2,085 matches
-
un rus blond, masiv, cu semne exterioare evidente de bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se blochează, nefiind acceptat de mașina noastră electronică. Trebuie să telefonez proprietarului acasă, în jur de ora 00.15. Enervare generală, rusul se teme că vreau să-i fur datele de pe card. Știa el ce știa... Îi spun că nu suntem în Est, problema se rezolvă în cele din urmă. Rusul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mi-au atras atenția în mod deosebit atenția în mulțimea de aseară: o americancă cu o bărbie extraordinar de bine desenată, voluntară. Sportivă, cu o rochie mulată pe coapsele-i modelate de zecile de ore de fitness și de alergare. Telefona din cinci în cinci minute pentru a spune undeva, în îndepărtata Americă, doar atât: It's great, it's great... Cel de-al doilea personaj, un bărbat ce semăna teribil de bine cu Mircea Cărtărescu, se ținea sudat și asudat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai grav, am reușit să-mi compromit à jamais pofta de a bea whisky.) Constat că pe cartela telefonică pre-pay marca Globo, cumpărată recent, se găsesc reproduse mai multe drapele ale Statelor lumii, tot atâtea destinații la care imigrantul poate telefona mai ieftin, chipurile. De fapt, toate aceste cartele telefonice sunt o mare escrocherie. Printre aceste drapele, am regăsit cu nostalgie pionierească drapelul DDR, acela cu "compasul" și ciocanul pe fond negru-roșu-galben. Pentru designerii latino-canadieni de la Globo, comunismul est-german nu este
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a spart capul de colțul unei mese: tribunalul n-a reținut premeditarea, codul nu prevede sancțiuni suplimentare pentru modul cum te debarasezi de un cadavru. Clasa coafură feminină-junioare: 1. Danielle Rettmann (Luxembrug). 2. Bernard... (Lyon). Luni, 16 iunie, o femeie telefonează îngrozită poliției din München, anunțând că un urs s-a urcat până la fereastra apartamentului ei, la etajul al cincilea. În buletinul parohial, pastorul Lewis Lloyd afirmă că osemintele lui Oliver Cromwell au fost regăsite într-un cavou al Bisericii Sf.
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
un elan al demnității regăsite, formulă limpede: „Las’ să ne știe poziția!”. M-am uitat în ochii lui Vali, întrebându-l în gând dacă avuseseră probleme cu limba mea; el mă auzi, căci ținu să-mi spună că i-a telefonat chiar de la Goskino lui Silviu (suna ca un nume de cod acest simplu Silviu) ca să-l întrebe cum mi-a ieșit EKG-ul și aflase că e totul în ordine; i-am arătat imediat - ca un puer care îi dă
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
toate ungherele întunecate și era îngrozită de senzațiile pe care i le trezea acest impuls. Mâinile îi tremurau, dar nu îi erau de nici un folos. La naiba, zise Carlina. Ce pot să mai fac acum? Cred că ar trebui să telefonez acasă, spuse ea fără entuziasm.” Găsise un telefon stradal unde băgase câteva monede și formă numărul. La capătul celălalt nu răspunse nimeni, degeaba se tot chinui. Răspunsul de la celălalt capăt al firului tot nu veni. Noaptea se lăsă cu precizie
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
pe bancheta din spate. Cineva mi-a povestit că fostul director general, văzînd într-o dimineață aglomerația din stația de la complexul alimentar, a oprit mașina, a deschis portiera din spate și a spus: Să urce trei. Cînd ajung la combinat, telefonez la garaj să vi se trimită autobuze. Ca orice minune, gestul fostului director general a fost comentat trei zile în combinat. Probabil atunci am aflat și eu; mi-a rămas în auz tonul elogios al celui care mi l-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Cîndva, mai credeam că politețea mea îl obligă și pe interlocutor să se poarte la fel, dar am fost dezamăgit de multe ori, în special de ingineri care sînt mai în vîrstă și au ceva funcții de răspundere. Mulți îmi telefonează cerînd relații despre gama sortimentală a filamentelor, și-n timpul discuției au tot timpul gura plină de "măi Vlădene", "voi", "tu ce părere ai?", "tu de ce nu faci?". Cîteodată, cînd îmi mai ies din pepeni, încep să caut răspunsuri ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
am chef. Mai bine mă duc la Nelu Arbore, îi spun să facă legăturile cu dispecerul central și-l întreb ce voia să-mi spună dimineață, cînd a trecut cu mașina prin stație și mi-a făcut semn să-i telefonez. Cobor, sting reflectoarele și ies trîntind ușa care se încuie. Scot cheia și încerc dacă yala se deschide. Constat că totul e în regulă, îmi spun în gînd că s-a făcut treabă bună, "noi am făcut treabă bună" ar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de mine. Ce ai, măi fată? o întreb, știind că supărarea ei pe mine nu poate fi serioasă, între noi fiind stabilite cele mai colegiale relații, încă de pe vremea cînd ne întîlneam în biblioteca Facultății de Fizică. Nu-i mai telefonează profesorul, îmi șoptește inginera Mugur. Mugurel, ia ține-ți gura! îi strigă Lidia. Ei și, zic eu, ce mare tragedie? O fi și el ocupat cu lucrările de control ale elevilor. Ori cu vreo elevă, rîde doamna Petrache. Cu ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
meu, zice Lidia, roșind. Probabil că pe atunci purtai o fustă mai scurtă, surîd eu, uitîndu-mă la fusta lungă pînă sub genunchi. Ce ai cu fusta mea?! îmi strigă Lidia. Dacă mai umbli cu fusta asta, îi zic, o să-ți telefoneze profesorul la Paștele cailor. Ascultă, Lidia, schimb eu tonul, încercînd să mă fac înțeles, tu ești o fată cu corpul bine împlinit, atît cît trebuie. Ori, dacă ți-ai făcut fusta asta, și lungă, și cu pliuri la șolduri, arăți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de ei ca medici. Dar într-o noapte, cînd copilul unei familii prietene se afla în stare gravă internat într-un spital de provincie, iar metodele terapeutice aplicate nu opreau evoluția bolii (o complicație provenită de la o intoxicație alimentară), am telefonat acasă la București doctorului docent Gheorghe Marinescu-Dinizvor. Sînt cutare, din cutare oraș, ne-am cunoscut la Teatrul Mic, nu știu dacă vă mai amintiți. Sigur-sigur! Ce s-a-ntîmplat? m-a întrebat medicul. I-am explicat ce s-a întîmplat cu copilul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
că m-ai înțeles! Chiar acum merg la instalație și spun băieților să facă luna asta cîteva tone în plus. Doamna care a venit în delegație va urca la tine să-ți pui acordul pe comandă, apoi fii bună și telefonează la depozit să-i încarce urgent marfa. Două tone! Treaba e foarte serioasă și nu pot să-ți vorbesc mai mult prin telefon. Mulțumesc, sărut mîinile! Închid telefonul înainte ca Liliana să mai zică ceva, iau agenda din mîna delegatei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
aprobe o delegație la București. Voi pleca la minister cu ceva fișe tehnice pentru import sau cu vreo problemă tehnică la vreuna din întreprinderile bucureștene. Iar dacă situația de la instalație n-o să-mi permită să plec așa curînd, îi voi telefona doamnei blonde în vreo dimineață, de-aici, de la combinat. Așa, un telefon de curtoazie, s-o întreb dacă nu mai are nevoie de filamente. Afară, pe aleea ce duce spre secție, gîndul unei delegații la București mă răscolește ca o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
vor fi deschise... Pot să dau un telefon înainte? Îmi știi numărul? Se termină în trei de nouă. Curios! L-ai aflat, deși nu-i în cartea de telefon, dar nu l-ai format niciodată... Dacă vrei, poți să-mi telefonezi. Vremea, arată ea spre fereastră, e încă instabilă. Pe vreme instabilă oamenii vorbesc frumos la telefon... Totuși, schimbă ea brusc tonul, devenind gravă, poți să nu-mi telefonezi. Oricum, eu te voi aștepta. La mine, îi spun, ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefon, dar nu l-ai format niciodată... Dacă vrei, poți să-mi telefonezi. Vremea, arată ea spre fereastră, e încă instabilă. Pe vreme instabilă oamenii vorbesc frumos la telefon... Totuși, schimbă ea brusc tonul, devenind gravă, poți să nu-mi telefonezi. Oricum, eu te voi aștepta. La mine, îi spun, ar fi mai bine: am și băutură... Probabil vodcă rusească. Sau ți-ai schimbat gusturile? Ce-ai prefera? Coniac. Și whisky dacă vrei. Cu gheață? întreb. Cuburi de la congelator, îmi răspunde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ocazia s-a ivit... În decembrie anul trecut, cînd am luat a doua oară premiul doi al Televiziunii pentru un scenariu de teatru T.V., după festivitatea de premiere, amețit de cupele cu șampanie, mi-a venit ideea năstrușnică să-i telefonez Marianei, o cunoștință de pe vremea studenției, care se amuzase, lăsîndu-mă să-i fac curte. I-am telefonat mai mult din dorința tainică de a-i plăti niște polițe. Și-a amintit de mine, a fost încîntată că i-am telefonat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Televiziunii pentru un scenariu de teatru T.V., după festivitatea de premiere, amețit de cupele cu șampanie, mi-a venit ideea năstrușnică să-i telefonez Marianei, o cunoștință de pe vremea studenției, care se amuzase, lăsîndu-mă să-i fac curte. I-am telefonat mai mult din dorința tainică de a-i plăti niște polițe. Și-a amintit de mine, a fost încîntată că i-am telefonat și m-a dojenit că timp de atîția ani n-am mai dat nici un semn de viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
telefonez Marianei, o cunoștință de pe vremea studenției, care se amuzase, lăsîndu-mă să-i fac curte. I-am telefonat mai mult din dorința tainică de a-i plăti niște polițe. Și-a amintit de mine, a fost încîntată că i-am telefonat și m-a dojenit că timp de atîția ani n-am mai dat nici un semn de viață. M-a felicitat pentru piesele de teatru transmise la televizor, pe care le văzuse, și am căzut de acord să ne întîlnim în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Gîndul sîcîitor, obsedant, îmi reamintește cîteva vorbe ale doamnei Teona: "pe vreme instabilă, oamenii vorbesc frumos la telefon..." Cuvintele astea mă întreb eu acum nu-s oare o parafrază la ceea ce-am spus eu persoanei necunoscute, care mi-a telefonat dimineață? "Azi vremea-i schimbătoare, și eu, pe vreme instabilă, nu pot să înjur." Da-da, așa am spus, iar doamna Teona a vrut să-mi dea de înțeles că ea mă necăjește de atîta timp cu telefonul. De ce ? poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acum, dar ce dulci și tămăduitoare vor suna vorbele mele deseară chiar și Doamna Ana a remarcat că-s un mare trombonist, "e drept, încă necizelat, dar voi avea eu grijă" -; va curge un șuvoi nestăvilit, deseară, cînd îi voi telefona, după ce mă voi fi săturat de stat în restaurant!... Paharul mare cu vodcă va fi fărașul cu jăratic, ce va transforma mîrțoaga în armăsar... vai de capul tău, frumoasă și gingașă doamnă Teona!... Ia te uită ce surpriză! se miră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să dau de urma tabelului. Mă bucur că te revăd! surîde ea, coborînd cele cîteva trepte care ne despart. Tocmai îmi propusesem, continuă cu obrazul iluminat, să-ți dau mîine dimineață un telefon la serviciu. Și eu ți-aș fi telefonat mîine, îi spun pe un ton sec, lipsit de inflexiuni, hotărîndu-mă să-i zic pe nume de vreme ce ea m-a întîmpinat cu "tu". Cristina rîde, scuturîndu-și părul scurt, buclat, făcîndu-mă să-mi spun din nou că eu am mai văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
spre intrare și pornim într-acolo. Vino să stai lîngă mine, să auzi ce discutăm, îmi spune, intrînd în cabina telefonică, înghesuindu-se într-un colț, să încap și eu, dar imediat face un gest furios, arătînd spre telefonul înfundat. Telefonăm de sus, din cameră, îmi spune, plecînd spre recepție să ia cheia. Urcăm cu liftul pînă la etajul șase. Cristina deschide ușa camerei 604, îmi face semn să intru, închide ușa în urma mea și bagă cheia în ușă, pe dinăuntru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
acord cu mine, că tovarășul... merită să fie... mustrat; că aici este o întreprindere, și-ncă una de prestigiu, așa că nu-și poate permite chiar orice fel de comportare, mai ales cu persoane din afară. De-aceea ți-am și telefonat, precizează Cristina, ignorînd total prezența mea lîngă dînsa. Cred că tu va trebui să propui luarea unor măsuri... Exact! Dar pentru asta, ca să fiu convingătoare, îmi trebuie două-trei cuvinte din partea ta... Le vrei în scris? întreabă Cristina pe același ton
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
trebuia să mă strigi cînd am trecut pe lîngă tine. Tocmai mă lepădasem de literatură, mă lepădasem de ceea ce vibra în mine cu sinceritate, ceea ce-mi lumina existența, și-mi propusesem să beau, să mă îmbăt, apoi să-i telefonez doamnei Teona... Dar Teona a acceptat jocul, dovadă că m-a invitat la ea; plăcerea nu mai poate fi la fel cu plăcerea ce mi-o doresc acum: aceea de-a te sfîșia pe tine, fără mustrări de conștiință. Am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]