10,199 matches
-
și aurul lor îl râvneau. Unii dintre localnici aveau mina chiar în spatele casei. Ieșeau din bătătură și intrau în galerie. Bunicul meu a avut și el o baie de aur. Una micuță dar suficient de bogată ca să-i asigure un trai îmbelșugat lui și familiei sale. Cei care nu aveau mina lor, spălau nisipul din pâraiele din pădure și strângeau destul cât să-și ducă zilele. După război, lucrurile nu au mai stat de loc așa. Comuniștii le-au luat tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lemn dispusă în două ape și se acoperea cu pământ (argilă galbenă), se bătătorea ca să devină impermeabil. O improvizație de pat și o vatră de lut și piatră, un inventar simplu (vase de lut, o cofă etc.) acopereau necesitățile unui trai modest. Până foarte târziu, tot bordei se numea o locuință de suprafață, monocelular (cu o singură încăpere, eventual o tindă) acoperită cu stuf, paie, fân, alte resturi vegetale, care a constituit locuința țăranului român. Cât privește termenul argea care a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se hrănească de pe acea moșie, erau datori proprietarilor cu zeciuiala, claca, alte dări și plocoane, după obiceiul vechi, înscris în legile secolului XVIII-lea și al XIX-lea. în Slobozia - Filipeni s-au așezat cei sărăciți, lipsiți de mijloace de trai, care căutau un loc de așezare. Indiferent de unde erau veniți, din satele din jur, de mai departe sau chiar bejenarii din Ardeal și Bucovina și, indiferent de statutul social pe care l-au avut în momentul așezării pe moșie, ei
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
angajaților domeniilor care aplicau pedepse dup bunul plac. Nu e de mirare că românii, supuși la un tratament neomenos, bătuți, închiși, desconsiderați, jigniți, umiliți, să-și fi luat lumea în cap, să caute locuri mai bune de așezare și de trai. „Valahii (românii), se arată într-un raport al sașilor din Bistrița către dicta Transilvaniei, s-au împrăștiat foarte mult, așa că sate întregi au rămas goale. Deoarece ei locuiesc prin munți, pe pământ arid, trebuie să-și cumpere cerealele necesareî Chiar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
adăugăm obișnuința secular de a se așeza liber în tot arealul românesc, i-au făcut pe o parte dintre bejenarii ardeleni în Bucovina și pe alții să treacă peste „Cordon” în Moldova, acolo unde era mai multă libertate și un trai mai bun. Acești bejenari aveau întipărită în suflet imaginea unei țări românești primitoare, cu zile puține de clacă, cu dări mai mici, fapt exprimat și în cântecul popular: „La Moldova-i mult mai bine, / Cine merge nu mai vine”, din
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ei de către Jorj Sterian s-a dat prin intermediul lui Daniel Justet, deși, credem că a fost și inițiatorul unor forme de ajutoare (cărți, caiete, rechizite, alimente). De asemenea, tot de la „Curte” primea învățătorul Gheorghe Postoi o parte din alimentele necesare traiului zilnic. Însă cel mai important dar primit de Gh. Postoi de la Daniel Justet a fost de ordin spiritual cultural: discuții, cărți, îndemnuri, sfaturi în urma cărora prestigiul lui Gh. Postoi ca învățător a crescut, trecând granițele satului. La curte avea și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se va impune mai târziu, când cerealele au fost cerute pe piața externă. Tot din categoria țăranilor dependenți facă parte locuitorii satelor numite „slobozii”, fie că sunt oameni străini de țară sau pământeni în căutare de condiții mai bune de trai. Domnii Moldovei au încurajat pe boieri să întemeieze „slobozii” pe moșiile particulare, acordând unele înlesniri și scutiri pe un timp limitat. Așa a luat naștere Slobozia Filipeni pe moșia Rosetti, ai cărei locuitori „slobozi” au muncit moșia boierească până la dispariția
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Proprietatea medie a gospodăriei țărănești era de 3,6 ha, pe când proprietatea medie a marilor proprietari era de 900 ha.37 Familiile lipsite de pământ erau la cheremul moșierilor și a slujbașilor lor și cu greu puteau să-și agonisească traiul zilnic. Din perioada premergătoare răscoalei din 1907 avem două documente care vorbescă despre situația grea în care se aflau țăranii din comuna Filipeni. Primul document este o cerere a locuitorilor din Filipeni, Sava Elisei, M. Crăciun, Pascu ivlea, Elisei Neagu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
așezare, căutând adăpost în desișul și luminișul codrilor sau în locuri mai greu accesibile, în văile munților, care devin „Cetatea Carpaților” în absența unor cetăți zidite din piatră. Pădurea, care ocrotea populația, furniza și o mare parte din cele necesare traiului zilnic: fructe, ciuperci, tuberculi, rădăcini și vânat. În depozitele osteologice de lângă așezări s-au descoperit printre oasele animalelor domestice și oase de animale sălbatice, în principal cervide și porcine. O lungă perioadă de timp, acoperind mileniul I d. Hr. și cel
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
fără să apeleze la piață, decât foarte rar și numai pentru produse strict necesare, pe care nu le putea produce. Lipsa pământului, boala grea a lumii satului românesc, punea gospodăria țărănească în situația să nu-și poată produce cele necesare traiului zilnic, fiind nevoită să apeleze la proprietarii boieri, pentru a lua pământ în parte. Lipsa inventarului agricol, secătuirea pământului prin cultivarea an de an a aceleași culturi, a dusă la recolte modeste în raport cu efortul depus. Paradoxal, situația din lumea satelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
creșterea animalelor în Moldova medievală le datorăm învățatului domnitor Dimitrie Cantemir care a scrisă lucrarea „Descrierea Moldovei”. Astfel, aflăm că din vânzarea vitelor mari, atât boierii, cât și țăranii, realizau venituri însemnate în numerar, încât țăranii „pot să-și ducă traiul, dar să plătească și dajdiile cele mai grele pe care le cer turcii”. Tot Dimitrie Cantemir ne informează despre soiurile de cai și boi, mai mici la munte și mai mari la șes, despre faptul că, anual, pentru aprovizionarea Constantinopolului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
a fost lentă, și erau și au rămas, în satul românescă ca o prelungire a principalelor activități: agricultura și creșterea animalelor. Caracterul autarhică al gospodăriei țărănești menținut pânăă în mijlocul secolului al XX-lea, în sensul că își producea cele necesare traiului în interiorul gospodăriei, fără să apeleze la piață decât în cazuri de strictă necesitate, cum ar fi procurarea uneltelor de metal, sarea pentru consum propriu și al animalelor sau alte produse care înglobau cunoștințe speciale - sticla, de exemplu. Altfel, țăranul s-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
precis după anul 313, când împăratul Constantin cel Mare elaborează Edictul de la Milano, prin care creștinismul e recunoscut ca religie „licita”, legală, alături de cultele păgâne. Noua religie a fost receptată de dacoromani datorită și concepției referitoare la viața de după moarte, „traiul” veșnică din împărăția zeului Zalmoxe, cât și existența creștinilor din Imperiul Roman care au venit în Dacia ca meseriași, negustori, soldați și ofițeri. Din Dobrogea, care a rămasă sub stăpânăire romană pânăă la anul 602 d.Hr., s-a răspânădit
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și mortalitate infantil foarte ridicate, iar media de viață era foarte scăzută. Foarte desă se auzea și se mai aude în lumea satelor că „a murit că n-a avut zile”, că „l-a chemat Dumnezeu”, că „și-a trăit traiul, și-a mâncat mălaiul”. Trebuie să spunem că zilele și le prelungește omul singur, dacă mănâncă și bea cumpătat, dacă muncește rațional, știind să se odihnească. Este greu să stabilim pentru o perioadă veche, fără documente scrise, făr mărturii, care
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
devină o problemă. În momentul în care tot mai multe familii n-au mai avut vite, alimentația a îmbrăcat aspecte tragice: apariția bolilor datorate malnutriției, distrofia copiilor, anemiile, mortalitatea infantilă exagerat de mare, comparativ cu alte țări. Procurarea celor necesare traiului zilnică depindea și de abilitatea părinților, a fraților mai mari, buni de muncă. Lipsa obișnuinței de a cultiva în grădina casei plantele folositoare: rădăcinoasele, păstăioasele, varza, ridichile, castraveții, roșiile, ardeii, lipsea familia de un aport substanțial în vitamine. Consumul exagerat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
zahăr este la noi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-au construit și primele fabrici (Sascut, Roman, Chitila). În cantități mici era adusă în prăvălii; țăranii apelau rar la produsele din comerț, deoarece ei își produceau cele necesare traiului zilnică în gospodărie și, pe de altă parte, banii erau puțini într-o economie autarhică. Mult mai târziu, prin 1947-1948, comuna primea repartiția de zahăr - 293,250 kg. la 36 lei/kg. Era, oarecum, un progres: unele familii au cunoscut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
câștigat bani mai mulți, i-au investit în modernizarea locuințelor, construcția unor case spațioase din materiale noi, de ultimă generație, cu holuri largi, living, bucătării moderne, băi faianțate, dormitoare, cameră de zi, spații de depozitare, cu toate utilitățile pentru un trai civilizat. În locul vechilor șuri și grajduri sunt garajele pentru mașini, încăperi speciale pentru instalația de încălzire centrală, cu apă cald tot timpul. O grădină cu flori, alei pavate și câțiva pomi alcătuiescă cadrul natural în care este amplasată locuința. Întoarcerea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
1950, Comitetul Provizoriu al comunei Filipeni a afișat ordonanța nr. 635 din 16 septembrie 1950 referitoare la însămânțările de toamnă. Deși se face propagandă masivă privind măsurile luate de partid și de stat pentru dezvoltarea economică și creșterea nivelului de trai, în comună lipsescă produse de primă necesitate: petrol lampant, talpă, încălțăminte, opinci, țesături, confecții care se dau pe puncte, pe cartelă. Activiștii aveau obiceiul impusă de a opri cetățenii veniți de la muncă ca să-i „lămurească”. Unul l-a oprit la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Nivelarea țărănimii și omogenizarea de care se vorbea în toate materialele PCR și în cuvântările „Tovarășului”, a dat roade: foști răzeși, mândri de răzeșia și libertatea lor, au fost aduși pe aceeași treaptă cu oricare dintre cei care-și ducă traiul în agricultura postdecembristă. Totuși, atunci când, în grădina lui Aristotel Ciută, am stat de vorbă cu câțiva bătrâni ai satului (21 august 2009), au tresărit când leam spusă că ei se trag din răzeși și nu din mazili, cum greșit le
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cunoștințe, contribuind ele însele la apariția unor noi inegalități. Dacă această istorie multimilenară va mai continua o jumătate de secol, piața și democrația se vor extinde pretutindeni, inclusiv acolo unde, deocamdată, nu există: creșterea economică se va accelera, nivelul de trai va spori și el, iar dictatura va dispărea din țările unde încă este prezentă. însă precaritatea și necinstea vor deveni reguli; apa și energia vor ajunge deficitare, climatul va fi periclitat; inegalitățile și frustrările se vor agrava; conflictele vor deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
i se impună nici o morală. Veneția domină Europa: la sfârșitul secolului al XIV-lea, casele de schimb venețiene controlează toate piețele financiare ale continentului, din Franța până în Flandra și din Castilia până în Germania. Decalajul de putere este enorm: nivelul de trai venețian este de cincisprezece ori mai ridicat decât cel de la Paris, Madrid, Anvers, Amsterdam sau Londra. Veneția este în această epocă un oraș complex, guvernat de o aristocrație puțin numeroasă și de mai multe mii de strategi de înaltă clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
crize financiare, iar strălucirea sa apune în 1550, în urma unei crize bursiere declanșate la Sevilia. Franței, țara cea mai întinsă și mai populată din Europa, i se oferă o a doua șansă de a deveni „inima” capitalismului. Nivelul său de trai crește, iar situația marinei se ameliorează. în 1524, un genovez naturalizat francez, Jean de Verrazzano, plecat de la Honfleur la cererea lui Francisc I, pătrunde primul în golful Hudson. Dar Franța nu reușește să găzduiască o „inimă” în lipsa unei burghezii, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
o înconjoară - regatul Spaniei, Franța - intră în declin și pierd pentru totdeauna contactul cu „inima”. Nivelul lor de viață va fi de acum înainte mai scăzut decât cel al noilor puteri. Țările de Jos au un formidabil avans: nivelul de trai din orașele Provinciilor Unite îl depășește acum pe cel din Genova și din Veneția, fiind de cinci ori mai mare decât cel din regatele Franței, Spaniei sau Angliei. Aceeași logică se află la baza evoluțiilor: extinderea progresivă a spațiului comercial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
avea loc nenumărate evenimente, cea mai mare parte dintre ele neieșind totuși din albia străveche a Istoriei. Un viitor promițător pentru a noua formă Clasa californiană nu a fost niciodată mai inventivă, mai bogată și mai promițătoare, iar nivelul de trai californian nu a atins nicicând cote mai înalte. Profiturile marilor întreprinderi americane n-au atins niciodată asemenea niveluri, iar inovația din domeniile industrial și financiar n-a fost mai triumfătoare. Niciodată Statele Unite n-au dominat în asemenea măsură lumea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Japoniei, iar în 2040 pe cel al Statelor Unite. Partea ei din PIB-ul mondial, care este astăzi de 4,5%, va crește la 7% în 2015 și va fi în jur de 15% în 2025. în 2015, nivelul mediu de trai al chinezilor va fi egal cu media mondială, adică o cincime din cel al americanilor. în 2025, chiar dacă ritmul creșterii anuale al economiei chineze va scădea la jumătate, China va înregistra un venit anual pe cap de locuitor de 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]