9,583 matches
-
Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2081 din 11 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă doare, încă mă doare, Oceane neplânse și stări, Doruri ce nu pot fi spuse, Ecouri la multe chemări, Mă doare pleoapa închisă Și geana ades tremurând, Când țes din izvoare secate Feerice punți spre nicicând, Croiesc din priviri idealuri Ce nu voi atinge vreodat', Atât mi-a rămas în umblare, Să cred c-am să fiu vindecat, Aș vrea să mă-nalț cu putere Mai sus
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
și-n tremur, Să cad în genunchi l-al Tău Tron, Să-Ți cer înc-o dată iertare, Să-Ți spun că mi-e greu pe pământ, Dar cred că Tu dai biruință, Putere prin Duhul cel Sfânt, Când pasul îmi tremură tare Și inima-mi sângeră-n piept, Cuvântul din Sfânta Scriptură, Îmi spune: "Sunt Sfânt și sunt drept!" Dă, Doamne putere deplină Și pace prin Sfântul Cuvânt, Să știm a discerne ce-i bine, Cei rău, cât umblăm pe pământ
PLÂNGE-N SUSPINE TRĂIREA de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382495_a_383824]
-
Hercule, fără niciun ajutor uman. Și nici armele lor nu erau atât de sofisticate. În arenă, sub privirile înfierbântate ale spectatorilor își făcu apariția Alfredo, viteazul gladiator. Taurul devenise mai însetat de sânge și părea din ce în ce mai greu de învins. Cornelia tremura ca o frunză în vânt. Tânărul era însă priceput în mișcări. Părea un zeu înalt, cu sulița răzbunătoare deasupra capului monstrului sângeros. Câteva femei extaziate îi aruncară câțiva trandafiri roșii ca sângele. Alfredo ridică una dintre flori, de pe pământul gălbui
FRAGMENT DE ROMAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382487_a_383816]
-
peste care flutura două panglici, și se așeză, lângă el, pe un scaun. Îi luă mâinile noduroase, într-ale ei, și începu sfioasă, să le mângâie. Îl privi cu intensitatea unui cer, care ar fi vrut să certe o ploaie. Tremura! Se priveau, unul pe celălalt, printre gânduri. -Știu tot!-de la ea. Te-am căutat mereu, neștiind unde ești. Scrisorile mele, se întorceau neputincioase, rănindu-mă ca niște săgeți adevărate, înapoi. După ce ați terminat liceul, Ilona a intrat la facultate
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI, PRIMĂVARA de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382520_a_383849]
-
trup îți simt prezenta, îl simt pe Dumnezeu Zvâcnind în tot ce este, ce-a fost și va mai fi Și știu că orice slova s-a scris, se va-împlini. Te-îmbrățișezi cu mine de jalea bietei lumi Și tremura toți munții din vale până-n culmi, Te-aud cum plângi adesea, cum hohotești de plâns, Că vremea omenirii că într-un ghem s-a strâns. Îți iau în noapte pulsul cu mâna și mângâi Bătaia tâmplei tale ce-mi este
ASCULT CU AL MEU SUFLET, INIMA TA, PĂMÂNT de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382541_a_383870]
-
mine dinspre ea: - Mă scuzați, aveți cumva o țigară ? Avea ochii verzi. Inima mea încetă să mai bată pentru câteva secunde în timp ce-i întindeam pachetul cu țigări scumpe, lăsându-mă cu trupul într-o parte pe nisipul fierbinte. Mâinile îmi tremurau ușor. - Vă rog serviți ! Luă cu două degete o țigară și se aplecă spre mine în așteptare. Flacăra brichetei mă trezi pentru moment din starea de năucire. Trase un fum lung în piept, după care întinse o mână gingașă către
FERICIREA ESTE UN CĂLUŢ DE MARE NEGRU de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382590_a_383919]
-
de pasărea-și mai are cântul și vino de mă atinge, mușcă-mi sfârcul, și lasă-ți limba ta să curgă lin, pe sânul meu, ești diabolic și felin, dar derbedeu, vezi, sânul meu e ca o lună plină și tremură când îl atingi, ca o felină, te uită în ochii mei, nu-ți fie teamă și vino de mă mușcă, să-mi lași rană, fi derbedeu, golan, fi haimana vino de mă pătrunde,că în codrii luna-i stea, de
FATA DIN TABLOU de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383834_a_385163]
-
-i la sân mâinile înghețate! Nu-i reproșa iubitei defectele! Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-ă născut.” El dă și sfaturi femeilor. Zice că cine refuză un cavaler va tremura babă în patul ei pustiu. ,,Șarpele își schimbă pielea, cerbul înnoiește coarnele, tinerețea femeii nu mai vine înapoi.! Femeia să fie elegantă,să uzeze de toate mijloacele ei pentru ă atrage un bărbat. Femeia cu capul prelung să-și facă
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
cuminte pe genunchii lui Dumnezeu, în acel rai unde mărul e copt și nu poate fi mușcat decât de buzele timpului. În leagănul fericirii m-am dat de multe ori, mă împingeau câțiva îngeri, stelele mă țineau de mână îmi tremura inima ca atunci când eram copil și săream până la Luna. Atingeam cu tălpile necunoscutul, rămânându-mi pe ele lumini și umbre. Ca să fac ce nu s-a mai făcut vreodată ar trebui sa ies din pântecele cerului în durerile luminii. As
SĂ-ŢI SPUN CE NU S-A MAI SPUS de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383899_a_385228]
-
2016 Toate Articolele Autorului Avem de pierdut: Clipa...ce-o trăim plângând, sprijinindu-ne pe secunde, Pe orele ce picură râzând și-n clepsidră vor să se ascundă. Surâsul ochilor...ars de sarea lacrimilor născute din durere, Gândul curat ...ce tremură sub rănile vorbelor grele. Avem de pierdut: Grădina zâmbetelor...ce se-neacă în ploaia ipocriziei, Răsăritul soarelui...umbrit de cețurile verzi, ale invidiei. Privirea cerului... întunecată de norii faptelor înjositoare, Rețeaua arterelor... prin care curge spre iris culoare. Avem de
AVEM DE PIERDUT de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1881 din 24 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383952_a_385281]
-
în apă, dar când l-am desfăcut am găsit un bilet. Palidă, Delia, luă biletul și citi: Sunt tot mai aproape de tine! Nu uita! Am citit și eu biletul, zise Lidia, și nu înțeleg nimic! O fi o glumă proastă? Tremurând, Delia șoptind doar, îi răspunse: — Probabil o glumă proastă! Nu mai avea putere, era prea mult pentru ea. Încă puțin, își zise, și mă îmbolnăvesc! Îl sună chiar atunci, pe Ștefan. Îi povesti incidentul. — Nu-mi place defel, Delia! Mă
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383994_a_385323]
-
fugă cu acul sau să-ncleșteze răul când strânsă-i suferința (degetele de la mâini) loc de descântec ce-absoarbe spre pântec simțire schimbată-n plămadă. cuptor de iubire și loc de pornire de nouă viață (venusianul centrum) ei pot să tremure-n furtuni dar sunt suport de rugăciuni și-ajută pasul să găsească drumul cel bun spre sfânta casă (genunchi) *** Referință Bibliografică: Dragobete - Cine e ea? [partea a II-a] / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1872, Anul
CINE E EA? [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384034_a_385363]
-
Bunului Dumnezeu, Să-ți dea pe-această lume, O viață fără greu. De-i dai un colț de pâine Și o vorbă bună, Mai bogat vei fi mâine Și-n Rai veți fi-mpreună. Îmbracă-l cu o haină, Când tremură de frig, Că-ți faci pomană-n taină, Ce nu costă nimic! La masa ta de-i faci loc Unui năpăstuit, Dumnezeu îți dă noroc Să câștigi înzecit. Pe rană sufletească Pune-i alinare, Că-n suflet o să-ți crească
POMANA SUFLETULUI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384043_a_385372]
-
Ce era de făcut? Avea nevoie în clipa aceea să-și aprindă o țigară. Își puse hanoracul și geaca și ieși pe balcon. Urmărea fiecare amănunt al furtunii. Parcă natura îi împărtășea agitația interioară. Se simțea una cu brazii încovoiați, tremurându-și crengile, încercând să atingă pământul. Trase cu poftă din țigară, strângându-și haina mai tare. Mâinile începeau să i se albească de frig. Privea spre cer, aștepta gheața din înalturi să îi pălmuie obrajii. Închise ochii. Acum, suferința fizică
CONTOPIRE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384038_a_385367]
-
milei. Sufletu-mi intră-n acest imperiu, acum! Țâșnesc nemaipomenite situații Proiectate alb pe un ecran aburos, Cuvintele curg speriate-n creații Spre capătul văzduhului miraculos... -Zeii nebuni, printre colți înfipți de lumini, Rotesc, un schimb de secunde, în esențe, Tremură clipe,-n plânsul de iarnă, regini, Vântul răbufnește cu luminiscențe... Târăsc neliniștea peste presimțire, Sunt prea uimită, sunt prea înfricoșată! Alerg la-ntâmplare, alerg în neștire, Alerg cu teamă, cu lacrima-nghețată... O, cum țâșnește o nouă frenezie! Un abur
ALERG LA-NTÂMPLARE de LIA RUSE în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384075_a_385404]
-
aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai
BĂTAIA VÂNTULUI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384110_a_385439]
-
aripa răscrucilor rupe și sperie tot ce e viu. cerne cerul aur și scrum, nimeni nu se-aude în noapte, nimeni, nimeni nu e pe drum, doar umbre și șoapte... lângă trofeele frunzelor, fie-mi pletele tale salcia care mă tremură lângă ape, agale. sărutul tău fermecat, lacrimă,pe pleoapele-mi reci, vis ne-mplinit și uitat peste durerile seci. degeaba strigă glasu-n deșert: unde mi-s visele, unde izvoarele, unde ești mamă? nimeni nu mă mai strigă, nimeni nu mă mai
POEZIA TOAMNEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384100_a_385429]
-
va-ntâmpla nicicând, o întâlnire a-ntregului sortit. Bezmetice, pe drumuri, în căutări deșarte, mai întâlnesc doar jumătăți, unite de-o eroare complicată, nădăjduind ca pașii mei amurgul să îi poarte spre întregirea cea universală, de-a pururi căutată. Voi tremura pe axă, sau poate dezaxată, cu rugăciunea-n spirit și încercarea-n trup, căci de n-am să-ntâlnesc perfectul niciodată, știu sigur că de tot și toate-am să mă rup. Undeva, poate că nu așa departe, mă așteaptă
UNDEVA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1393 din 24 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384126_a_385455]
-
la licărul stelelor, zări în drum un individ într-o mantie neagră, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi de aceeași culoare. - Ce dorești cumetre? - întreabă din prag bărbatul. - Vino mai aproape! Elena se strecură tiptil în spatele soțului tremurând ușor. - Iubito, tu stai în casă, zise bărbatul, și se apropie cu oarecare reținere. Cine ești de mă deranjezi în plină noapte? - întreabă deschizând poarta. Doi ochi ca două făclii îl țintuiră de stâlpul porții. - Nu te speria, sunt dracul
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
și demonul dispăru. Bărbatul rămase câteva minute nemișcat lângă stâlp întrebându-se dacă a fost o halucinație sau totul s-a petrecut aievea. Deodată se auzi din coteț cântecul cocoșului. Abia atunci își reveni. Își luă femeia în brațe, care tremura ca varga de spaimă, și pătrunseră în dormitor. - Cine a fost, dragul meu? - Un bețiv! - exclamă din instinct bărbatul. Îți povestesc mâine dimineață! Acum mor de somn, minți Pătru căruia numai de dormit nu-i ardea. Își alintă soția până ce
IX. UN MUSAFIR CIUDAT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384104_a_385433]
-
prilejul să fie sedus de misterul acestora, cutreierând pădurile și văile parfumate din nostalgicul tărâm bucovinean. Oglinda lacului adăpostind luna, stelele cerului: „Iată lacul! Luna plină/ Poleindu-l îl străbate,/ El aprins de-a ei lumină/ Simte-a lui singurătate. Tremurând ca unde-n spume/ Între trestie le farmă,/ Și visând o-ntreagă lume,/ Tot nu poate să adoarmă...”; Pădurea: „În al umbrei întuneric/ Te asemăn unui prinț/ Ce se uit-adânc în ape/ Cu ochi negri și cuminți”; Floarea: „Și te-
CU DORUL „LUCEAFĂRULUI” O ÎNTREAGĂ NAȚIUNE A RĂMAS! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1621 din 09 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383306_a_384635]
-
de vreun îndrăzneț care-i zăbava, zicea că fi-va până la urmă o minune. Atât. * Ninsese și-acum duium peste bordeie, ca-ntotdeauna. Poclada așternută scânteia, făcând din Cer noaptea o boltă de poveste cu ce a fost... Fumurile adăposturilor tremurau sfielnic în aerul tare. Locul părea de basm, oprit într-un ceas al așteptării... În ajunul zilei temute, "veneticul" nu-și găsise deloc stare. Frământase tot timpul din nări și bolmojise ceva prevestitor în timp ce termina din cuțit șuierica. Întrebat de
CAI ALBI – LOCUL II LA CONCURSUL „ALB HOINAR”, EDIŢIA A II-A, IANUARIE-FEBRUARIE 2016 – ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383349_a_384678]
-
Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2110 din 10 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Oriunde este dat pe acest pământ, Să se-ntâlnească vise și speranțe, Fericire și lacrimi în suflet frânt, Împletite-n dulci-amare romanțe... Parfumuri învelind roze tremurând Adie-n zare, inimi lin atingând, Sub clar de lună, tristeți ușor stingând, Stelele, deasupra lor, vii luminând... Sub magia astrelor nopții plutind, Se înseninează priviri umbrite, Roua ochilor, fermecător sclipind, Curge prelung, în clipe infinite... O lume-n care
NEMURITOARE MELANCOLII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2110 din 10 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383408_a_384737]
-
unde era cazat, un banal hotel de două stele (editura de care scriam mai sus se regăsea în Turnu-Severin), îi captă întreaga atenție. - Aveți cumva un foc ? Silviu nu era un băutor. Dar, după eșecul de la editura cu pricina, intră tremurând în primul birt (care servea băuturi alcoolice numai după orele 10.00, firește !) și comandă o votcă Bujor românească. Se întoarse către femeia care îi ceru un foc - puțin cam livid la față - și, aprinzând bricheta cu gaz, spuse: - Vă
AUZI ? MUZICA ÎNGERILOR, IUBITA MEA ! ESTE MOMENTUL TRECERII NOASTRE ÎN UNIVERSUL SPIRITUAL … ( PARTEA A DOUĂSPREZECEA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383388_a_384717]
-
2016 Toate Articolele Autorului E TOAMNĂ, IUBITE... E toamnă, iubite, și eu te aștept Să vii pe alee cu maci strânși la piept, Să-ți joace-n plete vântul și soarele-n privire, Să arzi de dor ca macii, să tremuri de iubire. Tăcuți, să ne-așezăm sub mărul de la poartă, Tu, macii, să mi-i pui în părul ce-a albit, Și luna să cunune în taină-a nostră soartă, Iar martor să ne fie doar satul adormit... Dar macii
E TOAMNĂ, IUBITE! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383464_a_384793]