2,155 matches
-
neașteptată. Inamicul avea o armată atât de mică, încât Katsuie și generalii săi erau acum și mai temători. Oricum, se dădu ordinul de a avansa, și armata își continuă drumul înainte. Chiar în acel moment, se primi vestea că un trimis al lui Hideyoshi călărea în direcția lor. Când omul apăru, în sfârșit, putură vedea că nu era un războinic în armură și un tânăr neobișnuit, îmbrăcat într-o haină de mătase subțire imprimată și un kimono de culoarea glicinei. Până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
deși plecaseră ca emisari, adevărata lor misiune era aceea de asta cu ochii pe Inuchiyo. În ziua a douăzeci și șaptea din Luna a Zecea, cei trei ajunseră la Nagahama, ca să-l ia pe Katsutoyo. Din păcate, tânărul era bolnav. Trimișii îl sfătuiră să rămână pe loc, dar Katsutoyo insistă să vină și el, iar grupul porni mai departe, din Nagahama spre Otsu, cu corabia. Petrecând o noapte în capitală, ajunseră la Castelul Takaradera a doua zi. Acesta era câmpul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cameră. — Bine-am mai râs aseară. Mulțumită vouă, în dimineața asta am dormit până târziu. Și, neîndoielnic, arăta de parcă tocmai s-ar fi sculat din pat și abia s-ar fi spălat pe față. În dimineața aceea, însă, fiecare dintre trimiși arăta puțin cam altfel - ca și cum s-ar fi trezit amândoi alți oameni. Ați fost mult prea ospitalier, când aveți atâtea pe cap, dar azi ne întoarcem acasă, spuse Kanamori. Hideyoshi dădu din cap: — Așa? Atunci, vă rog ca, la înapoiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
clanului Hojo, câtă vreme cele două provincii, Kai și Shinano, vor fi acordate clanului Tokugawa. La această înțelegere ajunseră, și era întocmai așa cum intenționase Ieyasu. * * * Cu ținuta de călătorie și caii de samar acoperiți de zăpada din provinciile de la miazănoapte, trimișii lui Shibata Katsuie ajunseră în Kai într-a unsprezecea zi din Luna a Douăsprezecea. Mai întâi, li s-a oferit să se odihnească în camerele de oaspeți din Kofu. Grupul lor era numeros și condus de doi vasali superiori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
până la căderea nopții. Tabăra principală de la Kitsune primise, în acea zi, vestea fericitului succes al armatei și, un timp, fusese cuprinsă de bucurie. Dar ordinul de retragere rapidă nu fusese dus la îndeplinire. De fapt, Genba îi alungase pe toți trimișii, refuzând să-i asculte și zâmbindu-le disprețuitor. — Of, nepotu-meu ăsta o să-mi scurteze zilele, se lamenta Katsuie, abia putându-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
zâmbindu-le disprețuitor. — Of, nepotu-meu ăsta o să-mi scurteze zilele, se lamenta Katsuie, abia putându-se stăpâni. Când se află despre zâzania internă din statul major - faptul că îndărătnicia lui Genba era criticată de Katsuie - bucuria din tabără păli. — Alt trimis a părăsit tabăra. — Cum? Încă unul?! Du-te-vino-urile repetate între tabăra principală și Muntele Oiwa îndurerau inimile războinicilor. De o jumătate de zi, Katsuie simțea că i se apropia sfârșitul. În timp ce aștepta întoarcerea celui de-al cincilea emisar, abia mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unii la alții. — Tu ce zici, Ii? Și Honda, ar trebui să mergi și tu. Honda și Ii tocmai se pregăteau să iasă din încăpere, ca reprezentanți ai celorlalți, când intră un mesager cu informații concrete: — Adineaori au sosit doi trimiși de la Seniorul Nobuo. — Ce?! Soli din Nagashima? Vestea făcu indignarea oamenilor să dea iarăși în clocot. Dar, întrucât emisarii fuseseră deja duși în sala mare de audiențe, era foarte probabil ca acum să fi ajuns deja față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
putea să aprobe atât de ușor alianța asta monstruoasă între Seniorul Nobuo și Hideyoshi? În acest timp, Ii și Honda se duseră la vasalii superiori pentru a-i informa despre opinia celor mai tineri. — Secretar! strigă Ieyasu. După întâlnirea cu trimișii lui Nobuo în camera de audiențe, revenise în apartamentele lui, unde stătuse un timp singur, în liniște. Acum, glasul îi răsună. Secretarul aduse o călimară și așteptă dictarea stăpânului său. — Vreau să le trimit scrisori de felicitare atât Seniorului Nuobo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
avea de îndurat. Și anume, părerea greșită a celorlalți vasali încă de la bun început - aceea că între el și Hideyoshi ar fi fost vreo legătură. Cu un an în urmă, după victoria lui Hideyoshi de la Yaganase, Kazumasa fusese ales ca trimis al lui Ieyasu la Hideyoshi. Cu acel prilej, bucuria lui Hideyoshi fusese extraordinară. Invitase diverși seniori la o ceremonie a ceaiului în Castelul Osaka, aflat încă în construcție. După aceea, ori de câte ori avea ocazia să comunice cu clanul Tokugawa, Hideyoshi cerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
superiori la Osaka reprezenta, în mod vădit, o recunoaștere a înfrângerii. Deși vasalii se supăraseră, Ieyasu își păstră calmul, pentru ca și Okazaki să rămână la fel de calm. — Primesc condițiile și vă cer să vă ocupați de rezolvarea problemei, le răspunse el trimișilor. Făcură drumul dintr-o parte, în cealaltă, de mai multe ori. Apoi, în cea de-a douăzeci și una zi din Luna a Unsprezecea, Tomita Tomonobu și Tsuda Nobukatsu sosiră la Okazaki pentru a semna un tratat de pace. În ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Intenționat sau nu. În povestea asta nu e nci o mână nevăzută care să tragă sforile, nu există un narator omniscient, care să pândească din umbră personajele. Ce îți spun eu e adevărul. Allah Akbar, știi ce înseamnă asta? Sunt trimisul Domnului. Grăiesc Adevărul - adevărul Domnului. „Nu există nici un alt Dumnezeu în afara lui Dumnezeu.“ Profesorul rostise aceste versete din Coran pe tonul cântat al unui Sahel emancipat. Apoi reintră în pielea personajului pe care i-l stabilisem și își întrebă elevul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
iar altul a spus: "Ce bine ar fi fost dacă noaptea aceasta minunată ar fi durat de-a pururea"; și alții au adăugat: "Ce bine ar fi fost dacă El ar fi fost cu noi întotdeauna. El este cu adevărat trimisul lui Dumnezeu, pentru că iată, doar el a sădit speranța în inimile noastre". Și nici unul nu dorea să se întoarcă acasă și spuneau: "Nu vreau să mă duc acasă, unde totul este întuneric și fără bucurie. De ce să ne ducem acum
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
putea nici măcar să se târască în mâini până la Iisus și a strigat doar la el de departe: "Învățătorule, ai milă de mine, pentru că nici un om nu a suferit de la începutul lumii așa cum sufăr eu acum. Știu că ești cu adevărat trimisul lui Dumnezeu și mai știu că, dacă vrei, poți să scoți într-o clipă pe Satana afară din trupul meu. Nu ascultă oare îngerii lui Dumnezeu de trimisul lui Dumnezeu? Vino, Învățătorule, și scoate pe Satana afară din trupul meu
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
de la începutul lumii așa cum sufăr eu acum. Știu că ești cu adevărat trimisul lui Dumnezeu și mai știu că, dacă vrei, poți să scoți într-o clipă pe Satana afară din trupul meu. Nu ascultă oare îngerii lui Dumnezeu de trimisul lui Dumnezeu? Vino, Învățătorule, și scoate pe Satana afară din trupul meu acum, pentru că eu simt cum urlă cu furie în mine și cumplit este chinul meu, ce parcă nu mai are sfârșit!" Și Iisus i-a răspuns: "Satana te
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ca urbea să revină la vechea ei stare. Prefectura a cerut sprijinul garnizoanei. Pe străzi, peste noapte, au apărut patrule. Au fost trase salve de avertizare; în dreptul ceasului a fost pusă pază. Măsurile mai aveau un motiv; erau așteptați doi trimiși ai Capitalei. Aceștia au sosit într-o după-amiază. Unul era inginer. Se apucase de politică și ajunsese subdirector într-un minister. Celălalt, un ceasornicar vestit, inventase un ornic muzical cât unghia și un altul, cam cât o pălărie, ce anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
Străinii au adus un străin. COMENTARII ["ISTORIA RĂSTURNĂRII LUI CUZA"] (p. 596) 2282, gen[eralul] Bauer trimis spaniol, ambas[ador] estraordinar Tornielli șade [în]tr-o al[t]ă odaie. Hoyos de asemenea * - D-le conte, ce calitate are d. Bauer? - Trimis extraordinar, ambasador spaniol să meargă. - Daca este trimis în adevăr *, să meargă în suita * regelui. - Mizerabil *. - Tornielli merge la București. - D-le, nu-nțelege greșit. - D-l Bauer pentru ce-i într-o odaie alături. E ambasador? - E militar și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
din apropierea graniței cu Syria, în Decapolis sau la parți. Cu banii lui... Nu se poate, răspunse calm Cremutius. Tiberius nu-și poate îngădui riscul ca Piso să vorbească. Nu există bogăție care să-l poată salva acum. Într-adevăr, câțiva trimiși discreți ai împăratului se duseră la agitatul senator, îi întrerupseră plimbarea, îl convinseră să ascundă documentul acela care, îi spuseră, „micșorează puterea singurului om care te poate ajuta“. Iar la sfârșit îi garantară că Tiberius avea să născocească o cale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
pleoapele umflate, nehotărârea dacă să plece sau să mai stea, faptul că nu le răspundea... Privea zorii ca un prizonier în fața căruia se deschid porțile închisorii. Lumina aducea cu sine ceasurile constructive, întâlnirile pline de viață cu funcționarii credincioși, cu trimișii entuziaști ai provinciilor, cu ambasadorii prieteni, cu oamenii care, vrăjiți de visele lui, construiau împreună cu el o lume a viitorului. Prietenii lui veneau din ținuturi îndepărtate, îl vedeau ca pe un zeu ce răspundea speranțelor lor: aerul fluviului Romei nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ești Olariti? I s-a răspuns: da. Eu sunt. De ce mă întrebi? Fiindcă m-a scos din minți acel Ola Olaritiii! Olariti! Ola... Am înțeles. Deci, tu ești Olariti. Da. Eu. Și, tu chemi? Da. Eu chem. Pe cine? Pe trimisul lui Dumnezeu. Răspunzând chemărilor tale,înseamnă că eu sunt cel chemat. Da,înseamnă că tu ești cel chemat. Vino în brațele, și-n inima, și-n sufletul meu. S-a dus. Și, acolo a rămas, pentru totdeauna.Ce a urmat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
rău propriului popor decât judecătorii români. Și dacă stai să te gândești ca tot românul, căruia i-au venit boii acasă, cam are dreptate marinarul de uscat. Păi, ce fel de judecători mai sunt și ăștia, cărora, personal și prin trimiși, le-a comunicat în atâtea rânduri, pe cine să aresteze, pe cine să condamne, când să le dea drumul, iar ei tot freacă mangalul aiurea, ba se împiedică în legislație, ba în chestii de procedură, ba în poalele robii judecătorești
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
ne-a dat asigurări ferme, că în urma înțeleptelor măsuri, luate de guvernul dirijat continuu de domnia sa, situația va deveni mult mai concludentă și că el nici nu concepe ca să intrăm în noul deceniu, fără a ridica ștacheta la peste 10 trimiși în lumea drepților, la mia de locuitori ai României. Dacă luna octombrie a fost plină de tot felul de tâmpenii politice, să vedem ne poate oferi și luna noiembrie. După câte îi cunosc eu pe cei de la putere, cred că
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nelocuite pentru mai bine de cincizeci de ani, iar apoi au fost preluate În proprietatea Comunei, ca res nullius. Anul trecut, a venit de la Roma cererea de a concede edificiul ca sediu pentru Studium-ul general. — De la Roma? — Da, printr-un trimis al senatului Urbei. Călugării de la San Paolo fuori le Mura au făcut o cere În acest sens; ei intenționează să o Întrebuințeze ca sediu capitular pentru universitate. Papa Bonifaciu vrea ca, În toate orașele creștine, să se dezvolte dragostea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
lovit de dor, Aș rătăci prin munți și văi, Visând la clipe de amor. Și, de aș fi robul durerii, Doar umbra mea mă va nsoți; M-aș dărui din nou tăcerii, în mine iar voi adormi. Când va veni trimisul sorții Să-mi pună viața pe-o tipsie, Eu voi zâmbi în fața morții... Că ești a mea pe veșnicie! De-aș fi pe tronul lumii... Annei! Nu vreau s-adorm nicicând, căci mi-ar fi dor de tine, Chiar dacă ești
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Acestea spuneau câteodată povești cu zei și zeițe necunoscute și uneori poveștile lor se terminau cu totul altfel. Iosif, în schimb, îmi povestea de jurământului lui Isaac și minunea salvării lui sau despre stră-străbunicul nostru Avraam care se întâlnise cu trimișii zeilor. Mi-a spus chiar că tatăl nostru Iacob vorbește cu El, zeul strămoșilor noștri, în fiecare dimineață și în fiecare seară, chiar și atunci când nu-i aduce sacrificii. Tata spunea că zeul fără formă și chip, nenumit decât cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
oastei aflară curând ce s-a întîmplat la Sodoma și la Gomorra, și chiar de n-ar fi aflat, cutremurele care au zguduit și aceste ținuturi, lovite de ploi ciudate, ar fi putut să fie și ele o veste. Când trimisul Marelui Preot al țării Ta Kemet veni aici, nu mai găsi oaste și, neștiind unde să se mai ducă, își aruncă sabia și coiful și, păstrîndu-și numai arcul și un cuțit, se afundă în pădurea de cedri. Nu știa ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]