1,894 matches
-
rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. Un autoportret și un portret al soțului ei, amândouă pictate în 1853, au fost aduse în Anglia de către fii ei, între timp familia le-a donat Muzeului Transilvănean din Gundelsheim. Ei au avut patru copii, între care trei au supraviețuit copilăriei. Printre aceștia, Victor Franz Theodor Sockl a creat și condus in Anglia o firma de succes care se ocupa cu producerea și vânzarea de cărți poștale ilustrate
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
de 83 de ani. De-a lungul vieții sale, ea a creat mai bine de 200 de picturi, desene și litografii, acum în mai multe muzee sau în posesia prietenilor și a familiei răspândite prin toată Europa. În 1998 Muzeul Transilvănean din Gundelsheim, Germania a organizat o expoziție retrospectivă și a cumpărat 50 de picturi ale ei, unele dintre ele aflându-se expuse permanent în muzeu. În 1999, colecția Gundelsheim a fost de asemenea expusă la München, la . În 2001, din
Casa de Soterius von Sachsenheim () [Corola-website/Science/329594_a_330923]
-
a acoperi cheltuielile de înmormântare, fratele lui Theodor, Moritz, a vândut picturile rămase de la ei, incluzând și sute de studii, unui negustor vienez de vechituri. O parte din picturile lui Theodor Sockl se află la Muzeul Brukenthal și la Muzeul Transilvănean din Gundelsheim. Unele sunt în proprietate privată, iar altele sunt din păcate pierdute. Fiii lor, Victor și Carl, au emigrat în Anglia în jurul lui 1889, unde Victor vor pune pe picioare și vor conduce o firma de succes care se
Theodor Sockl () [Corola-website/Science/329619_a_330948]
-
și floră sălbatică) sau aflate pe lista roșie a IUCN, semnalate în arealul rezervației: urs brun ("Ursus arctos"), cerb ("Cervus elaphus"), șopârla de munte ("Lacerta vivipara"), ivorașul cu burtă galbenă ("Bombina variegata"), broască roșie de munte (Rană temporaria), tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"). Printre speciile vegetale întâlnite în rezervație se află câteva rarități floristice (arbuști, flori și ierburi) protejate prin aceeași "Directivă a Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992; astfel: jneapăn ("Pinus mugo"), rachițele ("Vaccinium oxycoccus ssp
Molhașurile Căpățânei () [Corola-website/Science/329974_a_331303]
-
1571, Imperiul Habsburgic fiind succesorul Principatului Transilvaniei a căriui existență încetează în anul 1711 când voievodul Francisc Rákóczi al II-lea este înlocuit printr-un guvernator austriac. Alt punct de vedere, bazat pe sursele vremii, pe existența și succesiunea principilor transilvăneni, pe instituțiile proprii și specificitățile voievodatului, consideră că Principatul Transilvaniei a existat sub diferite forme (inițial ca voievodat, în final ca arhiducat și „Mare-principat”) din secolul XII până în 1867, așa-zisul "Regat al Ungariei Răsăritene" nefiind alteva decât Principatul transilvan
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
și Lugos. Doar castelul Eger apărat de István Dobó a rezistat atacului otoman. În 1553, Ferdinand a retras armata lui Castaldo din Transilvania, dar sultanul și-a continuat campania și, în 1554, a ocupat Salgó și Fülek. În 1556, nobilii transilvăneni l-au rechemat în țară pe Ioan Sigismund Zápolya și, în cadrul Dietei de la Szaszsebes, l-au ales principe al Transilvaniei. În 1568, principele Ioan al II-lea a semnat Edictul de la Turda cu privire la libertatea religioasă. Acest act va avea un
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
produse sau servicii. De asemenea, învățăturile lui Jan Hus, care deveniseră populare în Transilvania au făcut ca acțiunile episcopului să devină tot mai greu de acceptat. Revolta a fost rapid înăbușită, dar i-a determinat pe secui, sașii și ungurii transilvăneni să formeze Unio Trium Nationum, care a fost un efort pentru apărarea privilegiilor acestora împotriva oricărei puteri, cu excepția aceleia a regelui. Prima traducere a Bibliei în maghiară a fost finalizată încă din 1439, dar a fost multă vreme după aceasta
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
Birthalm și este datată din anul 1805. Orga din Cincșor este una dintre cele mai renumite orgi bisericești din Transilvania. În clopotniță există două clopote, unul mare datat din anul 1937 și unul mediu, datat din anul 1644. Celebrul pictor transilvănean Carl Dorschlag a pictat actualul altar în anul 1868. Vechiul altar triptic se află la Muzeul Țării Făgărașuluidin anul 1951 și a fost restaurat în perioada 2004 - 2006 de către Laboratorul zonal de restaurare al Complexului muzeal ASTRA. Încercarea de datare
Biserica fortificată din Cincșor () [Corola-website/Science/327580_a_328909]
-
greco-catolic Mihail Naghi din Lugoj și Gheorghe Popa de Teiuș, ca director prim a fost ales Anton Mocioni, iar ca director secund Sigismund Popovici. Revoluția de la 1848 a dus la desființarea relațiilor feudale, generând un relativ progres economic al românilor transilvăneni, ceea ce a dus în planul vieții colective o sensibilă ascensiune socială a comunităților românești, astfel înființarea unor instituții culturale care să racordeze comunitățile sătești la actul de cultură a fost, oarecum, natural. Relevator, în acest sens este faptul că, în
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
Transilvania și Bucovina, cât și în Principatele Române. Asociația arădană s-a implicat și în formarea elitei intelectuale românești, astfel împreună cu ASTRA și Societatea „Transilvania” din București au colaborat între anii 1868 și 1870 în vederea acordării de burse studenților români transilvăneni care studiau la universități străine. Acestea comunicându-și reciproc listele studenților care beneficiau de ajutoare financiare. De asemenea, asociația arădeană a sprijinit puternic fundația „România Jună” și ASTRA pentru înființarea unei catedre de limba română la Universitatea din Viena. În
Asociația națională arădană pentru cultura poporului român () [Corola-website/Science/327602_a_328931]
-
a Muzeului Județean Mureș, în seria „Reghinul Cultural” din Reghin, AD „Arhitext Desing” din București, „Anuarul Arvhivelor Mureșene” din Târgu Mureș. A publicat numeroase lucrări: Evoluția urbană a municipiului Târgu-Mureș de la începuturi până la 1848 (serial publicat între 1984-1994), Un monument transilvănean mai puțin cunoscut: Biserică Evanghelica din Reghin (1999), Muzeul Etnografic - un monument de seamă al arhitecturii artei baroce din municipiul Târgu-Mureș (2000), Biserica veche reformata din Suseni (2002), Valori urbane și artistice la Târgu-Mureș în secolul al XVIII-lea (2003
Ioan Eugen Man () [Corola-website/Science/327716_a_329045]
-
Huniade", a fost redenumită de autoritățile române în Piața Ștefan cel Mare. Vechea piață din nord, inițial "Piața EMKE" (abreviere a "Societății Culturale a Maghiarilor din Transilvania", similară societății românești ASTRA), a fost redenumită succesiv în "Piața Bocskai" (după principele transilvănean Ștefan Bocskai), apoi "Cuza Vodă" (din 1923). În timpul celui de-al doilea război mondial autoritățile fasciste ungare i-au dat numele de "Adolf Hitler". După al doilea război mondial a fost redenumită în "Piața Malinovski", după Rodion Malinovski, mareșalul sovietic
Piața Avram Iancu din Cluj-Napoca () [Corola-website/Science/327165_a_328494]
-
pe teatrul principal. În data de 3 iulie 1866 a avut loc Bătălia de la Königgrätz, în care forțele austriece au fost înfrânte. Retragerea armatei austriece („Rückwärtskonzentrierung”) a fost acoperită de artileriștii români din regimentul 16, rezultat în urma reorganizării Graniței Militare Transilvănene. Comandamentul prusac nu a încercat blocarea retragerii forțelor austro-saxone. Generalul Benedek a retras trupele rămase la Olmütz, alocând pentru protecția Vienei o defensivă slabă. Prusacii au reluat înainatarea, Armata a 2-a în direcția Olmütz, iar armatele 1 și „Elba
Războiul austro-prusac () [Corola-website/Science/327197_a_328526]
-
de celebrul sculptor Anton Schuchbauer în 1786. În secolul XIX palatul ajunge în posesia familiei Teleki. În 1951, clădirea este naționalizată, pentru ca după Revoluția din 1989 să intre în administrația Consiliului Județean Bistrița. Palatul este o construcție reprezentativă pentru barocul transilvănean, cu o puternică tentă rurală. Clădirea constă într-un singur volum masiv și compact, cu un acoperiș tipic baroc, înalt și în două pante. Subsolul palatului, acoperit cu bolți de factură renascentistă, sugerează existența unei etape de construcție datând din
Castelul Teleki din Comlod () [Corola-website/Science/327240_a_328569]
-
Singurele decorațiuni sunt brâurile pictate cu motive florale, care marchează nervurile bolților sau anumite contururi. Creșterea substanțială a numărului unitarienilor a făcut posibilă construirea Bisericii din Piața Dávid Ferenc, în Dâmbul Pietros. Stilul ales a rămas la rădăcinile puritane și transilvănene, astfel clădirea face o aluzie la vechile biserici fortificate. Conform recensământului din 2011, după etnie locuitorii se împart în: 66033 români, 57532 maghiari, 202 germani, 3110 țigani, 7110 necunoscută. În municipiul Târgu Mureș trăiește cea mai mare comunitate maghiară urbană
Demografia Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/327331_a_328660]
-
frânghiei” și al „dintelui de lup”. În torsadă sunt sculptați stâlpii prispei, fie pe toată înălțimea fie în două registre separate prin inele în zig-zag. Ușa cămării reprezintă un tip tradițional, nu numai pentru sudul munților, dar și pentru sate transilvănene. Este monument de arhitectură populară de la sfârșitul secolului al XIX-lea și a fost restaurată în 1971, la înființarea muzeului. Colecția muzeului cuprinde fotografii, albume, documente, cărți, scrisori care reflectă momente din viața și activitatea lui Constantin Brâncuși. Este prezentat
Casa memorială Constantin Brâncuși () [Corola-website/Science/327388_a_328717]
-
urs brun ("Ursus arctos"), lup cenușiu ("Canis lupus") râs ("Lynx lynx") și vidra de râu ("Lutra lutra"); zglăvoacă (un pește din specia "Cottus gobio"); ivorașul-cu-burta-galbenă (o broască din specia "Bombina variegata" aflată pe lista roșie a IUCN și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); precum și un coleopter din specia "Lucanus cervus" (rădașcă). Alte specii de mamifere, reptile, amfibieni, pești și gastropode semnalate în arealul sitului: cerb ("Cervus elaphus"), căprioară ("Capreolus capreolus"), mistreț ("Sus scrofa"), pisică sălbatică ("Felis silvestris"), iepure-de-câmp ("Lepus europaeus
Valea Ierii (sit SCI) () [Corola-website/Science/330574_a_331903]
-
sitului se află două specii faunistice enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de fauna și floră sălbatică): ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata") și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); precum și două specii floristice (enumerate în aceeași anexă): clopoțelul de munte ("Campanula serrata") și iarba-gâtului ("Tozzia carpathica"). Alte specii floristice semnalate în arealul sitului: ciucuraș ("Adenostyles alliariae"), crestata ("Aposeris foetida"), arnica ("Arnica montană"), coada-șoricelului ("Achillea distans"), susai
Valea Cepelor () [Corola-website/Science/330611_a_331940]
-
cor interpretează cântecul original și astăzi, neîntrerupt încă din 1918. Mențiuni care datează acest cântec în acea perioadă pot fi găsite în diferite lucrări istorice - una dintre ele atestând faptul că, în februarie 1919, voluntarii din ”Legiunea Română de Voluntari Transilvăneni - Bucovineni” deja cunoșteau o versiune a cântecului: "“Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheamă / Visam de când eram copii / Să trecem Carpații / Ne trebuie Ardealul, / De-o fi să ne-ngroape de vii!”". Celor 3 strofe originale li s-au adăugat apoi alte
Treceți batalioane române Carpații () [Corola-website/Science/330652_a_331981]
-
în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 92/43/ CE din 21 mai 1992 (privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică), printre care: ivorașul-cu-burta-galbenă ("Bombina variegata"), tritonul cu creastă ("Triturus cristatus")) și tritonul comun transilvănean ("Triturus vulgaris ampelensis"); precum și o specie floristică rară, cunoscută sub denumirea populară de capul-șarpelui ("Echium russicum"). În vecinătatea sitului se află câteva obiective (lăcașuri de cult, castele, situri arheologice, arii naturale protejate) de interes istoric, cultural și turistic; astfel:
Fânațele Pietroasa - Podeni () [Corola-website/Science/330689_a_332018]
-
dintre bazinul superioar al Tisei și Transilvania, cu roluri semnificative din punct de vedere strategic și de influențare a geografiei umane a spațiului românesc carpatic în timpul Antichității și Evului Mediu. Ea reprezintă locația legendară pe unde au pătruns în spațiul transilvănean maghiarii și în același timp limita vestică a fostului voievodat al lui Gelu. Morfologic este o trecătoarea de vale situată la nivelul aliniamentului estic al "„Jugului intracarpatic”", ce face legătura între depresiunile Silvaniei (situată la vest de Munții Meseș si
Poarta Meseșului () [Corola-website/Science/330747_a_332076]
-
dieta a stabilit un nou statut al iobagului, cu mult mai sever. Dieta Transilvaniei a legiferat servitutea veșnică sau șerbia, și a stabilit pentru iobagi un număr de 52 de zile de lucru pe an. Din acest moment condiția șerbilor transilvăneni tinde către condiția sclavilor. Iobagii, ca și moșiile de care erau legați, fac obiectul tranzacțiilor private ale nobililor și prin urmare pot fi împrumutați, vânduți sau cumpărați, schimbați sau dăruiți, împreună cu moșia de care sunt legați. Motivele pentru care țăranii
Șerb () [Corola-website/Science/330780_a_332109]
-
1916 trei armate române au trecut la atac traversând Carpații Meridionali, după care au intrat în Transilvania. Primele atacuri au fost încununate de succes, obligându-i pe austro-ungari să se retragă, dar, la mijlocul lui septembrie, germanii au transferat pe frontul transilvănean patru divizii, avansarea românilor fiind oprită. Rușii au deplasat la rândul lor în ajutorul românilor trei divizii, dar acești militari nu au fost aprovizionați corespunzător. Comitele (prefectul) de la Aiud informa în ediția 4 septembrie a ziarului Unirea că "atacul României
Ofensiva Armatei României în Transilvania în 1916 () [Corola-website/Science/330254_a_331583]
-
în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, sau mai devreme (după Tratatul de la Trianon sau după Revoluția Maghiară din 1848). Primii imigranți maghiari au ajuns în Canada încă în secolul al XIX-lea. Mulți dintre ei sunt de origine panonică, transilvăneană, secuiască, dar există și mici grupuri de ceangăi. O mare parte a comunității maghiaro-caadiene este de origine evreiască sau maghiari de religie mozaică. Mai ales credincioșii neologi se declară maghiari încă din sec. XIX., dar sunt și comunități hasidice sătmărene
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
turnului de sud-vest ("donjon"), cunoscut și sub denumirea de "Turnul Roșu", care are cinci nivele. În cursul secolului al XVII-lea, cu scurte întreruperi, Făgărașul a fost o adevărată capitală a principatului Transilvania, cetatea devenind reședință a principilor Transilvaniei. Dieta transilvăneană s-a reunit aici în 11 rânduri. În 1630 șanțul de apărare care înconjoară cetatea a fost lărgit și legat printr-un canal secret de râul Olt. Un pod rabatabil a fost instalat la intrare. Mai târziu, pivnițele au fost
Cetatea Făgărașului () [Corola-website/Science/329105_a_330434]