5,159 matches
-
inferioară. În prima zi Însă, Luce n-a tras-o. Doar mai târziu, când erau și spectatori. ― N-ar trebui să te doară, dar s-ar putea să simți ceva ciudat. M-am uitat În sus, spre lampa circulară de pe tavan. Luce mai avea și o altă lampă, pe un suport, și o Înclină În așa fel Încât să servească scopului său. Îi simțeam căldura Între picioare În timp ce mă apăsa și mă Împungea. În primele câteva minute m-am concentrat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să dorm. Eram ca prințesa cu bobul de mazăre. O granulă de neliniște mă tot tulbura. Uneori mă trezeam cu senzația că, În timp ce dormeam, asupra mea fusese Îndreptat un reflector. Ca și cum corpul meu eteric conversase cu Îngerii undeva sus, aproape de tavan. Când deschideam ochii, aceștia dispăreau. Dar auzeam urmele dialogului, ecourile stinse ale clopotului de cristal. O informație esențială se ridica din adâncurile ființei mele. Informația respectivă Îmi stătea pe limbă și totuși nu ieșea la suprafață. Un lucru era sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintr-o combinație de elemente diverse sau contradictorii. Vezi sinonime la MONSTRU. Aici m-am oprit. Și am ridicat privirea, ca să văd dacă mă privea cineva. Vasta sală de lectură vuia de energie tăcută: oameni care gândeau, oameni care scriau. Tavanul pictat se umfla deasupra noastră ca o velă, iar jos, dedesubt, lămpile verzi de pe birouri străluceau, luminând chipurile aplecate deasupra cărților. Și eu stăteam ghemuită peste a mea, cu părul căzut pe pagini, acoperind propria mea definiție. Haina mea verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
doar lumini ce indică dacă sunt sau nu ocupate. Găsește una liberă, Închide ușa după el și bagă o fisă. Paravanul se trage repede la o parte, dezvăluind un hublou care dă spre adâncul unei ape. Dintr-un difuzor din tavan se aude muzică și o voce gravă Începe să spună o poveste: ― A fost odată ca niciodată, În Grecia antică, un heleșteu vrăjit. Acest heleșteu era sacru pentru Salmacis, nimfa apei. Și Într-o zi Hermaphroditus, un băiat Încântător, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tot, dar acestea sunt originale, deja uzate, cu pielea neagră devenită maronie pe margini. Mi-am aprins un trabuc și l-am fumat, Încercând să mă simt mai bine. Mulțimea sporovăia, umblând printre figurile lui Mao și ale lui Marilyn. Tavanul Înalt făcea ca acustica să fie tulbure. Bărbați slabi, cu capetele rase, treceau grăbiți. Femei cărunte, drapate În șaluri naturale, Își arătau dinții galbeni. Pe geam se vedea Staatsbibliotek de vizavi. Noua Potsdamer Platz arăta ca un mall din Vancouver
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În original. Karagöz, În turcește „ochi negri“ sau „țigan“ - teatru de umbre, originar din Turcia. În limba franceză În original. Piñata (În limba spaniolă În original) - vas ceramic decorat, plin cu bomboane, fructe, jucării și alte cadouri, adesea atîrnînd din tavan, pe care copii legați la ochi Încearcă să Îl spargă cu un băț. Obiceiul face parte din tradițiile de Crăciun la mexicani. Palatul prezidențial. Scaun de lux pentru birou, creat de firma americană de mobilier Herman Miller. Edward O(sborne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a mea. Închisei becul liniștit și îmi găsii drumul spre pat cu o aparentă ușurință. Îmi imaginez că era foarte întuneric. Totuși, în lipsa oricărei surse de lumină, eu puteam distinge forme vagi în încăpere. Puteam desluși patul, becul mic din tavan și... brațele Anei, care erau întinse în direcția mea. M-am lăsat îmbrățișat, îmbrățișând-o la rândul meu, și, ajuns în pat, m-am întins pentru a mă odihni. A luat sacul de dormit de pe ea și l-a aruncat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
după mine, căci mai mult m-ar fi încurcat. Uitându-mă de jur împrejur, am descoperit în scurt timp un întrerupător pe același perete pe care se afla și ușa de care noi nu am reușit să trecem. Becul din tavan nu s-a aprins, căci lipsea, dar o linie de lumină a apărut la baza peretelui din dreapta. Ciocănindu-l ușor în diverse locuri, mi-am dat seama că zidul era de fapt o ușă. Trebuia să fie mascată, dar arhitecții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
galbeni ca și aurul. Totul era superb. Nu ne închipuiam că vom putea găsi asemenea priveliști în subteran. Noi, eu cel puțin, îmi imaginam că va trebui să ne croim drumul prin caverne întunecate, umede, pline de primejdii și de tavane care vor putea oricând să se prăvălească peste noi. Încăperea în care ne aflam avea un stil clasic, spartan, dar totuși futurist și trainic. Era incredibil... Eram aproape optzeci de oameni în acea imensă încăpere, și alții erau pe drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu atât ea devenea mai caldă în mâna mea, răspândind în mine un sentiment de încredere și curaj. În curând, am dat și de sala cu patru stâlpi. Nu era nimic special în legătură cu ea... doar cei patru stâlpi care sprijineau tavanul camerei pătrate. Pereții erau la fel de întunecați ca și cei ai holului. Am înaintat până în mijlocul ei, încercând un pic dezamăgirea. Doar atât era aici, jos, în subteran? Ce era așa de special cu locul ăsta? M-am uitat mai atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Acum putem începe? întrebă el. Îl invitasem cu mâna că n-are decât, și el, la rândul său, le făcu semn celor care erau cu el. Își luaseră uneltele în mână și, unul câte unul, dintr-o mare parte a tavanului, au început să cadă șuruburi și piulițe care până atunci îl țineau în loc. Să sperăm că nu le trece din nou prin cap ăstora să ne atace, zise el pe măsură ce zgomotul se mărea. În câteva secunde, secțiuni mijlocii din acoperișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
e locul ăsta? Un mormânt. Hm... E prea mare pentru un vierme ca tine, dar azi mă simt generos, așa că... Apăsă trăgaciul și proiectilul porni, ieși din țeavă, și sunetul său cutremură stalactitele ale căror vârfuri amenințătoare ieșeau din întunericul tavanului. Proiectilul trecu prin mine și fu îmbrățișat de mantia neagră a necunoscutului din spatele meu. Ce bine că a funcționat! Nu sunt cuvinte pentru a descrie mirarea care i-a înghețat mintea. Eu trebuia să fiu mort. Întins pe pietrele reci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
am îndrăznit să mănânc fără a sta în cap întâi și de a recita de cinci ori "Slavă Uniunii"? Cum am putut adormi culcat? Nu era normal și logic că se toarnă lipici pe tălpi, se aruncă cu picioarele pe tavan lipindu-te acolo? Cât haos era în mintea mea! Dezordine fără măsură! Și, cu toate astea, din atâtea greșeli și lucruri fără noimă, începea să apară un tipar, un algoritm care într-o altă societate ar fi putut fi interpretat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
se deschise, la fel ca toate celelalte din colegiu, cu un scârțâit iritant. În fața lor se întindea întunericul abia dezvăluit de becuri. Purceseră! Aveau armele proptite de umeri și abia făcură primii pași prin tunelul umed și prost luminat când tavanul începu să se zgâlțâie ușor și din el să se scurgă șuvoaie de praf. Se auzeau bubuituri înfundate și, apoi, sunetul a ceva masiv care se lovește sec de pământ inundă coridorul subteran. Tancurile? întrebă Sergheiov. Da. Au început bombardamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un sac cu provizii sau o cutie. M-am strecurat printre toți cei care se înghesuiau spre ușile înguste ale vagoanelor și am ajuns într-un final în spate. Chiar în acel moment, o succesiune de bubuituri izbucniră deasupra noastră, tavanul se cutremură puțin și un nor imens de praf se porni dinspre tunelul prin care am intrat noi și răbufni în dom. Intrarea trebuie că se prăbușise! Mulțimea de elevi se împuțină văzând cu ochii și în curând mă vedeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
să Împrumute cărți și de la cel dinaintea mea. — Vorbeați cu ea? — Să știți că nu vorbea prea mult. — Nu vă cerea sfatul În alegerea cărților? — Avea ideile ei. Veniți să vă arăt. În spatele librăriei, o Încăpere era plină pînă la tavan cu cărți legate În piele neagră. — Petrecea aici o jumătate de oră, chiar o oră, examinînd volumele, citind cîteva rînduri dintr-o carte, cîteva din alta. — Ultima carte a fost Lucien Leuwen de Stendhal. — Stendhal era descoperirea ei cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
apoi spre salon, unde se vedeau cele patru siluete. Se uită și la ploaia de afară. — Nu e nevoie să urc după o pălărie sau un impermeabil, nu-i așa? Maigret Întâlni privirea lui Lecoeur și, din ochi, Îi arătă tavanul. Era inutil și plin de cruzime să-o lase pe soția lui așa, fără să știe nimic despre bărbatul ei. Noaptea se anunța lungă și existau puține șanse ca soțul ei să revină ca s-o liniștească. Lecoeur murmură: — Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
mă îndo iesc, clatină din cap principele. — ...câtă vreme ești viu și nevătămat, o aude în continuare jelindu-se. Doar și eu sunt amenințată să mă prăbușesc odată cu tine, dacă s-ar întâmpla să pățești ceva rău... Înalță privirea către tavan. — O, ferească Jupiter! Își frânge măinile într-un gest de deznădejde. Noaptea nu mai pot să pun geană de geană, iar ziua sunt copleșită de temeri... De ce anume te temi? întreabă bătrânul sec, evitând să o pri vească în ochi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
doar să te onorez cum meriți! Luat prin surprindere, Augustus îl privește lung. Pentru prima dată nu-și găsește cuvintele. Interlocutorul lui simte că ba lanța începe să se încline în favoarea sa. E momentul să pro fite. Ridică brațele către tavanul înstelat și dă drumul unei excla mații extaziate: — Tu nu ești un zeu printre noi, muritorii, ci un om numit de zei în fruntea noastră... Principele se indispune. Slugoiul ăsta este mai șiret decât și-a închipuit. De ce l-a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Tiberius când va veni momentul. Degetele ating fundul lăzii. Respirația i se precipită. Se apleacă peste cufăr cu fruntea îmbrobonată. Pe Jupiter! Au dispărut. CAPITOLUL VII Rufus saltă ușurel trapa și-și scoate cu grijă capul prin deschizătoarea rotundă din tavan. Parada a început. Respiră adânc de câteva ori ca să-și calmeze bătăile inimii. Câți dintre băieții lui, care l-au însoțit în dimineața asta de la școală la am fiteatru, vor mai fi diseară cu el în căruță pe drumul de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cu atenție. Vede că de ambele părți ale culoarului se deschid încăperi boltite, sprijinite pe contraforți laterali. — Este totuși o clădire bine fixată în sol, rostește apreciativ. Rufus îi întâmpină vorbele cu un mic surâs enigmatic. Arată cu mâna spre tavan: — Ce-i sus? Pusio se uită mirat la el. — Arena, ce să fie? Privirea ironică a instructorului îi trezește dubii. — Amfiteatrul...? întreabă cu voce nesigură. — Nu e un amfiteatru, ci două. — Cum două? se înfurie Pusio. Ce, își bate joc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
vadă afară! — De ce i-o da împăratul o sabie și comandantului cohortelor pretoriene? comentează indispus Pusio. — Cui? Lui Seius Strabo? face Rufus nepăsător. Nu-l interesează. Călărețul fornăie precipitat, apoi se lasă în jos, atent să nu se lovească de tavan. — Ar putea fi periculos, murmură îngrijorat. Oi avea și eu accentul ăsta caraghios? cugetă amuzat evreul. Mai degrabă nu. Greaca și latina sunt limbile cu care a deschis ochii pe lume. Le-a auzit în casă. Toți le vorbesc de când
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
se minuneze Pusio, dar tace cu prudență. O întrebare îl roade însă, și până la urmă nu se mai poate stăpâni și o rostește cu glas tare: — Thaos ăsta, ce hram poartă? — E îmblânzitor de fiare, mormăie Rufus cu ochii în tavan, după vreo deschizătură mascată. — Și lucrează pe cont propriu? — Ei aș! se strâmbă plictisit instructorul. În clipa următoare exclamă voios: — Cred că acolo e o bortă! Își aduce aminte de ce vorbeau: — Nu sunt sigur, dar parcă e angajat la grădina
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
găsește destul de repede o nouă trapă ascunsă. Evreul a bănuit bine. Da’ tu chiar cunoști locurile astea ca-n palmă! face cu invidie. — Pe lângă zid, e și un butuc, replică morocănos instructorul. Ia ridică-te și deschide-o încet, că tavanul e mai înalt și eu n-ajung. Tânărul se conformează. Cu grijă! îl avertizează Rufus. Suntem chiar în centru, sub axa longitudinală. — Arena e plină de oameni! exclamă Pusio. Își trage iute capul înapoi. — S-a întâmplat ceva, anunță îngrijorat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
oamenilor. Nu să scoată chițăituri isterice de fericire când vede gladiatori murind. Simte cum amorțește și încearcă să se ridice, însă imediat încăperea capătă parcă viața și începe să se rotească vuind în jurul său. Renunță. Nemișcat, fixează un punct din tavan, și totul începe să se potolească. Găsește puterea să surâdă. E un truc vechi învățat demult, pe vremea tinereții, de la colegii de băutură. Zâmbetul i se șterge de pe chip. S-a săturat până peste cap de problemele pe care i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]