Își văzu talia subțire, coapsele puternice, se simți frumoasă, dorită, dar mai presus de orice, se simți altcineva. Își ridică picioarele, Își puse gambele În lăcașurile pentru vâsle și Își deschise coapsele. Își desfăcu brațele ca să-l primească pe Lefty, care se răsuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În zona de primire de pe Insula Ellis, Lefty se gudurase pe lângă Desdemona până o convinsese să intre Într-un cort al celor de la YWCA. Intrase Înăuntru cu șal și broboadă și ieșise cincisprezece minute mai târziu, Într-o rochie cu talie căzută și cu o pălărie pleoștită, În formă de oliță. Sub stratul proaspăt de pudră i se vedea mânia arzând ca o văpaie. Ca parte din preschimbare, doamnele de la YWCA Îi tăiaseră Desdemonei cosițele de emigrantă. În mod obsesiv, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Sigur? Îi arătă adresa și spuse tare: ― Strada Hastings. ― Bine. O să vă anunț. Tramvaiul porni spre Greektown. Desdemona se uită la silueta ei oglindită În geam și Își potrivi pălăria. De când cu sarcinile, se Îngrășase și i se Îngroșase și talia, dar tenul și părul Încă Îi erau frumoase și era Încă o femeie atrăgătoare. După ce se privi, Își concentră atenția la peisajul care trecea. Ce ar fi putut bunica mea să mai vadă pe străzile Detroitului din 1932? Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Înzestrat cu o Încredere de sine de nezdruncinat, care Îl proteja, ca o carapace, de atacurile lumii. Farmecul fizic al Theodorei era mult mai evident. Moștenise frumusețea Sourmelinei, la o scară mai mică. Avea doar un metru cincizezi și cinci, talia subțire, sânii mici și un gât lung, ca de lebădă, care Îi susținea chipul drăguț, În formă de inimioară. Dacă Sourmelina fusese Întotdeauna genul european de americancă, un fel de Marlene Dietrich, atunci Tessie era fiica pe deplin americanizată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a binelea de rochie. Luă tivul În mâini și din gâtul ei Începură să iasă văicăreli arhaice din Orientul Apropiat: ― ULIULIULIULIULIULIU! ULIULIULIULIULIULIU! Bunicul meu privi Înmărmurit cum soția lui cea pudică Își făcea zdrențe Îmbrăcămintea sub ochii lui poalele rochiei, talia, pieptul, gulerul. Cu o ultimă sfâșiere, rochia se despică În două și Desdemona se Întinse pe linoleum, arătându-și lenjeria ei jalnică: sutienul cu balene, supraâncărcat, chiloții mohorâți și corsetul imens, de ale cărui jartiere trăgea acum, apropiindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
reduse, n-avea nimic Împotrivă să accepte mai multe Înscrieri. Așa că În toamna anului 1972 veniserăm noi (aburul de la duș se subțiază Într-atât cât să-mi pot vedea clar vechile prietene): Reetika Churaswami, cu imenșii ei ochi gălbui și talia de rândunică, și Joanne Maria Barbara Peracchio, cu piciorul ei diform corectat și (trebuie să recunoaștem) apartenența la John Birch Society, Norma Abdow, al cărei tată plecase În hagialâc și nu se mai Întorsese, Tina Kubek, care era cehoaică prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de grație transmise din greacă vorbirii nazale din Vestul Mijlociu, moștenirea de la bunicii și părinții mei, care trăiau mai departe prin mine, ca toate celelalte. M-am Înălțat. Vocea mi-a devenit matură. Dar nimic nu părea nenatural. Conformația atletică, talia subțire, capul, mâinile și picioarele mici n-au stârnit nici un semn de Întrebare În mintea nimănui. Puțini dintre bărbații crescuți ca fete reușesc să se Încadreze În societate. De la o vârstă fragedă arată altfel, se mișcă altfel, nu-și găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mâna pe sub bluză ca să-i ajung la omoplați. După aceea Obiectul a tăcut. Ca și mine. Încercam să-mi abat gândurile de la ginecologie, abandonându-mă masajului. Nu era greu. Spatele ei de culoarea mierii - sau a piersicii - se Îngusta spre talie Într-un fel În care al meu nu o făcea. Ici și colo avea pete mici și albe, de la crema anti-pistrui. Acolo unde frecam, pielea i se Înroșea. Eram conștientă de sângele de dedesubt, care curgea pe rutele sale. Subsuorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
asta doar o secundă și apoi ceva m-a tras Înapoi... Jerome ținea mâna pe pielea stomacului meu. Câtă vreme eu fusesem plecată, locuind În corpul lui Rex, Jerome profitase de ocazie și-mi desfăcuse bretelele. Desfăcuse nasturii argintii de la talie. Acum Îmi trăgea În jos salopeta, iar eu Încercam să mă trezesc. Acum trăgea de chiloți, iar eu Îmi dădeam seama cât sunt de beată. Acum era În chiloții mei și acum era... Înăuntrul meu! Și apoi: durere. Durerea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
căldura corpului pe toată lungimea mea. Încă nu ne atingeam. Nu făceam decât să radiem una Înspre cealaltă. Respira adânc. Și eu la fel. Respiram Împreună. În cele din urmă, luându-mi inima-n dinți, mi-am pus mâna pe după talia ei. Apoi nimic, multă vreme. Fiindcă ajunsesem până aici, mi-era teamă să merg mai departe. Așa că am rămas Înghețată, Îmbrățișând-o pe jumătate. Brațul mi-a Înțepenit. A Început să-mi pulseze, apoi nu l-am mai simțit deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dinăuntru și aproape dureros dacă băgam degetul. Într-adevăr, pieptul Îmi era perfect plat. Dar mai erau și alte scândurele la mine În școală. Iar Tessie insista că la acest capitol semănam cu ea. Mușchi. Nu cine știe ce. Nici șolduri, nici talie. O fată ca un platou de cină. Specialitatea low-Cal. De ce să mă fi gândit că eram altceva decât o fată? Pentru că mă atrăgea o fată? Asta se Întâmpla tot timpul. Se Întâmpla mai mult ca niciodată În 1974. Devenea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acele povești sunt adevărate. Doamnelor și domnilor, Îngână Bob Presto, nu vă miroase... cumva... a pește? La această indicație regizorală, Zora, În costumul ei de cauciuc, cu solzi de paiete verzi, strălucitoare, se cufunda În bazin. Costumul Îi venea până În talie, lăsându-i pieptul și umerii goi. Zora Înota În lumina acvatică, deschizându-și ochii sub apă - ceea ce eu nu făceam - zâmbind la bărbații și femeile din cabine, cu părul lung și blond fluturând În urma ei ca niște alge, cu bule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
o Înfățișare ursuză, o specie pe cale de dispariție, și cum se freca Ellie de geam, iar țiparul se lungea din ce În ce mai tare și se uita la clienți cu ochiul lui de ciclop și aceștia priveau din nou la sânii fetei, la talia ei subțire, se uitau când la Ellie, când la țipar, când la Ellie, când la țipar, și erau curentați de nunta contrariilor. Carmen era transsexuală, bărbat transformat În femeie, În fază preoperatorie. Era din Bronx. Micuță, cu osatura delicată, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
important pentru o dietă sănătoasă este să mănânci numai lucruri proaspete, cât mai apropiate de starea lor naturală și, în nici un caz, mai mult decât cere organismul. Involuntar, ochii Liviei coboară către colăcelul de grăsime ce-i umflă stola deasupra taliei. Să renunțe la isicia, acele pateuri minuscule ce ți se topesc în gură? Numai Fulvia, bucătăreasa ei, cunoaște rețeta și refuză cu încăpățânare să o destăinuie. Câte dintre prietenele ei, toate doamne din înalta societate, nu o întreabă pe furiș
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tu nu ești un zeu printre noi, muritorii, ci un om numit de zei în fruntea noastră... Principele se indispune. Slugoiul ăsta este mai șiret decât și-a închipuit. De ce l-a crezut prost? Are în față un adversar de talie. Își impune să fie prudent, cel puțin până află cui îi poartă Livia sâmbetele și ce vrea de fapt de la el. Afișează un aer nevinovat: — Cum adică? Trio se tulbură oarecum. — Rolul tău nu este să fii venerat, ci să
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Ce se întâmplă? Cu privirea încă tulbure, întoarce capul în toate părțile, încercând să-și dea seama. Nu reușește până când o mână moale și răcoroasă i se așază lin pe fruntea fierbinte. Se întoarce repede și își cuprinde sora pe după talia umflată. — Agrippina! Pui mic! Tânăra gravidă se așază lângă ea. Rochia de mătase foșnește puternic. În spate, Vipsania distinge încă o siluetă cunoscută: cumnata ei, văduva lui Drusus. Dă să se scoale, dar Antonia o apasă ușurel pe umăr: — Stai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aduce o nouă tunică din două bucăți de lână cusute pe margini și ornate cu câte o bandă lată de purpură, simbolul ordinului sena torial. Cu un suspin, Germanicus își vâră capul prin deschizătură, iar valetul îl încinge iute peste talie cu o curea. — Ai grijă ca benzile să cadă drept, mormăie stăpânul. Neglijarea acestui aspect este viu criticată. Bagă mâinile sub centură, ca să lase tunica un pic mai jos. Așa cere moda pentru cei care poartă laticlava. — Calceii? Germanicus ezită
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
o zvârlugă înăltuță și subțirică i se agață de gât pe la spate și-l strânge tare, mai-mai să-l sugrume. Se răsucește pe călcâie și mângâie drăgăstos părul lung și bogat ce i se revarsă pe umeri în jos, până la talie. Fătuca asta este reproducerea fidelă nu numai a caracterului, dar și a chipului și înfățișării sale. Toți găsesc că asemănarea dintre tată și fiică este surprinzătoare. Oare de ce băieții par să se arunce mai degrabă în neamul Agrippinei? — Nu e
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Obligația de a aduce cinstire zeilor este încredințată tuturor cetățenilor, de la simplul particular până la înalții magistrați, și poporului în ansamblul său. Copiii cei mari îl privesc neîncrezători, dar nu spun nimic. Ca să le abată atenția, întinde iute cealaltă mână pe după talia fetiței și o saltă în sus. Livilla chiuie de bucurie. Nu s-a născut încă bărbatul care să merite o asemenea comoară, îi trece tatălui prin minte în timp ce coboară scările cu ea în brațe. Se rușinează imediat. Ce gând prostesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
astfel că din publici au devenit acum auguști. Oare harababura asta idolatrică nu-i zăpăcește? În mijlocul altarului se află o statuetă din bronz care întruchipează un băietan, încoronat cu flori. Drept veșmânt are o tunică largă și scurtă, strânsă pe talie cu o centură. El trebuie să fie larul. Picioarele îi sunt încălțate cu botine lejere. Parcă ar dansa. De ce ține mâna dreaptă ridicată? Aha! Are un rython în formă de câine. Captivat, se apropie cu un pas și o înghesuie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
drapează cu artă, desigur, însă lasă prea multă libertate gustului personal. Toga trebuie aranjată riguros, să stea drept pe umăr, nu să cadă pe braț. Și nici nu o aduci imediat pe cel stâng, ci mai întâi o înfășori în jurul taliei, ca pe o centură, ca să formeze pliuri largi când o arunci pe spate. Probabil că poartă o stofă dintr-o singură bucată, nu din două. Cuprins de o bănuială neagră, își pipăie discret propriul veșmânt, ca nu cumva să i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
emoționați, unul o pateră, altul, cutia cu tămâie sau vasul de libații. Micuțele dom nișoare ce-și poartă deja cu cochetărie rochițele au rulat pe braț câte un șervet cu franjuri. Partenerii lor sunt înveșmântați în tunici scurte, strânse pe talie. Mângâie în treacăt niște căpșoare și încearcă să treacă mai departe. Instantaneu câțiva calatores se interpun între el și copii. Ieșindu-și din fire, Nero își înfige mâna în pieptul celui de lângă el și-l scutură violent: — Cum îndrăznești, tu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]