1,896 matches
-
asalturile fie din afară, fie din năuntru" (Angelescu, 1939, p. 10). Totuși, în pofida acestor deziderate, la fel cum unificarea politică nu s-a produs instantaneu, nici cea educațională nu s-a realizat peste noapte. Pe plan politic, la 1918 românii transilvăneni care au semnat rezoluția de unire cu Vechiul Regat au păstrat totuși o autonomie provizorie a Ardealului până la adunarea unei constituante aleasă de către toți românii (Livezeanu, 1998, pp. 160-161). Ca urmare, după momentul proclamării Unirii de la 1 decembrie 1918, puterea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sfârșit în 1920, când guvernul condus de generalul Averescu a dizolvat Consiliul Dirigent. Acest fapt însemna, pe lângă unificarea instituțiilor politico-statale, și pierderea autonomiei educaționale. Specificitatea ardelenească în materie de învățământ în raport cu celelalte provincii românești o constituia cadrul confesional al educației transilvănene. Slăvite pe plan cultural ca "azilurile naționalității românești", Bisericile ardelene (Unită și Ortodoxă) au prezervat, prin școlile confesionale pe care le organizau, limba și identitatea românești în circumstanțe politice vitrege. Dizolvarea Consiliului Dirigent s-a repercutat și asupra învățământului transilvan
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
simțea român. [...] Astfel biserica devine scutul de apărare al naționalității române din Transilvania: ea ne-a salvat neamul dela o pieire sigură" (Constantinescu, 1928, p. 71). Odată cu instituirea "regatului apostolic" ungar prin încoronarea lui Ștefan I în anul 1000, românii transilvăneni devin ținta misionarismului catolic. Apostolatul catolic maghiar s-a lovit însă de rezistența ortodoxă, sub scutul căreia a fost prezervată naționalitatea română: "Din fericire masa cea mare a poporului român din regatul catolic își păstră cu îndârjire legea sa cea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Identity. Londra și New York: Tauris Academic Studies. Dragnea, M. (2001). Reformele lui Cuza: schimbarea la față a României. Historia., disponibil online la adresa http://www.historia.ro/exclusiv web/general/articol/reformele- lui-cuza-schimbarea-fa-romaniei, accesat în 10 octombrie 2013. Dumitran, D. (2004). Reacții transilvănene la edictul de toleranță iosefin, Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 8, 87-98. Durandin, C. (1998). Istoria românilor. Iași: Institutul European. Durkheim, É. (1980). Educație și sociologice. București: Editura Didactică și Pedagogică. Eastman, L. (1990). The Abortive Revolution: China Under Nationalist
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
secolul al XIII-lea, în Franța până la sfârșitul secolului al XVI-LEA (1565), în Rusia până în timpul țarului Petru cel Mare, iar în Țările Române, până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Tocmai din acest motiv, în unele sate bănățene și transilvănene, Anul Nou se mai numește "Crăciunul Mic".95 Anul Nou se sărbătorea și la alte popoare ale lumii la date diferite: de exemplu, armenii, etiopienii și egiptenii sărbătoreau Anul Nou vara, în august, grecii în iulie, evreii în septembrie, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și retrospective (1989), Pentru o nouă istorie a literaturii și culturii române vechi (1994), impunându-se mai ales cu cercetările privind cultura veche românească. Preferând să abordeze și să pună în valoare zone puțin cunoscute, cum ar fi scrierile medievale transilvănene, limba cărților românești de popularizare din secolul al XVIII-lea, se oprește, după o mărturisire proprie, „nu doar asupra piscurilor, ci și asupra diverselor cărări ce duc spre înălțime”, cât și asupra unor „scriitori uitați, dacă nu ironizați și marginalizați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
Institutul de Lingvistică (1953-1963). Intră din nou, prin concurs, în învățământul universitar, funcționând și ca lector de limba română la Paris (Sorbona, 1965-1967), conferențiar asociat la Lyon (1978-1988) și Bordeaux (1988-1990). A debutat cu articole și cronici literare în publicațiile transilvănene „Afirmarea” și „Tribuna”, colaborând apoi la „Decalog”, „Timpul” și „Revista Fundațiilor Regale”. În 1955, împreună cu Emil Manu și Al. Bistrițianu, a întemeiat revista „Limbă și literatură”, în cadrul Societății de Științe Istorice și Filologice. B. s-a consacrat cercetărilor filologice, îndeosebi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285943_a_287272]
-
pe Augustin Buzura, care preluase conducerea publicației imediat după dezmembrarea vechilor structuri socio-politice și culturale. Concomitent, va funcționa ca șef al Biroului teritorial de presă „Expres magazin”. Din 1992 este redactor la „Transylvanian Review” și la publicațiile Centrului de Studii Transilvănene, înființate de Fundația Culturală Română. Seriozitatea și un anume echilibru intelectual și sufletesc au fost, se pare, determinante în relansarea sa, fiindcă în 1996 devine nu doar „capul limpede”, ci și redactorul-șef adjunct al acestor periodice clujene. A mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289441_a_290770]
-
supraviețuirea, dar și de a folosi balanța de putere sistemică pentru a-și garanta unele câștiguri. Intrarea României În război În 1916 de partea Antantei se reduce la un comportament strategic de balansare, motivat de dorința de obținere a teritoriilor transilvănene promise de aliați, În condițiile În care decidenții politici români, dar și vestici se așteptau ca aportul militar românesc să poată schimba raportul de forțe pe flancul sudic al frontului de est. Așa cum am menționat deja, România a fost În
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
1946-1948), Sighetu Marmației (1948-1974). A debutat în revista „Claviaturi” din Brașov, în 1944. În 1946 primește, alături de Mihail Crama, Premiul Scriitorilor Tineri al Fundațiilor Regale, pentru volumul Zumbe, care nu va fi tipărit decât în 1966. A colaborat la revistele transilvănene „Steaua”, „Tribuna”, „Familia”, dar și la „Tomis”, „Arta”, „România literară” ș.a. Semnificativ este faptul că a reușit să-și atragă chiar înainte de debutul în volum sancțiunile criticilor proletcultiști, care îl enumeră fie printre suprarealiștii de categorie inferioară, fie printre autohtoniștii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
cei doi scot la Târgoviște, în tipografia lui Dimitrie Liubavici, în care s-au și format, un Triod-Penticostar slavonesc, iar un an mai târziu, C. se stabilește definitiv la Brașov. Până în 1583 el a tipărit aici sau în alte orașe transilvănene numeroase cărți religioase în slavonă și română, fie la cererea oficialităților locale, fie la solicitarea domnilor sau mitropoliților din Țara Românească și Moldova, fie din proprie inițiativă. Între acestea se numără și variantele românești ale principalelor scrieri ale cultului ortodox
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286416_a_287745]
-
TRIBUNA, cotidian apărut la Brașov din 2 aprilie 1941 până la 25 noiembrie 1944, având subtitlul „Ziar de rezistență transilvăneana”. Continuă cotidianul „Tribuna” de la Cluj, editat în 1938-1940 și al carui director a fost Ion Agârbiceanu, consemnând numerotarea anilor de apariție în consecință. Director: Gavril Pop, prim-redactor Gheorghe Stoica, apoi Gheorghe Dragoș. Cuvântul de început subliniază că Ț. reapare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
vederi în privința rezistenței și a luptei împotriva opresorului”. Își propune misiunea de a mobiliza opinia publică din Transilvania împotriva hotărârilor nedrepte ale Dictatului de la Viena, urmărind să devină cea mai importantă armă de luptă pe acest tărâm, prin promovarea spiritualității transilvănene și ralierea tuturor forțelor intelectuale de marcă, provenind de la Blaj, Sibiu, Cluj, Oradea, Brașov ș.a., într-un bloc unitar de conștiință națională creatoare. Rubrică, de bună calitate, „Tribuna culturală”, valorează cât o întreagă revista. Alături de aceasta, mai sunt deschise rubricile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290268_a_291597]
-
Constantin Munteanu, Ion Focșeneanu, Horia Petra-Petrescu, Gheorghe Banu, Ernest Bernea, Aurel Martin, Vasile Netea, Florica Ciura, Ioan Diaconu, Marin Negrea, Ioan V. Boeriu, Sanda Opriș, Mihail Sturdza, Dimitrie Danciu, nume care își au locul lor într-o istorie a liricii transilvănene, dar de o mai restrânsă circulație națională. Se publică (sau se retipărește) proză de Gheorghe Tulbure, Axente Banciu (sub pseudonimul S. Tamba), N. Vonica, A. P. Bănuț, Al. Lascarov-Moldovanu, Ernest Bernea, Virgil Onițiu, Victor Tufescu. Deși sporadice, traducerile au în vedere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290061_a_291390]
-
j. Maramureș - 22.XI.1975, Satu Mare), poet. Absolvent al Liceului „Dragoș Vodă” din Sighet și al Facultății de Litere și Filosofie din Cluj, A. debutează în „Crizantema” (1929) și colaborează cu poezie, proză, articole și cronici la ziare și reviste transilvănene („Societatea de mâine”, „Hyperion”, „Brașovul literar”, „Graiul Maramureșului”, „Claviaturi” ș.a.), la unele fiind membru fondator („Symposion”) sau, temporar, secretar de redacție („Națiunea română, 1935-1938, „Tribuna”, 1938-1944). A semnat, în mare parte, cu inițiale (C.S.A.) sau cu pseudonime (Gh. Barciu, Ciocio
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
incisiv, la impulsionarea vieții literare din Ardeal și, îndeosebi, la stimularea tinerelor talente. După un sfert de veac de tăcere, poetul revine la creație în 1968, dar se manifestă sporadic și fără prea multă vigoare. A. se numără printre poeții transilvăneni notabili din perioada 1930-1937. A pregătit pentru tipar un volum de versuri, Hotare pentru vis, care, deși anunțat de mai multe ori înainte de război, va apărea doar postum (1998). Lirica sa, de o mare bogăție imagistică, dezvăluie o sensibilitate înclinată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285349_a_286678]
-
Știință din Bihor. D. s-a dedicat studierii și editării operei lui Iosif Vulcan, celebru mai ales datorită revistei „Familia”, dar prea puțin cunoscut prin propriile sale scrieri. Solida monografie pe care a consacrat-o entuziastului și neobositului animator cultural transilvănean se bazează pe o vastă și temeinică documentare, pe minuțioase cercetări de arhivă și pe despuierea a zeci de publicații. Lucrarea situează biografia și activitatea lui Iosif Vulcan în contextul epocii și reconstituie rolul important jucat de acesta în mișcarea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
bazează pe o vastă și temeinică documentare, pe minuțioase cercetări de arhivă și pe despuierea a zeci de publicații. Lucrarea situează biografia și activitatea lui Iosif Vulcan în contextul epocii și reconstituie rolul important jucat de acesta în mișcarea literară transilvăneană din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Exegetul analizeză cu obiectivitate și discernământ critic opera prolifică, de o derutantă diversitate, a lui Iosif Vulcan, netrecând cu vederea valoarea artistică modestă a scrierilor acestuia, dar apreciind aportul la umplerea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
-lea. Exegetul analizeză cu obiectivitate și discernământ critic opera prolifică, de o derutantă diversitate, a lui Iosif Vulcan, netrecând cu vederea valoarea artistică modestă a scrierilor acestuia, dar apreciind aportul la umplerea unor goluri acut resimțite în literatura și presa transilvăneană din epocă și, totodată, la menținerea idealului de libertate și unitate națională. D. și-a fructificat documentarea și într-o ediție cuprinzătoare a scrierilor lui Iosif Vulcan. După primul volum (1987) conținând poezii, proză și teatru, scrieri apărute mai înainte de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286875_a_288204]
-
devine primul capitol al romanului Crepuscul (1971; Premiul Uniunii Scriitorilor), carte densă, bine articulată, ilustrând formula romanului social. Biografia lui Sever Moldovan, bătrânul magistrat, descendent pe linie maternă din oștenii lui Avram Iancu, constituie un prilej de meditație asupra societății transilvănene, făcând trimitere la amurgul unei lumi, la disoluția unei clase. Totodată, Crepuscul este un roman al universului familial, vădind capacitatea scriitorului de a „recupera” epic atmosfera unei epoci revolute (aici, aceea interbelică, în special), prin mijloacele consacrate ale realismului. Romanul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286239_a_287568]
-
având ca redactor pe Victor Stanciu. Este o publicație literară de orientare tradițională, editată în excelente condiții grafice, cu interes pentru domeniul cultural, artistic, filosofic și științific, ceea ce îi conferă o înfățișare de jurnal enciclopedic, fiind și singura revistă literară transilvăneană din anii primului război mondial. Condițiile neprielnice muncii intelectuale în timpul războiului duc la destrămarea grupării din jurul publicației și, odată cu aceasta, la încetarea apariției ei. P.l. a fost întemeiată la inițiativa lui Ioan Lupaș, cu sprijinul lui Vasile Goldiș, care îi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288613_a_289942]
-
director al filialei acesteia din Sibiu. Debutează în „Cugetul românesc” (1923), cu traduceri din poezia lui Giosuè Carducci, prefațate de Ramiro Ortiz. Colaborează, de asemenea, cu unele tălmăciri lirice la „Rampa”, dar și la „Gând românesc” și alte reviste literare transilvănene. Face parte din Gruparea Intelectuală „Thesis” de la Sibiu, în publicația căreia tipărește versuri traduse din Gabriele D’Annunzio, Giovanni Pascoli, Lionello Fiumi. În martie 1940, Teatrul Național din București reprezintă, în versiunea românească a lui C., premiera poemului dramatic Luna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286226_a_287555]
-
debuta, dacă nu se iau în considerare versurile din revista școlară „Muza”, viitorul critic Ilarie Chendi (1893). Colaborează cu versuri și George Simu, Petre Dulfu, Zaharia Boiu, iar cu proză V. Ranta-Buticescu, C. Szatmary, T. Simtion. Un grup de intelectuali transilvăneni (Anton Pop, Iacob Onea, Marioara Bosga ș.a.) trimite culegeri de folclor din jurul Năsăudului, din Bihor, din zona Aradului. Se publică și tălmăciri din Byron, Lenau (Cântece din trestie), Schiller, La Bruyère (fragmente din Caractere, traduse de Ieronim G. Barițiu), Maupassant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288156_a_289485]
-
redactor doar din 1869, iar ca redactor responsabil, din 1870), a scris numeroase articole politice. Membru în Dietă din 1860 până în 1890, președinte al Partidului Național al Românilor, din 1881 până în 1891, a fost unul dintre protagoniștii vieții politice românești transilvănene. Devine, din 1866, membru al Societății Literare Române și, din 1870, face parte din comitetul de conducere al Societății pentru fond de teatru român. Murind la Budapesta, a fost reînhumat, în 1936, în satul natal. Savantul Victor Babeș este fiul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
de Vasile Marco, în calitate de redactor responsabil. Scrisă într-un limbaj simplu, publicația atinge o problematică diversă. În acest scop sunt susținute rubrici ca „Povețe economice”, „Calendar”, „Mărunțișuri”, „Ghicitori” și, totodată, în sumar intră literatură cultă și populară, selectată din periodicele transilvănene sau din cele apărute la Iași și București. Autorii întâlniți cel mai des sunt I. Creangă, N. Gane, I. Slavici, G. Coșbuc, I. Pop-Reteganul, Th. D. Speranția, D. Stăncescu, alături de care colaborau bucovineanul C. Morariu, cu traduceri din literatura germană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287048_a_288377]