4,979 matches
-
Dinamica minorilor victime ale delictelor violente În interiorul familiei În pofida intensificării sale În perioada de tranziție, violența Îndreptată contra copiilor În familie nu reprezintă un fenomen nou În societatea românească, cercetările Întreprinse indicând că el a existat și În perioada regimului totalitar din România, fiind strâns legat de anumite caracteristici structurale ale familiei, printre care modul ei de organizare, relațiile dintre părinți, venitul și statusul ocupațional al părinților, modelele de autoritate parentală etc. În prezent, acest fenomen s-a amplificat simțitor, statisticile
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
pasionale, dominate de un tip special de afectivitate negativă, fie datorată unor chestiuni strict contextuale, fie grefată pe relații tensionate sau „citirea” grupului-țintă ca un pericol constant, și cel de genocid, pe care Îl asociază mai degrabă cu practicile statelor totalitare, indiferent de culoarea politică. Și genocidul presupune, drept concept sociologic, existența unui program, a intenției de a reduce numeric sau a extermina o populație/etnie/rasă, cu largul concurs al unor instituții ale respecticvului stat: armată, poliție, formațiuni paramilitare sau
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
leagă, ne spune autorul, mai degrabă de putearea statului decât de ura publică față de o anumită comunitate. Desigur, cele două nu se exclud reciproc, dar relația dintre ele include pogromurile fie ca fenomene derivate din practicile genocidare ale puterii statului totalitar, fie ca pași strategici ai acestora. Excursul autorului prin literatura de specialitate dedicată chestiunii arată că, pe baza unei asemenea distincții, genocidul poate fi clasificat În câteva tipuri pure, weberiene: de pedepsire a unei populații, instituțional (În cazul cuceririi unui
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
până la un punct - de normalitatea umană, această stare a avut În comunism o existență plenară, marcând acțiuni și destine. Totalitarismul comunism a ridicat teroarea la strategie de stat, de pârghie sigură de directivare și manipulare. Autorul menționat evocă particularitățile societății totalitare, formele de manifestare a terorii, consecințele acesteia În plan individual și colectiv. Contextul comunist a creat diverse forme de reacții și de strategii care acum par a fi destul de stranii. Aurora Liiceanu, inventariind câteva dintre acestea, consumate În spațiul gesturilor
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sarcastice asupra mitului „revoluției”, care duce, în orice timp și în orice loc, la aberații monstruoase. La fel, în Confectionner un demi-dieu (1998), unde sunt depliate, cu eficiență dramatică, efectele nefaste („azi, ieri sau mîine”) ale dictaturii, într-un regim totalitar. Cel ce schițează o împotrivire este anihilat în acest distrugător angrenaj care - temă recurentă - oprimă și izgonește iubirea. Dacă „tragedia într-un act” Cântul 35 („România literară”, 1968) era un exercițiu de teatru absurd, în turnură beckettiană, în Comme des
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
evitarea oricăror confuzii cu alte formule literare care au recurs la vis, o. structural sau o. estetic -, exprimându-se în texte „strecurate” în revistele literare și culturale ale vremii, în atmosfera de relativă îmblânzire a controlului politico-ideologic exercitat de regimul totalitar. O mare parte dintre acele texte, alături de altele, ulterioare, au fost adunate de Corin Braga în volumul Momentul oniric (1997), fiind astfel repuse în circulație, spre edificarea celor interesați de un episod multă vreme ocultat al istoriei literaturii române postbelice
ONIRISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288537_a_289866]
-
și Bien-Aimée), romanul politic Un Sosie en cavale este o necruțătoare radiografie și denunțare a regimului comunist din România anilor 1945-1989, și cu deosebire a ultimei perioade ceaușiste (apar demolările etc.), o monografie deopotrivă realistă și mitico-fantastică, vorbind despre teroarea totalitară, suspiciune generalizată și frică, gulag. Dublul ia proporții fantasmagorice, fiindcă el nu înseamnă o singură persoană, ci un șir nesfârșit, urcând în timp „până la nonexistență”, până la origini. Imagine verosimilă a terorii comuniste în România, Un Sosie en cavale este în
ORLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288589_a_289918]
-
engleză (Londra, 1997), e o replică la O mie nouă sute optzeci și patru al lui George Orwell și preia întocmai cadrul și personajele antiutopiei scriitorului englez, plasând evenimentele după zece ani, când aparatul de control al conștiințelor, dirijat de societatea totalitară - stratificată în funcție de cele mai abuzive privilegii - asupra căreia veghează Fratele cel Mare, suferă o revoluție care izbucnește prea repede, luându-i prin surprindere pe complotiști. Aceștia îl vor promova pe Fratele cel Nou, care teoretizează și aplică o „schimbare care
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
Fratele cel Nou, care teoretizează și aplică o „schimbare care nu schimbă” (aluzie la semnificația revoluției din decembrie 1989, de întoarcere în același punct). Dacă, dincolo de îngroșările de rigoare, s-a văzut în romanul lui Orwell o parabolă a societății totalitare, romanul lui P. grefează, tot parabolic, situații din România postdecembristă. SCRIERI: Sfera paralelă, București, 1984; Generoasele cercuri, București, 1989; O mie nouă sute nouăzeci și patru sau Schimbarea care nu schimbă nimic, București, 1993; Oglinzi mișcătoare, București, 1994; Hotel Anghila sau
PAUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288727_a_290056]
-
de organizare socială și a construcției de utopii comuniste alternative. Secolul XX a oferit șansa aplicării acestei alternative sub forma „socialismului de stat” prin substituirea pieței cu planul unic centralizat și a „societății civile” cu statul - partid unic de tip totalitar. După o supraviețuire de ceva mai mult de o jumătate de secol, alternativa „socialismului de stat” din răsăritul european a eșuat, iar modernitatea și-a reluat cursul capitalist care a consacrat-o. Ceea ce constituie încă un proiect de interes pentru
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
dezvoltare națională și dispunea de un întreg aparat guvernamental ce îl reprezenta în relație cu alte state și asigura coerența și stabilitatea relațiilor din interior. Forma extremă de afirmare a individualizării unui stat național a fost concretizată istoric prin regimuri totalitare de tipul fascismului și comunismului, care au consacrat, printre altele, variante de naționalism. Individualizarea unei persoane în cadrul acestor regimuri a fost redusă la minimum: singura identitate personală era cea atribuită de identitatea corporatistă a statului național și realizată prin rolurile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
într-un program fondat pe credința în adecvarea persoanei și rolului”. Întreaga perioadă comunistă a constat în conformarea la principiile acestei prime modernități, care au mizat pe adecvarea utilitaristă și normativistă a rolurilor individuale față de cerințele programelor instituționale ale statului totalitar. Sistemele de supraveghere și de integrare puse în funcțiune de statul totalitar angajau „informatori” multipli pentru a face controlul social cât mai eficient. În perioada de tranziție, persoanele își câștigă drepturi și libertăți, se autonomizează în raport cu organizațiile și încep să
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
perioadă comunistă a constat în conformarea la principiile acestei prime modernități, care au mizat pe adecvarea utilitaristă și normativistă a rolurilor individuale față de cerințele programelor instituționale ale statului totalitar. Sistemele de supraveghere și de integrare puse în funcțiune de statul totalitar angajau „informatori” multipli pentru a face controlul social cât mai eficient. În perioada de tranziție, persoanele își câștigă drepturi și libertăți, se autonomizează în raport cu organizațiile și încep să despartă socializarea (venită din afară) de propria subiectivitate. Toate evenimentele, cu semnificațiile
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cu exigențele valorice ale prezentului. Autobiografia a devenit un fenomen de masă, tot așa cum dizidența anticomunistă sau măcar nonconformismul au devenit opusul (adesea doar imaginat) al supunerii reale de care mai toți se simțeau vinovați mai recent sau în epoca totalitară. Să admitem totuși că nimic nu-i scandalos în acest exercițiu. Povestea biografică nu a exprimat și nici nu va exprima vreodată cu fidelitate realitatea vieții, care nu-i decât un pretext pentru o fabulă. Identitatea biografică și identitatea actuală
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
cunoașterii și a muncii și prin dezvoltarea de noi tehnologii și câmpuri cognitive, fie prin rolul lor decisiv în transmiterea capitalului intelectual, cultural și social al epocii. Secolul XX a fost însă și martorul subordonării integrale a universității unor ideologii totalitare, când vocația ei critică a cunoscut un recul fundamental, mai ales în termenii culturali ai sistemului de valori transmise și reproduse. Valorile instrumentale și ideologice au devenit dominatoare, gândirea critică și dezvoltarea personală au intrat în recesiune. Odată cu secolul XXI
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
într-un limbaj vetust. În cărțile care îl reprezintă cu adevărat, Orga codrului (1966), Galerie cu autoportret (1968), Hingher și demiurg (1973), Grădinar (1980), Coroană de sonete (1992), predomină problematica general umană, temele metafizice. De aceea, ideologii literari ai regimului totalitar l-au considerat un poet „apocaliptic”. E o lirică meditativ-intelectuală, marcată atât de sobrietatea și muzicalitatea versului tradițional, cât și de polivalențele și ambiguitățile versului modernist. Familiarizat cu lirica modernă europeană (îndeosebi cu cea franceză și cea germană), M. a
MIHNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288135_a_289464]
-
colectivizarea - Pământ, pământ... (I-III, 2001) - sau rolul real deținut de armata română în cel de-al doilea război mondial - Lada de companie (1997) -, teme care, în concepția lui M., ar trebui să ducă la „incriminarea directă a structurilor sistemului totalitar”. De asemenea, ciclul Argus (I-III, 2002) îl readuce în prim-plan pe Ștefan Varduca, modelul ofițerului de contrainformații integru, pe nedrept trecut în rezervă înainte de decembrie 1989, „pentru incompetență profesională și abuz în serviciu”, deoarece încercase să contracareze acțiunile
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]
-
prelungire a miresmei lor, el poate să scrie și în alte chei: ironică, punând cotidianul în vecinătate cu propria lume de esențe pure, elegiac-meditativă sau chiar sumbră, compunând versuri ce se resimt de atmosfera dezumanizantă a ultimilor ani de regim totalitar. În volumul Pasărea de sidef (1990), paradisiacul se întoarce într-o viziune infernală: au „ruginit” „lumina”, „uimirea”, „cuvintele”, „privirile noastre”, „cerul”. Totuși și în această ipostază versurile își păstrează dicțiunea elevată, pe care nimic nu o poate macula. „Poezia e
MIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288193_a_289522]
-
contribuit la reanimarea comparatisticii într-un moment în care disciplina se urnea cu greu dintr-o letargie prelungită. Prin această lucrare, în chiar termenii autorului, comparatismul însuși dobândește un sens militant, de spargere a unei blocade, de ieșire din izolarea totalitară, de evadare în lumea liberă. Sinteza despre René Étiemble este prelungită de o alta, având același statut (de circulație externă exclusivă), Comparatisme et théorie de la littérature (1988), unde autorul propune insistent o reformă radicală a domeniului. Contraoferta sa presupune substituirea
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
evocă mai degrabă imperativul vigilenței sau, în limbaj teologic, conștiința neptică. Patroana acestor rânduri locuiește în copacul vieții, migrând, doar cu bilet de întoarcere, către pomul cunoașterii. „Dărâmăturile” sunt, evident, spațiul lăuntric și exterior lăsat în urmă de trauma experienței totalitare, care atârnă foarte greu pe lângă toate celelalte crize ale Bisericii în modernitate. Din acest motiv, am suplimentat subtitlul cărții cu sintagma „Insomnii teologice în România postcomunistă”. Ca mulți alți contemporani trecuți prin experiența unei utopii barbare, am experimentat, la propriu
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de sesiune, studenții sunt obligați să cumpere „cursul” sau cartea „scrisă”, adesea la repezeală, de profesor. La rândul său, sistemul de examinare s-ar impune modificat. Fără îndoială, pasivitatea în care studentul teolog este țintuit oglindește foarte bine vechea pedagogie totalitară inspirată de Anton Makarenko (1888-1939), care nu stimula inteligența creatoare, nici curajul singurătății. Ar fi trebuit să fie clar că nu mai trăim într-o cultură orală, unde accesul la informație este rezervat unei caste privilegiate. Și totuși, în plină
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
un asemenea personaj n-a avut mult de așteptat sub comunism până să devină un lider politic zelos sau un gardian strașnic al represiunii. Altminteri, fenomenologia duplicității presupune date foarte complexe. Șantajul sau intimidarea au fost aproape întotdeauna marca sistemului totalitar. Precum colectivizarea, care a trebuit să se adapteze la „condițiile din teren”, racolarea viitorilor turnători nu s-a putut face fără exercițiul persuasiunii viclene. Nimeni n-a devenit colaborator al Securității înainte de a fi fost obiectul unor foarte temeinice note
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
deschiderii față de problemele cetății, eseul modern n-ar fi apărut. Un exemplu în acest sens este reflecția iezuitului Baltasar Gracián (El oráculo manual y arte de prudencia, 1647). Ca manifest al libertății politice, eseul este un agent subversiv în regimurile totalitare. Pentru ideologiile încolonării și ale marșului forțat, dubitația echivalează cu sabotajul. Când este protejat de patologiile admirației de sine sau ale megalomaniei, eseul construiește punți între discipline și ridică în chip fericit semne de întrebare tocmai acolo unde spațiul public
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Regionalism, Nation Building, and Ethnic Struggle, 1918-1930, Cornell University Press, Ithaca și Londra, 1995 (ed. rom.: Cultură și naționalism în România Mare, 1918-1930, traducere de Vlad Russo, Humanitas, București, 1998). 6. S-a scris mult despre duplicitatea intelectualilor sub sistemele totalitare sau chiar în regimurile mai puțin dure. Gândirea captivă (1953), clasica operă a lui Czesßaw Mißosz, a introdus noțiunea crucială de ketman, întâlnită inițial în culturile islamice de către Gobineau și definită de Mißosz ca fiind o strategie complexă prin care
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
crezut că utopia generează automat violență, totalitarismele - tiraniile secolului XX - descinzând direct din „ingineria socială utopică” inventată de filozofi ce disprețuiau libertatea, începând cu Platon. Pesimismul justificat al lui Popper, care scria Societatea deschisă și dușmanii săi sub impactul regimurilor totalitare (cel puțin ca intenție) de la jumătatea secolului trecut, a dus - astăzi o știm mai bine - la exagerări și chiar ocazionale răstălmăciri ale textelor pe care le acuza de a fi inspirat totalitarismul modern: traducerile propuse de el pentru multe pasaje
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]