1,982 matches
-
capăt al străzii, la nr. 16, în gazdă la doamna Apostolescu, mama vedetei Mia Apostolescu din trupa Cărăbuș a lui Constantin Tănase, căruia Pribeagu îi scria de zor texte umoristice. Aici începe să se simtă confortabil, aproape ca acasă, cu „tanti Apostolescu“, cum o striga, care nu venea doar să-i ceară chiria, ci avea grijă de el de parcă i-ar fi fost propriul copil, atât de drag îi era tânărul interpret. Îl scăpa de admi- ratoarele insistente când era cazul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu adevărat important, numai din privirea sa. Câteva ore mai târziu, puțin după prânz, la o cafea, le împachetau împreună în niște pungi de cadouri. — Trebuie să fie cu adevărat specială fata asta... — Ei, e chiar mai mult de atât, tanti Apostolescu. — Domnule Vasile, să nu-mi spuneți că în sfârșit vă căsătoriți... ? — Eu ? Să mă căsătoresc ? râde Cristi tare... Nici vorbă, Doamne ! E doar un cadou. — Doar... un cadou... — Exact, nimic mai mult, un cadou pentru o persoană fără de care
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
conta ? Era viu, era acasă și doamna Apostolescu a bătut în ușă să-l întrebe dacă vrea o cafea. A refuzat-o politicos. — Mă bucur că v-ați întors, într-un final, am fost foarte îngrijorată. — Și eu mă bucur, tanti Apostolescu. Și eu... Atât i-a spus, după care a mai lenevit câteva minute, simțindu-și pe rând toate vânătăile și rănile. Îl durea tot corpul și mai ales oasele. S-a ridicat, slăbit, cu mâinile tremurânde și stomacul ghio-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
părăsi casa de pe Cobălcescu. Fantoma doamnei Apostolescu, care se stinsese și ea cu câțiva ani în urmă, i-a apărut în oglindă și i-a zâmbit, în timp ce Cristi a început să se bărbierească migălos. — Mi-e tare dor de dumneata, tanti Apostolescu, de cafe- lele dumitale tari și ceaiurile fierbinți cu care îmi începeam ziua. — Și mie, zâmbește bătrâna. Mai ții minte cum îți alungam admiratoarele înflăcărate care te căutau în fiecare zi ? De când m-ai părăsit, crezând că ai întâlnit
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
făcându-le Împreună. Aurel, era feciorul cel mai mic. A Învățat și el meseria Bunicului, pe care a profesat-o la Început În Sighișoara și În final În București, la Institutul Național de Cercetări Veterinare și Biopreparate "Pasteur". Soția lui, "Tanti Ana", mi-a fost "a treia Mamă", căci familia lor mi-a fost adăpostul studiilor universitare. Toți mi-au fost dragi și toți m-au Îndrăgit. Când scriu aceste rânduri sunt plecați În marea casă a umbrelor, de unde mi-au
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
o locomotivă, cu “frica În sân” că În orice moment trenul putea fi oprit de ostașii sovietici, pentru control, am luat drumul Capitalei, hotărât să mă fac medic. Îmi asigurau adăpostul, fratele cel mai mic al Mamei, Unchiul Aurel și Tanti Ana. M-au așteptat În gară și ne-am deplasat la Direcția Generală a Personalului CFR, din str. General Berthelot Nr. 8, unde, la mansarda blocului vecin cu Liceul Industrial de Fete “Robescu” Își aveau locuința. Ziua următoare m-a
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Le dă viață lungă / Părinte preaîndurat. / Să zicem, dar cu toții / Să piară ai lor dușmani / Iar tânăra pereche / Trăiască “La mulți ani!” Miri Mireasa Mireasa și fratele Bârză H. Alaiul În drum spre biserica satului Nuntași (de la dreapta spre stânga): Tanti Ana, verișoara Viorica, mireasa, mirele, Nuți Chisăliță, o prietenă Cele două familii, dreapta, Tata, Mama, În fața ei Marcela și Nitu, Mătușa Anghelina, Tata socru, cumnata Elena În seara zilei de 27 ianuarie am părăsit satul natal și ne-am luat
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
prietenilor familiei, atâți câți puteau să Încapă În cămăruța ei de câțiva metri pătrați. Au participat: Nașii dr. Constanța și prof. dr. I. Adameșteanu, prof. dr. C-tin Surdan, Aurora, Sisi și Livia Rotaru fostă Jarcău, proprietarii, unchiul Aurel și tanti Ana, fratele Lia și desigur Bunica Veronica. A fost primul nostru examen de familiști și gospodari. Trebuie să recunosc că Milly a reușit cu bine Într-ale gastronomiei, botezul Ciuchiței rămânând pentru toți o amintire plăcută. Bunica a plecat Îndată
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
norocos va fi fost un istoric de meserie, exilat de multă vreme în America. Lui i-au ieșit pe țeavă o sută de portrete ale istoricilor Epocii de Aur, la Editura "Fides" nemurite. Așa de savuroase erau ele, portretele, că Tanti Zoe Petre-Bușulenga, consiliera Țapului, a și interzis librăriilor statale să difuzeze scandalosul însă mirificul opușor, pe care și Goma era gelos. L-a interzis librăriilor pentru că, printre istoricii vitriolați, se aflau și ea și tătuțu-i, Condurachele, gagademicul galonat, agentul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
speriat împrejur, ca o căprioară terorizată. Curând însă, și mai ales grație copiilor Pillat, gheața se topi și se familiariză cu noi, ba chiar se arătă doritor de a face parte din familie. Astfel, auzind pe ceilalți nepoți chemându-mă Tanti Bi, nu Tante Sabine, cum i se spusese lui, se apropie de mine și mă întrebă încet de nu ar putea și el să-mi zică așa. După trei-patru zile devenise intim în casa mamei, unde își petrecea vremea și
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
unii de drept comun, eliberați. Era lungit în pat, tuns în cap, cu barba rasă, cu fața mică, ridată. Vorbea foarte încet, cu teamă. M-a întrebat de familie, de surori, Maria, Lenuța, Florica, i-am spus că trăiesc, deși tanti Lenuța murise, la care veste, el mi-a răspuns: „Familia noastră are longevitate și o să trăiesc și eu până la 90 de ani !”, povestește Radu („Anii detenției”, în vol. „V. Voiculescu - contribuții buzoiene”, Biblioteca județeană „V. Voiculescu - Buzău”, Buzău, 1993). Tot
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
cam piere cheful de glume de genul ăsta. Îți programezi memoria să uite, să ocolească. La audiogramă era foarte simplu, trebuia să apeși pe niște butoane atunci când auzi sunete. Dacă auzi. Dacă nu, la revedere. Trebuia să fii atent, că tanti aia are nervi. Nu poate să repete experimentul cu tine. Mai ales că, venind aici așa des, se mira și ea că nu înțeleg care e procedura. Scriam într-o agendă. Tot timpul. Notam. Mâzgăleam. Din șase în șase ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de el. Dar din cauza nărodului ăstuia mă aflam io, adesea, cu nervii-n batistă. Fără să vreau, i-am memorat toate melodiile pe care cetățenii din blocul meu i le ascultau la maximum la nunți sau paranghelii. Chiar și atunci când tanti aia grasă, din blocul de vizavi, gătea o mâncărică, o ciorbiță ceva, pe fereastra ei tot Puiu Codreanu răzbătea în toată curtea interioară. Ființele astea de bucătărie nu fac mâncare. Doar mâncărică. E bine de știut. De-aia vorbeam despe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
entuziasm! încearcă Bălănescu slugarnic. - Dragă, și câinele are entuziasm! face Stroescu, lăsând de înțeles că, dacă s-ar apuca să înșire tot ce știe despre Manole, ar avea nevoie de timp destul. E, na, voi probleme! Uite la mine că tanti-ta Mirela se ia de mine. Vezi că oamenii sunt răi, nu mai bea la școală! I-am zis: ar fi nefiresc să nu se bea la școală. E drept că am pus pe reșou niște hartane de pui de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
obișnuitul salut, palma strânsă, câte o bătaie pe umăr, coate, genunchi recepționați prin autobuz, câte un trecător care te șterge tangențial pe trotuarul mult prea aglomerat. Dar puține din toate astea pot fi considerate atingeri sincere. Să-i povestesc despre tanti Fifi. Una care mergea cu patru perechi de chiloți pe ea, de teamă să nu fie violată. La mine la țară se petrecea asta. N-a fost niciodată la mine la țară. Cum s-o prezint alor mei, cine e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu fie violată. La mine la țară se petrecea asta. N-a fost niciodată la mine la țară. Cum s-o prezint alor mei, cine e ea. Ce să-i spună lui Vali? Nu poate sta la Corina trei-patru zile. Tanti Fifi asta creștea vreo două’ș’cinci de câini. Le dădea smântână și brânză de vaci. Îi trata extraordinar. Avea ea o dragoste greu de definit pentru animale. Porcului îi dădea propolis. Un cumnat al ei, care avea stupi, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
e asta pe care i-o descriu io? Cum, mă, tanti Fifi asta, la doișpe noaptea să culeagă coacăze? Nu știu, bre, ce făcea, dar la ora aia io mă întorceam acasă și am văzut-o prin curte, ce faci, tanti Fifi? Ce să fac, culeg coacăze, aia fac! Ce lume e asta în care taică-miu, într-o noapte, trecea pe lângă biserică și, zbang, pocnește ceva lângă capul lui. Popa și cu dascălul se trotilaseră cu vin de împărtășanie și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a plăcut cartea, m-am crăcănat de râs, dar 99% din sat n-au înțeles! Ce, crezi că eram noi invidioși pe tine? - Păi, nici nu prea aveați pe ce! Când a plecat Studentu de la mine, am văzut-o pe tanti Lenuța care se întorcea de la sapă. Am întrebat-o dacă a citit ce am scris despre Costoiu. N-a citit. I-am adus o carte și am rugat-o să-și arunce o privire când are timp. O să se uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Să facă față! De acord? Bineînțeles că zvonul a răscolit toată strada. Se știa și cum arată respectivul. Grupa sanguină și ce vaccinuri făcuse în copilărie. - Așa suntem noi. Io una mă gătesc când mă duc la magazin, că zicea tanti Anișoara, Dumnezeu s-o ierte, dacă te calcă mașina aicea, în 200 de metri, și ajungi la spital? Nu trebuie să te pregătești? Te operează, te taie, te dezbracă - și de ce să miroși urât? Așa e la noi, dacă scoate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
care riposta vehement că nepoată-sa îmi copiase întru-totul atitudinea și oarecum spiritul acela descătușat de copil nevinovat, fata pierzându-și echilibrul, iar în cădere plonjând în șanț. Îmi aduc aminte și-acum dialogul consumat și atitudinea defensivă a bunicii: Tanti Sanda, fata Odesii mi-a dat de furcă; a noastră s-a luat după a-mata, și uite cum arată, ca o murătură. De fiecare dată, Maia intervenea calm și cu o prezență de spirit de invidiat: Fată dragă, nepoată
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
puterea de a mai spune o glumă, primea vizite frecvent, pentru că avea mulți prieteni și relații statuate pe respect, indiferent de orientarea religioasă. Însăși cumnata bunicii, soția fratelui cel mare, unchiul Toma, care-l și botezase pe tata, era evreică, tanti Estella, o femeie absolut minunată. De la ea bunica și mama au deprins o parte din secretele bucătăriei evreiești. Ceea ce însă a durut-o în mod evident pe bunica și n-a putut disimula a fost neputința de a ne cuprinde
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Floarea, ceva ce te făcea să te retragi în liniștea odăii tale și să reflectezi profund, gândindu-te că un simplu joc nevinovat al copiilor ar fi putut demola o foarte bună relație de vecinătate. La scurt timp a apărut tanti Adriana însoțită de Gigi: Odesa, ce-a mai făcut împielițata de fiică-mea? Nici n-a apucat mama să deschidă gura, căci eu doar atât am așteptat: Tanti Adriana, Gigi m-a „înecat”, m-a îmbrâncit în șanț și mi-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
demola o foarte bună relație de vecinătate. La scurt timp a apărut tanti Adriana însoțită de Gigi: Odesa, ce-a mai făcut împielițata de fiică-mea? Nici n-a apucat mama să deschidă gura, căci eu doar atât am așteptat: Tanti Adriana, Gigi m-a „înecat”, m-a îmbrâncit în șanț și mi-a stricat rochița. Gigi, cum ai putut face așa ceva ? Mariana este totuși prietena ta cea mai bună. Ce ne facem acum ? Și atunci intervenea Gigi în stilul ei
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
aici, pe scăunele. Amândouă ați greșit, poate un pic mai mult tu Gigi pentru c-ai speriat-o și nu se cade așa ceva. Tu mamă, nu trebuia să te duci afară, spunându-ți doar să nu ieși din curte. Uite, tanti vine cu o propunere. Mi-a mai rămas o bucată de material pe care i-o voi da mamei să ți facă fustiță Gigi. Da eu vreau rochiță, așa cu breteluțe și volănașe. Bine tanti, cred că ne va ajunge
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
nu ieși din curte. Uite, tanti vine cu o propunere. Mi-a mai rămas o bucată de material pe care i-o voi da mamei să ți facă fustiță Gigi. Da eu vreau rochiță, așa cu breteluțe și volănașe. Bine tanti, cred că ne va ajunge și de rochiță, numai voi să fiți cuminți și să n-o mai sperii pe Mariana. Tanti Odesa, promit că nici cu „Negruzi” n-o mai sperii. E totuși prietena mea. Și într-adevăr s-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]