3,521 matches
-
cuibărit pe marginea canapelei, care era scăldată în soare. Am început să mă simt toropită, să plutesc, și pojghița dintre starea de veghe și somn era atât de firavă încât am alunecat într-un vis unde se făcea că sunt trează. Am visat că eram pe canapea, în camera de zi, întocmai cum eram de fapt. N-am fost deloc surprinsă să-l descopăr deodată pe Aidan lângă mine. A fost așa o alinare să-l văd și să-l simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
fluturau în niște mâneci largi mirosind a mosc și s-a pus pe plâns, rezemată de umărul meu. Cu toate astea, nu eram supărată pe ea, pentru că aceleași imagini care o înspăimântau îmi bântuiau și mie mintea, și când eram trează, și când visam, iar în privința asta eram ca două surori, deja orfane ale aceluiași oraș aflat pe moarte. Ne tânguiam astfel când am auzit pasul tatălui tău care se întorcea. L-am chemat din iatac și, în vreme ce el urca treptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
vis. L-am văzut pe Soliman având, sub turban, un chip de copil, cel al lui Bayazid. Cobora iute de pe un munte spre a veni să mă scoată din temniță, dar, înainte să fi putut ajunge la mine, eram deja treaz, tot în celulă, neînstare să mai adorm pentru a mai visa un pic. Bezna, frigul, lipsa de somn, disperarea, liniștea... Ca să nu-mi pierd de tot mințile, mi-am reluat obiceiul de a mă ruga, de cinci ori pe zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
susținu privirea. — Ce-ai spus? Trebuie să trăiască, trebuie să se salveze. Nu-l lăsa să moară. Din nou cuvintele acelea. Valerius încercă să nu le dea importanță, să alunge neliniștea pe care i-o provocaseră și acum, când era treaz, vorbele acelea ce-i tulburau somnul de luni de zile. Acum nu trebuia să fie cuprins de neliniște. Trebuia să-și folosească toată știința, toată ființa ca să învingă moartea. Nu se pricepea la vrăji, nu era Velunda și nici Proculus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
via principalis se aflau așa-numitele tabernacula ale tribunilor, printre corturile soldaților și cel al comandamentului Pretoriului, care semăna cu un mic templu. — Fratele meu - Valerius întinse mâna. În unul dintre tabernacula... E tribun. Și-l imagină pe Antonius Primus treaz, aplecat deasupra unei hărți, studiind liniile ce reprezentau granițele Imperiului, care în acea zonă erau amenințate mereu de incursiuni. Dinspre răsărit, alungate de cine știe ce populații sălbatice, înaintau triburile sarmaților, care jefuiau din fuga calului și nu știau ce înseamnă pacea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
singură speranță: aici, la Augusta, oamenii sunt nebuni după Salix - e faimos, mulțimea îl iubește. Dacă va fi învins, toți vor cere să nu fie ucis. Atunci poate că Vitellius îl va cruța. În noaptea aceea, Valerius rămase multă vreme treaz în cortul său. Asculta vântul și chemarea cucuvelelor. Surâse fericit când Velunda veni alături de el. O îmbrățișă și îi respiră parfumul. Simți pe piept mâinile ei ușoare și mângâie trupul acela care continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
lăsată de mama lui? Se îndreptă spre ieșire. — Voi porunci să se pregătească cina. Nu vedeți că soarele e aproape de asfințit? 24 Antonius nu putu să doarmă. Când Titus se aplecă deasupra lui, chemându-l în șoaptă, întredeschise ochii. — Sunt treaz. Se ridică. — Pleci acum? Se așezară în grădină, la masa de sub copaci. Pe cer sclipeau ultimele stele. O briză ușoară adia dinspre mare, aducând miros de apă sărată și de flori. Lumea părea ieșită din mâinile unui zeu binevoitor. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de lumânări, căci, firește, curentul se luase. 2 Douăzeci de ani mai târziu, în aceeași casă și în aceeași cameră, Sampath Chawla cel cu picioare ca de păianjen și cu brațe la fel, slab și cu o înfățișare îngrijorată, zăcea treaz sub un ventilator. Acesta se rotea și zdrăngănea deasupra lui, la fel de zgomotos ca o vijelie, deși tot ce putea Sampath să simtă era adierea slabă a unui curent de aer pe la degetele de la picioare. Familia dormea în jurul lui și sforăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Ce zgomot! Sampath asculta fiecare inspirație ostilă. Chiar și în somn, se gândea dezgustat, familia lui se dovedea incapabilă de manifestări plăcute de considerație. Îngăduitori cu ei înșiși, ca întotdeauna, își croiau zgomotos drumul printre vise, ținându-l pe Sampath treaz, zvârcolindu-se. Chiar și mama sa, pe care o iubea cel mai mult dintre toți, uitase de el în somn. De nerăbdare, lovi aerul cu piciorul. — Ssssttt, spuse cu voce tare, dar sunetul fu slab și trist, așa că trecu neobservat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în brațe un bebeluș care plânge și tot plânge și nu poate să adoarmă. Deasupra nu se zăreau stelele, doar luminile sporadice ale avioanelor în zbor spre cine știe unde. Spre Calcutta? Madras? Madurai? Spre Anglia sau America? Era îngrozitor să fie treaz în timp ce unii oameni zburau, purtând întreaga lume pe deasupra capului său, iar alții dormeau, luându-i-o de sub picioare. Era totuși recunoscător pentru senzația aspră și nisipoasă pe care i-o dădeau cărămizile de sub el, suprafețele inegale și zigzagul cu creste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
treaba. Cât îl chinuiau! Se simțise atât de bine lăsat cu ale lui. Și cum să se poată concentra? Nu putuse să doarmă noaptea trecută și nici în cea de dinainte și nu exista nici o îndoială că avea să stea treaz și în cea care urma. Era ciudat că se gândea la somnolența lui când trebuia să muncească, dar o uita în mod miraculos când dădea peste ceva care îl interesa. În drum spre casă, își aminti de o vedere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
atacul asupra reliefului neajutorat, distrugând fiecare copac, scoțând din rădăcini fiecare tufiș, canalizându-și energia asupra tuturor lucrurilor care le ieșeau în cale, lăsând porțiuni întregi de pădure parcă devastate de tornadă. În ziua următoare, înainte de răsărit, domnul Chawla era treaz și îmbrăcat, îndreptându-se spre oraș cât putea de repede. Grijile îi împreunau sprâncenele. Lucrurile merseseră prea departe. În definitiv, boli precum rabia erau răspândite de animalele acestea. Ceva trebuia făcut. Fostul Colector Districtual tocmai plecase și cel nou nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fraze elegant formulate, unul din talentele sale cele mai de seamă, plan care presupunea revocarea licențelor pentru comercializarea băuturilor alcoolice tuturor magazinelor de profil și restaurantelor și interzicerea alcoolului în Shahkot. Ce plan minunat! Se gândise la el în timp ce zăcea treaz noaptea, incapabil să adoarmă, cu pernele adunate sub el. Ce ar fi putut fi mai bun pentru sănătatea publică? Ar realiza două fapte demne de laudă dintr-o singură lovitură. Era foarte posibil ca mișcarea aceasta să reducă și problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
întoarse în altă stradă lăturalnică și porni spre alt punct al călătoriei sale. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Sau nimeni, mai bine! Nimeni! Îi făceau viața un iad. 24 Înainte să se facă ora 4, perceptorul districtual era deja treaz și îmbrăcat în bungalow-ul său, astfel încât să fie gata când sosea domnul Gupta, ceea ce se și întâmplă în scurt timp, înfofolit cu un număr considerabil de eșarfe de lână și cu o pălărie veselă de culoare galbenă, ciocănind entuziasmat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
-se și chirăind ca o pasăre alarmată. Nu faceți asta, domnule. E un biet vânzător de înghețată. Alb la față, perceptorul districtual atârna de marginea jeep-ului. În ce se transformau lucrurile? Era prizonier într-un coșmar. Nici măcar nu era treaz, iar acesta era un coșmar respingător și îngrozitor. Domnul Chawla se duse să vadă ce făcea Sampath. — Vor ajunge curând, spuse el și se întoarse pe cărare pentru a i se alătura lui Ammaji, care-l aștepta pe șeful poliției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dintr-odată, cu o panică explozivă, asemeni unui semn de exclamație fiziologic, maimuțele săriră din copacul lui Sampath, groaza și confuzia citindu-li-se pe fețe. — Respectați planul, spuse brigadierul. Pe locuri... Fiți gata... Dați-i drumul! Clar, primatele erau treze de-a binelea și era posibil să scape în orice clipă. Oamenii își ocupară pozițiile de luptă. — Și plasele, măgarilor? Trebuie să aveți plasele cu voi, urlă brigadierul. Ar fi trebuit să fie deja descărcate. Dar plasele care ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nu puteam să-i suport dezaprobarea fățișă, așa că am încercat să iau lucrurile cu mult calm. Aveam febră. Și mai aveam și febra numită Selina. Mă aflam la granița dintre veghe și somn, acolo unde somn nu e, dar nici treaz pe de-a-ntregul nu ești, acolo unde gândurile și vorbele se bat cap în cap și unde, totuși, mintea lucrează, lucrează neîncetat, când mi s-a înfățișat Selina sub forma unui semn de întrebare din abur roz. I-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Îmi plac porcii, a spus ea. Mi-a adus un pahar de vin alb și m-a parcat pe terasă, în timp ce ea s-a dus să se schimbe. Era prima mea băutură pe ziua aia. Eram cât se poate de treaz. Eu băteam în retragere - dar în toată acreala și electricitatea din atmosferă se făceau simțite fărâmele unei veselii disperate. Pe terasa Martinei sunt o mulțime de flori, în ghivece, hârdaie, în console. Flori mari, flori mici, roșii, albastre, cărora le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și Spunk te consideră un tip drăguț. Cum am făcut-o? Habar n-am. Filmele sunt toate o chestiune de noroc și anarhie. Și totuși, în acest caz, stăteam pe marginea a ceva - ținându-mă de balustradă, simțindu-mă foarte treaz. — Din cauza noului scenariu, am spus eu. — E un scenariu de pomină. Cum e cu tipul ăla? Ești sigur că e scriitor? Ești sigur că nu e vârât în relațiile cu publicul sau în vrăjitorii sau în psihoterapie? — Hă? — Manipularea, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mii de lire. Dar ce poți să faci? Aici nu era nici un ban. Asta o știam eu. Erau doar bani pe roșu, datorii, bani lipsă. N-am mai zis nimic despre bani. Oricum, știa și el. Radarul banilor rămăsese încă treaz pe fața lui ciupită, senzuală. Știa de ce venisem și îi era frică de mine. Asta era ultima frică pe care reușeam să i-o smulg lui Alec Llewellyn. Așa că m-am așezat comod și am lăsat-o să-l cuprindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de Georgina. Îi sunt recunoscător. Am întâlnit-o în Blind Pig, sau în Butvher’s Arms? Eu eram cu fața în jos, pentru că tocmai fusesem izbit sănătos de pământ de un australian foarte în formă, extrem de sensibil și incredibil de treaz. M-a dus la ogeacul ei și cu propriile ei mâini mi-a pus fleicile pe ochi. Am curtat-o mai mult de o săptămână. Are exact aceeași greutate ca mine și ne înțelegem de minune. Georgina are... Are o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și avânt, gata de eroism, iar eroismul este puterea ce vine din vechimi pe care trebuie mereu să o contemporaneizeze sau, mai bine spus, contemporaneitatea să fie trasă față‐ n față cu originile. Apoi trebuie să‐i țină omului 32 trează destinația luminoasă și bogată în toată splendoarea ei nesfârșită. În felul acesta poetul rămâne legat de popor, de cei mulți, de bunul‐simț al mulțimilor, de creația lor nestrămutată, de înceata și greoaia lor înnoire în ceva, de greaua lor
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
rămâne legat de popor, de cei mulți, de bunul‐simț al mulțimilor, de creația lor nestrămutată, de înceata și greoaia lor înnoire în ceva, de greaua lor urnire și suspectare a noutăților, de spiritul lor viu față de care rămân mereu treji și în stare revoluționară, căci ei apără mereu un bun câștigat care nu trebuie negat de vreme ce a devenit familiaritate și rodnicie, de vreme ce patina vremii s‐ a așezat peste el; ei acceptă înnoirile ca organică și firească creștere și mai‐ departe
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
trebuie să plece dinăuntru vechii realități nu să se alipească străină, ca un corp de adaus. Pe urmă acolo unde descind cei mulți cu viața lor se întâmplă cu adevărat o firească integrare a noului pe vechea tulpină. Poetul este treaz la acest natural pelerinaj al celor mulți care nu se lasă niciodată furați de concepte artificioase, care luptă mereu până ce noul concept se întrupează în realitate carne și sânge viu, iar dacă nu, este lăsat să se usuce pe picioare
Mama. In: OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
e tăcere. în pădurile întunecate de pe povârnișurile întunecate ale muntelui vrăjit e tăcere. Până și marea și cerul au fost reduse la tăcere. Vultur-în-Zbor dormea, dar femeia cea urâtă, plină de griji, stătea întinsă pe rogojina de pe podea și era trează. Virgil Jones zăcea în balansoarul său, ca un morman imens de carne, ascuns parțial sub o pătură mai mult decât sărăcăcioasă. Mișcările sale neregulate trădau faptul că și el era departe de a visa. Ochii i s-au închis pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]