5,887 matches
-
toată strada casa lor este singura spre care vin de obicei cupeuri, ce poate să însemneze toată vânzoleala asta ? Trăsura vine din celălalt sens spre casa lor, uite și o pălărie de panama ce se zărește o clipă prin coșul trăsurii, oare de ce să-i fi spus Sophie dragului de Titi vino mai devreme mâine ? Repede, înapoi, la oglindă, repede să-și pieptene sprâncenele, repede să și stoarcă un coș apărut în bărbie, acum câțiva pași înapoi, acum își trimite singură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prezent perfect răsuflată. În asemenea circumstanțe, a te menține cu orice preț rămâne de fapt unicul țel, unica reușită. Același lucru e valabil și în aceste zile confuze și cruciale, la care se mai adaugă în plus agitația și căldura... Trăsura se hurduca prin hopurile prăfoase, navigând aiurea, când spre un trotuar, când spre celălalt, gata-gata să se ciocnească ba de o mașină de făcut asfalt, ba de o grămadă verde-cenușie de piatră cubică, rămasă aici de când a început să se
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
i se va arăta doar micuțul frățior. Tot astfel dimineața vezi în locul bobocului de aseară corola desfăcută - cel mult cu o petală, două, jilave, mototolite. Gândurile-imagini deveneau deci tot mai lente, tot mai înfoiate în mișcarea lor, dar, cu cât trăsura, hurducându-se pe străzi lăturalnice și pline de praf, îl apropia mai mult de casa prieteni lor săi, deasupra lor plutea o accentuată neliniște : oare de ce să-i fi spus Sophie să vii mai devreme mâine ? Mâna încetase să mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus Sophie să vii mai devreme mâine ? Mâna încetase să mai agite pălăria de panama, încetase chiar să mai noteze câte ceva în nedespărțitul caiet zilnic unde-și făcea bruioanele pentru scurtele și cât mai secretele însemnări. Sub coșul ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ridicat al trăsurii, neferit însă nici de praf, nici de zăpușeală, se vede că el începuse să moțăie. Poate chiar ațipise ? Pentru că acum urechea auzea cu totul altfel liniștea cunoscută a străzii care dormita, pustie, țăcănitul potcoavelor de cal, hurducăturile trăsurii pe pavajul desfundat, zăngănitul obloanelor unei dughene care se grăbea să deschidă. Ba chiar și zvâcnetul apei din stropitoarea cu care, sub prelata dungată, jupânul răcorea trotuarul încins din fața prăvăliei ; ba chiar și plesnetul dudelor negre care își striveau de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
după patruzeci de ani locul nu a ieșit din sălbăticie. Din fericire se trezise tocmai la timp ca să l împungă pe muscal cu vârful bastonului. Iar acesta smucise hățurile și intrase cu roata în vreo două hârtoape până să întoarcă trăsura. Și acum iată-l apropiindu-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot mai mare, de transpirație, costumul a început să facă destule cute. Și, încă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-se de casa Mironescu... Alea jacta est ! Gustul acru din gură a ajuns acum o usturime în capul pieptului, zăpușeala este tot mai mare, de transpirație, costumul a început să facă destule cute. Și, încă având un picior pe scara trăsurii, trupul încă legănându-ți-se în balans, te auzi strigat : Hei ! Domnu’ ! Domnu’ ! Animalul de muscal a căpătat în sfârșit glas și, cu viclenia joasă a omului de teapa lui care știe că nu îți cade deloc bine să te
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cine poate crede în ele mai mult decât o mamă a cărei feblețe va rămâne totdeauna primul ei născut ?). Bineînțeles, nu știe de la tine nimic pozitiv, dar i s-a spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în salonaș, căldura dinăuntru ți-a făcut rău, poate și faptul că ei îi ținea cineva companie, probabil Jorj Ioaniu. Abia ai putut să-ți ții firea, ai plecat foarte repede, luându-ți rămas-bun numai de la Profesor, și încă din trăsură ți-a venit să verși. Și ai icnit mult, umilit și nefericit, lângă gardul casei. Însă acum, chiar în clipa aceasta, vezi de ce este ud pământul pe alee : pentru că, impardonabil de neglijentă, Sophie a lăsat furtunul deschis. Și cum merge
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
până în adânc, o rană vie, tușesc tot mai disperat că nu mă voi mai liniști și încerc, cu brațele neputincioase, să-mi apăr pieptul coșcovit, al cărui hârâit mă înspăimântă. Peste toate plutește o halucinație a auzului - un zgomot de trăsură. în fine ! îmi sprijin, pierdut, ceafa de spătarul scaunului de mahon. Nous sommes très peu connus et avons, par conséquence, besoin de publicité occidentale, citesc mecanic. Îmi controlez batista umedă și scot un suspin de ușurare, nu, n-a apărut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceeași oră, aceeași pomieră de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar afumat pe capră, sau un cupeu care adăpostește o aventură galantă) nu mai are un alt peron unde să tragă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de bronz încărcată cu scrisori și extrase, același Papierkorb plin... Și înșelătoarea senzație că lumea pulsează împrejur normal și ocrotitor, că timpul înaintează spre folosul nostru, atâta vreme cât ne păstrăm obiceiurile. Tabieturile... însă parcă se aude o trăsură ?... Din păcate, orișice trăsură intrată la noi pe stradă (dacă nu este o birjă de piață, rătăcită, cu un birjar afumat pe capră, sau un cupeu care adăpostește o aventură galantă) nu mai are un alt peron unde să tragă decât al nostru ! Iar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
salonului și mă opresc ca să ascult încă și mai atent. Toate simțurile mi s-au strâns într-unul, eu însumi nu mai sunt decât un imens pavilion auditiv. Nu, nu a fost o halucinație, se aud într-adevăr hurducăturile unei trăsuri ! Un zgomot de neconfundat, mai ales acum, de când ne pavează strada ! Și eu, care m-am luptat cu mine atât ca să-mi înjumătățesc lânceda siestă și, după o toaletă sumară, cu mintea încă toropită, am coborât grijuliu scara de lemn
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
acest oficiu. Să fi dat Sophie dispoziții să o închidă ? Nu-mi amintesc nimic pozitiv în această privință. Firesc ar fi să renunț atunci, mai ales că îmi văd gestul cât e de inutil și de ridicol, pentru că fâșâitul roților trăsurii se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche scenă : maman, între două
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
totuși, că am deschis-o ! O boare uscată, fierbinte, mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mă izbește în față ca o răsuflare încărcată de febră, iar albeața luminii o simt pe ochi ca o arsură. Clipesc repede, în dosul sticlei de ochelari cu dioptrii sporite, da, trăsura nu a fost o halucinație. Uite-o... O trăsură obișnuită, de piață, cu coșul tras, se îndreaptă acum spre capătul străzii, dând cu roțile prin hârtoape, ocolind mașina de făcut asfalt, grămezile verzi-cenușii de piatră cubică. Dinăuntru, cineva dirijează, împingând spinarea muscalului cu bastonul - parcă. Nu sunt chiar sigur
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
toate așa cum sunt și tu întoarce-te la corespondență... Veuillez agréer, monsieur, l’assurance de ma haute considération, nu, n-ar trebui, într adevăr, să-mi imaginez cu neliniște și plictiseală tot ce are să se petreacă peste două-trei ore, atunci când trăsurile au să înceapă să tragă pe rând la scară. Și vor apărea pe rând cei încă neplecați în vilegiatură, ca și cei întorși din pricina proastelor zvonuri și a propriului spirit de prevedere. Pentru că nu mai este vorba doar despre prețurile
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
chiar dacă tremurul ei și loviturile de coadă nu mai prididesc să gonească muștele verzi-negre ce ni se așază pe răni, ciorchine, chiar dacă sub zăbală gura ne sângerează și ne poticnim tot mai des sub bici, îngenunchind, să ducem mai departe trăsura... Oricât de rău este viitorul spre care mergem, să plănuim laboratorul de fonetică, la fel ca în vremuri bune, cerând sfaturi de la cei ce au așa ceva mai de mult... De la cei alături de care ne-am plimbat, cândva, ooo, plimbările tinereții
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o auzeam bătând, mărunt și neliniștit, ca de frică. Răgușit și depărtat, un cântat de cocoș, creanga atârnând în fereastră cu bobițele ei crude, ascunse sub frunze - rămăsese doar teama. Mi s-a părut că aud departe un zdroncănit de trăsură. Pentru că putea chiar să fie târziu, m-am ridicat și mi-am inspectat ținuta, eternă în nemișcarea ei atârna iedera în fereastră. — Nemaiacceptând prejudecata, mințile moderne recunosc că femeia dorește - într-o măsură similară sau comparabilă - bărbatul... Fraza mi-a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
asemenea lucruri în mintea ei și încă de mai multe ori pe zi, relațiile dintre ea și Jorj s-au restabilit, cu toate că acum o lună a născut servitoarea. Când, pe intrarea din spate, am ieșit în livadă, am auzit iarăși trăsura. Dar ce mai vară și asta ! Frunzele copacilor parcă și-au pierdut verdele, sunt albicioase, acoperite de un praf ca sarea, și lemnoase, de parcă timpul ar fi cu o lună mai târziu. Nu voiam să mă gândesc deloc la ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
merișorul de deasupra capului, mă ridicasem pe vârfuri și mă tot întindeam. Furtunul s-a răsucit de presiunea apei și a început să gâlgâie, dar l-am lăsat așa, pentru că mă tot întindeam să apuc mărul. Chiar atunci a trecut trăsura. Viața nu ne este dată ca să ne fie chin, ci bucurie, și dacă vreau, nimic din supărările ei n-o să mă atingă. Eram gata-gata să pun mâna pe creangă și totuși n-am reușit, pentru că am întors capul după trăsură
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
trăsura. Viața nu ne este dată ca să ne fie chin, ci bucurie, și dacă vreau, nimic din supărările ei n-o să mă atingă. Eram gata-gata să pun mâna pe creangă și totuși n-am reușit, pentru că am întors capul după trăsură. Dar nu era cea pe care o așteptam, ci una care se rătăcise cine știe cum pe aici, pentru că a trecut de casa noastră. De aceea m-am liniștit și am prins creanga cu merișoare. Primul merișor era atât de acru că
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
oră peste ceasul la care îi spusesem dragului de Titi că ar fi potrivit să vină. Dacă m-aș fi dus până la cișmea, mă murdăream pe pantofi. Tot gândindu-mă, am uitat a doua oară de furtun, pentru că am auzit trăsura. Până acum fusesem liniștită, așa cum vreau totdeauna să fiu : nu mă îngrijorasem de cum va primi dragul de Titi ce aveam să-i spun și nici când văzusem deschisă ușa de la terasa cu clematite nu mă neliniștisem că Ștefan ne-ar
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
să fiu : nu mă îngrijorasem de cum va primi dragul de Titi ce aveam să-i spun și nici când văzusem deschisă ușa de la terasa cu clematite nu mă neliniștisem că Ștefan ne-ar fi putut vedea împreună. Iar dacă, auzind trăsura, simțeam acum un nod în capul pieptului și, nodul urcând, prinzându mi ca un clește beregata, încât m-am temut că iarăși, ca mai înainte, îmi va veni să vărs, mi-am dat seama că exista un singur motiv : de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ștefan, că acesta este veacul științei și al progresului și că foarte curând vom cunoaște alt tip de femeie ? Mai ții minte, Ștefan, când ? Ai venit într-o sâmbătă să mă iei de la Școala Centrală și în drum ai oprit trăsura să urce o femeie în pantaloni. Ce speriată era, biata de ea, era un pic cam sulemenită și-atât de speriată ! Elle tremblait de peur ! Mână, birjar, mână mai repede, mai repede, strigai tu, și ea se ghemuise pe bancheta
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]