52,749 matches
-
internat insalubru, foame și frig. În jur, nimeni care să te ajute, să te sprijine, să te sfătuiască. În România anilor '80'90, cam asta însemna fată de la țară. E ciudat cum literatura a spălat acest păcat și l-a transformat într-un model literar chiar. Recunosc că încă aș schimba această origine cu cei privilegiați de soartă, dar atâta timp cât nu se poate, am învățat să profit de cele câteva atuuri ale acestei condiții. Cel mai mare avantaj este proiecția pe
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
păcate, ceva. Într-o țară care - începînd de pe la 1848 încoace - a fost practic inventată, proiectată, construită și așezată în rîndul lumii de intelectuali de toate formațiile, Ion Iliescu i-a etichetat insolent pe oamenii de cultură ai nației drept Golani. Transformînd România într-o țară a violenței și a eclipsei civice, Ion Iliescu a făcut imposibilă normalitatea chiar ca ipoteză imaginară, azvîrlind cinic în obrazul societății civile o etichetă infamantă - abia puțin mai lustruită decît cea de huligani, pentru care Ceaușescu
Sechele ale unui trecut bolnav by Monica Spiridon () [Corola-journal/Journalistic/17293_a_18618]
-
sută cu grevistul activ sau cu cel potențial, lumpenproletarul întârziat cu un secol în Europa. De o bună bucată de vreme, mă uit la membrii executivului cu o uimire amestecată cu scârbă. Nu pot înțelege prin ce alchimie demonică se transformă insul ce, aflat sub vraja patriotismului incendiar, se jură pe strămoși că nu-l interesează decât "să-l ajute pe cetățean", în burtă-verdele cinic, mojic, agresiv și agramat - " Nu e bani! De unde să vă dau? S-o omor pe mama
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n Canada! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17313_a_18638]
-
în tratarea unei teme, să păstrezi de la prima până la ultima pagină același ton (să fii, deci, monoton!), să joci comedia modestiei (fiindcă un moment de fanfaronadă devine dizgrațios prin eternizarea - fie și falsă - realizată de tipar). Practic, scrisul s-a transformat de multă vreme - cel puțin în Europa - într-o birocrație. Dacă ai o idee, în loc să o comunici direct contemporanilor, ești nevoit să îndeplinești tot felul de formalități înainte de-a o pune în circulație. Și tot îndeplinindu-le, uiți adeseori
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
al istoriei contemporane, cu aplecare asupra unui aspect "pe care nici un scriitor european sau american nu l-a pus în lumină cu atâta claritate și atât de pătrunzător." Era anume vorba de teroarea istoriei contemporane, aceea care, când nu-l transformă pe om în mașină, îl despersonalizează. Un număr impresionant de peste alte douăzeci și șase de cărți publicate în Occident - dintre care multe pe teme românești - certifică fertilitatea scriitorului. În țară, pe când semna Constantin Virgil Gheorghiu, spre a se deosebi de
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
din biserica unui bunic-preot, a aflat că nu poate intra într-o altă biserică cu capul descoperit, și asta tocmai de la cei care nu i-ar fi călcat pragul înainte. Lectura cărții lui Teodor Baconsky, obligație la început, s-a transformat în adevărată plăcere, presimțită de fapt încă din subtitlu: "Eseuri despre urbanitatea credinței". Cartea conține articole publicate după 1996 în diferite reviste și cîteva conferințe susținute în Italia și în România, toate grupate în cinci secțiuni: prima, Schițe religioase, e
Urbanitatea credinței by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17297_a_18622]
-
generații, Secția de artă contemporană nu poartă nici o vină pentru dezechilibrul pe care îl creează deplasînd accentele pînă la a reprezenta, printr-o ciudată absorbție metonimică, însăși ideea de muzeu. Iar faptul că cel mai important muzeu românesc s-a transformat în galerie de artă contemporană nu reprezintă nicidecum un abuz al acestei secții, ci un eșec al instituției, în ansamblul ei, care nu este în stare să-și onoreze integralitatea funcțiilor. Cu excepția nesemnificativă a unor expoziții ratate - cazul Emil Ciocoiu
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
dintre substituții produc așa-numita "derivare metaforică" (a băga la ghiozdan/ladă/jgheab etc.; a lua în balon/ birjă/avio etc.). Sintagmele reluate, imitate și parodiate de jurnaliști sînt adesea acelea pe care discursul politic sau cel al publicității le transformă la un moment dat în sloganuri, în clișee, în formule la modă. Dintre formulele politico-publicistice care s-au bucurat de succes în ultimul deceniu, producînd multe variații și adaptări ironice, putem aminti: o anumită parte a presei, oameni de bine
Pod de flori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17336_a_18661]
-
contează doar prin celebrități. Pe de altă parte, pentru mulți ziariști străini cinematografia noastră există numai prin înălțimea conturilor din băncile de la Geneva și Zürich, căci, zic ei, - dacă sunt bani, trebuie să fie și filme! Dar banii nu pot transforma, în mod magic, cantitatea în calitate. Eu cred că existența unei cinematografii elvețiene viabile este mai puțin o problemă financiară, cât, mai ales, o problemă de climat intelectual și spiritual". La această concluzie au ajuns, se pare, nu doar oamenii
Sărbătoarea filmului elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17322_a_18647]
-
dacă aripa Opriș (omul cu bani din partid, scriu ziarele) reprezintă "lamura" iar aripa Vasile "lestul"! Prin ceea ce au făcut împreună - și nu de azi, de ieri, ci din 1992, când au început să se ridice la nivelul firului ierbii, transformând Convenția Democratică într-un corp contondent împotriva a tot ceea ce reprezenta valoare, bună-credință și competență; vezi felul în care au manevrat pentru a-l impune la candidatura pentru președinție pe sub-mediocrul, jalnicul ucenic al călugărului Vasile; vezi minciuna de a
Ferește-mă, Doamne, de dizidenți, că de partid mă apăr singur! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17327_a_18652]
-
amînat un adevăr și nici de tăcut). Ajunse la această formulă endogenă, versurile Constanței Buzea sînt dintre cele mai profunde și mai subtile ale poeziei românești contemporane. Ele înfățișează lupta ființei individuale cu lumea, a ființei ce țintește a se transforma în sine însăși nu sub semnul morții, cum spunea Valéry, ci sub cel al vieții a cărei decurgere vocația creatoare o obligă a se fixa. Constanța Buzea, Roua plural, prefață: Nicolae Manolescu, Editura Vinea, 1999, 208 pagini, preț neprecizat.
Poezia Constanței Buzea by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17316_a_18641]
-
găunoase și ilogice din pornire. Îi repugnă și ceea ce el numește "orice pierde-vară care a stat cîteva luni într-un laborator sau seminar german ori nord-american, orice nerod care a făcut o neînsemnată descoperire științifică (și) se întoarce în patrie transformat într-un proaspăt îmbogățit al științei, într-un parvenu al cercetării", gata să propună universității "reformele cele mai ridicole și pedante". Numai că în graba sa de a reclădi universitatea pe temelii strict spaniole, cu un purism entuziast dar naiv
Întrebări complicate by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17324_a_18649]
-
scrie lîngă o ceașcă de cafea:/ "Cuvintele sînt însîngerate: cotrobăie zilnic prin/ miasma odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame,// Ucid orașul cu fiecare rînd/ îl desfigurez întețindu-i febra oglinzilor/ lîngă care stați precum vita la iesle/ - afară, împachetaților! Seacă atîtea fîntîni dacă nu/ atingem cu
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
zilnic prin/ miasma odăilor, prin răsuflarea împuțită a orașului,/ prin amintirile dosite-n cutele creierului precum/ în proviziile hîrciogilor/ seci și larvari stați sub privirile mele/ nici o putere de-a transforma alcoolul în sînge/ în salt, nici o putere de-a transforma sterilitatea în foame,// Ucid orașul cu fiecare rînd/ îl desfigurez întețindu-i febra oglinzilor/ lîngă care stați precum vita la iesle/ - afară, împachetaților! Seacă atîtea fîntîni dacă nu/ atingem cu tălpile goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
simbol al Esenței și al Cunoașterii divine, ci ochiul singular al Ciclopului, care trimite la o condiție subumană, precum cel al personajelor inferioare din mitologia irlandeză (ochiul malefic al lui Balor face să încremenească o armată întreagă; Regina Medb îi transformă pe copiii lui Caltin în vrăjitori, mutilîndu-i prin metode antiinițiatice, suprimîndu-le ochiul stîng; toate vrăjitoarele irlandeze sînt chioare de același ochi). Se cuvine a-l socoti pe George Vulturescu drept unul din cei mai înzestrați poeți români afirmați în ultimele
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
adeverit prin coborârea nivelului de trai. Cea mai bună condamnare a comunismului se poate face numai cu un capitalism serios, eficient și performant, care să se vadă în buzunarele celor care au sperat inutil într-o bunăstare, care s-a transformat într-un dezastru. Octavian Paler afirma cândva că, spre deosebire de politicienii tranziției actuale, personajele lui Caragiale erau ridicole, dar sănătoase la cap. A sosit plata facturii rapacității și diletantismului politic. Dar nu o achită cine trebuie. Va urma, se pare, excluderea
Opriți măcelul. In: Editura Destine Literare by Ion Anton Datcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_228]
-
astfel de realități ei le opun soluția extremismului cu pieptari justițiari și a naționalismului visceral. Nu cunosc pe nimeni în România să urască mai mult țiganii decât profesorii de la școlile de cartier. Tragedia națională pe care o trăim i-a transformat pe mulți dintre urmașii domnului Trandafir în marginali la fel de demni de plâns ca și nefericiții verișori ai lui Parpanghel. Încep să cred că rezolvarea problemelor sociale nici măcar nu ține de fonduri. Dacă mă uit la somptuoasele clădiri construite în timp
Teoria formelor fără fonduri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17366_a_18691]
-
fost o experiență covîrșitoare. Trebuie evidențiat aici efortul conducerii și al trupei de a se mișca într-un sens pozitiv, de a căuta să se întîmple ceva, de a invita regizori să monteze aici, conștienți fiind că nu orice se transformă brusc într-un mare succes. Dar nici un succes nu se naște din gol, iar fiecare încercare este încă o cărămidă adăugată unei construcții ce se dorește solidă. Poate și încărcătura istoriei teatrului obligă într-un fel la această revenire bine
La iepurele mort by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17376_a_18701]
-
literele cele mai vizibile și numele principalelor realizatoare. * Locul special al revistei G.D.S. în peisajul atît de pestriț al publicisticii românești din ultimul deceniu este fixat într-un editorial deloc festivist de Sorin Vieru: "Document de epocă, cronică a actualității transformată prin lucrarea timpului într-o cronică istorică făcută din crâmpeie, câmp de confruntări de idei, revelator al mentalităților unor actori, autori și regizori ai dramelor și vodevilurilor ce se joacă pe scena politică a țării - revista 22 reprezintă toate acestea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17344_a_18669]
-
pe care și-o iau profesorii, ca supliment al protestelor lor. Cu elevii în clasă, greva profesorului are distincție și dimensiunea sacrificiului. Profesorul care își trimite elevii acasă, pentru a face mai comod grevă, uită de rostul lui și își transformă elevii din martori în complici, ceea ce e mai greu de acceptat. Vorba unui profesor dintre cei care au făcut grevă, dar și-au chemat elevii la ore: "Școala e școală, greva e grevă!" * Din păcate ziarele care au sesizat că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17363_a_18688]
-
al lui Constantin Țoiu, că este un "roman de artă". în cele 280 de pagini ale sale, nu există aproape nimic prozaic. Autorul povestește artistic fiecare episod, astfel încât până și stoarcerea unei lămâi deasupra unor felii de somon afumat se transformă într-un ceremonial. Constantin Țoiu nu se află la prima carte de acest fel. Romanele sale Galeria cu viță sălbatică, 1976, însoțitorul, 1981, Obligado, 1984 și Căderea în lume, 1987 au adus o undă de rafinament în literatura noastră postbelică
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
feminitate, Cezar redescoperă fugitiv iubirea, ca pe un bis al existenței, ca pe o ultimă tresărire a conștiinței lui de bărbat. De fapt, tot ceea ce povestește Constantin Țoiu devine captivant. Anodina și adeseori exasperanta lume balcanică în care trăim se transformă, descrisă de el, într-un spectacol. Iată, ca exemplu, momentul în care Cezar câștigă un milion de lei la loz în plic: "însoțit de alaiul vesel, excitat, al mulțimii, sui treptele CEC-ului din interiorul poștei, se prezentă la ghișeul
CONSTANTIN ȚOIU POVESTEȘTE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17349_a_18674]
-
un atât de fin simț al umorului, ca la Bacovia, nepotrivirea dintre situația lui în lumea seculară și cea din lumea spiritului, trebuie să fi fost o colosală, inepuizabilă sursă de delicii"... În numai câteva pagini, prozatorul Radu Petrescu îl transformă pe poetul Bacovia într-un personaj memorabil. Acesta din urmă intră în galeria celor mai rafinați dandies români: "Deși poet al dezagregării sub toate formele, Bacovia, după cum la facultate își lua conștiincios notițe, se arată atent la ținuta vestimentară". Itinerariul
Un alt Bacovia, același Radu Petrescu by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17370_a_18695]
-
la o disperare tragică îmbrăcată în haine comice. Pentru a preîntîmpina riscurile unei monotonii, totuși inevitabilă la un moment dat, autorul introduce un personaj secund, ca pe un truc dramatic care învîrte altfel mecanismul, dînd senzația că monologul s-ar transforma într-un dialog: Barrymore îl are ca partener de chin, de bucurii, de suferință, de mărire și de decădere pe sufleurul său fidel Frank. Un personaj martor la neputința actuală dar și la gloria trecută, incitator pentru Barrymore în pasivitatea
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
agreabil, îl acceptă ca pe o ultimă și unică soluție: izbînda cu Richard al III-lea. Dacă sufleurul debutează ca un om neimplicat, venit doar să-și facă meseria și nimic mai mult, încet-încet atitudinea lui se modifică vizibil: se transformă în cîrjă și supapă totodată, singurul, după Barrymore, care își mai dorește ca acesta să reușească. Tot acest traseu între detașare, implicare, pasivitate și suferință pe care-l traversează sufleurul-oglindă-rezoneur este parcurs și scenic cu măsură de actorul Gelu Colceag
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]