KorAP: Find »[drukola/base=tubular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...126 >

3,147 matches

Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

din urmă situații, urina este sterilă). De asemenea, leucocituria este prezentă în inflamațiile periureterale (de ex. în apendicita acută și în boli inflamatorii ale intestinului). Eozinofiluria se constată în nefritele acute interstițiale imuno-alergice. Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Celulele epiteliale tubulare renale sunt mai mari decât leucocitele, atingând până la 20 µm în diametru. Celulele epiteliului tubular proximal au formă ovalară și sunt mai mari decât celulele tubulare epiteliale distale, de formă cuboidală. Prezența a rare celule epiteliale în urină este fiziologică

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
ex. în apendicita acută și în boli inflamatorii ale intestinului). Eozinofiluria se constată în nefritele acute interstițiale imuno-alergice. Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Celulele epiteliale tubulare renale sunt mai mari decât leucocitele, atingând până la 20 µm în diametru. Celulele epiteliului tubular proximal au formă ovalară și sunt mai mari decât celulele tubulare epiteliale distale, de formă cuboidală. Prezența a rare celule epiteliale în urină este fiziologică. Când sunt frecvente, celulele epiteliale sugerează lezarea epiteliului tubular (necroza tubulară acută sau nefrita tubulo-interstițială

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
se constată în nefritele acute interstițiale imuno-alergice. Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Celulele epiteliale tubulare renale sunt mai mari decât leucocitele, atingând până la 20 µm în diametru. Celulele epiteliului tubular proximal au formă ovalară și sunt mai mari decât celulele tubulare epiteliale distale, de formă cuboidală. Prezența a rare celule epiteliale în urină este fiziologică. Când sunt frecvente, celulele epiteliale sugerează lezarea epiteliului tubular (necroza tubulară acută sau nefrita tubulo-interstițială). • Celulele grăsoase, întâlnite în sindromul nefrotic, sunt celule epiteliale care au

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
20 µm în diametru. Celulele epiteliului tubular proximal au formă ovalară și sunt mai mari decât celulele tubulare epiteliale distale, de formă cuboidală. Prezența a rare celule epiteliale în urină este fiziologică. Când sunt frecvente, celulele epiteliale sugerează lezarea epiteliului tubular (necroza tubulară acută sau nefrita tubulo-interstițială). • Celulele grăsoase, întâlnite în sindromul nefrotic, sunt celule epiteliale care au reabsorbit lipide. Aceste celule pot aglutina, formând corpi grăsoși ovalari sau se pot fixa pe cilindrii hialini, rezultând cilindrii grăsoși. • Alte celule prezente

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
în diametru. Celulele epiteliului tubular proximal au formă ovalară și sunt mai mari decât celulele tubulare epiteliale distale, de formă cuboidală. Prezența a rare celule epiteliale în urină este fiziologică. Când sunt frecvente, celulele epiteliale sugerează lezarea epiteliului tubular (necroza tubulară acută sau nefrita tubulo-interstițială). • Celulele grăsoase, întâlnite în sindromul nefrotic, sunt celule epiteliale care au reabsorbit lipide. Aceste celule pot aglutina, formând corpi grăsoși ovalari sau se pot fixa pe cilindrii hialini, rezultând cilindrii grăsoși. • Alte celule prezente în urină

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
proteică. Sunt frecvent prezenți în nefropatiile tubulo-interstițiale (inclusiv în pielonefrita acută) (figura 6). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii epiteliali constau într-un număr variabil de celule epiteliale aglutinate și fixate pe o matrice hialină; sunt frecvent întâlniți în necroza tubulară acută (figura 7). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii hialini sunt constituiți exclusiv din proteine; sunt nespecifici, fiind prezenți atât în urina normală, cât și în numeroase afecțiuni renale. • Cilindrii granulari sunt constituiți din material proteic granular, rezultat fie din

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
granulari sunt constituiți din material proteic granular, rezultat fie din alterarea proteinelor serice, fie din alterarea celulelor prezente în urină. Prezența cilindrilor granulari este de regulă patologică, nefiind însă specifică unei anumite boli renale. Pot fi întâlniți atât în necroza tubulară acută, cât și în glomerulopatii sau nefropatii tubulo-interstițiale. • Cilindrii ceroși sunt constituiți din material hialin format în tubii renali dilatați sau atrofiați din bolile renale cronice. • Cristaluria este prezentă în mod fiziologic în urină; prezența masivă a cristalelor în urină

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
urina normală și în cea patologică provin din trei surse majore: • proteine plasmatice filtrate în mod fiziologic sau patologic de către capilarele glomerulare și care scapă reabsorbției sau degradării la nivelul tubilor renali proximali; • proteine secretate în mod fiziologic de către celulele tubulare (de ex. proteina Tamm-Horsfall) sau pierdute în lumenul tubular datorită lezării tubulare; • proteine secretate de către celule sau glande de la nivelul tractului urinar inferior sau proteine rezultate din inflamația tractului urinar. C. în funcție de mecanismul care a determinat pierderile urinare de proteine

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
surse majore: • proteine plasmatice filtrate în mod fiziologic sau patologic de către capilarele glomerulare și care scapă reabsorbției sau degradării la nivelul tubilor renali proximali; • proteine secretate în mod fiziologic de către celulele tubulare (de ex. proteina Tamm-Horsfall) sau pierdute în lumenul tubular datorită lezării tubulare; • proteine secretate de către celule sau glande de la nivelul tractului urinar inferior sau proteine rezultate din inflamația tractului urinar. C. în funcție de mecanismul care a determinat pierderile urinare de proteine, se disting cinci tipuri de PU: • PU „fiziologică”: - de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
plasmatice filtrate în mod fiziologic sau patologic de către capilarele glomerulare și care scapă reabsorbției sau degradării la nivelul tubilor renali proximali; • proteine secretate în mod fiziologic de către celulele tubulare (de ex. proteina Tamm-Horsfall) sau pierdute în lumenul tubular datorită lezării tubulare; • proteine secretate de către celule sau glande de la nivelul tractului urinar inferior sau proteine rezultate din inflamația tractului urinar. C. în funcție de mecanismul care a determinat pierderile urinare de proteine, se disting cinci tipuri de PU: • PU „fiziologică”: - de efort sau ortostatică

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
precum și la pacienții la care s-au administrat agenți presori de tipul noradrenalinei. • PU glomerulară este rezultatul afectării permeabilității selective la nivelul peretelui capilarelor glomerulare, rezultând filtrarea proteinelor în urina primară în cantități anormale. Aceste cantități depășesc capacitatea de reabsorbție tubulară, astfel că se va constata excreția urinară crescută de proteine în urină. Permeabilitatea selectivă a barierei glomerulare poate fi afectată în special în componenta sa electrică (pierderea sarcinilor electrice negative, care resping moleculele de albumină din sânge, de asemenea încărcate

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
cu leziuni minime. Dacă există o afectare structurală importantă a barierei glomerulare, atunci aceasta își pierde selectivitatea de mărime, explicând astfel prezența în urină a proteinelor cu greutate moleculară mare, rezultând o PU neselectivă, întâlnită în majoritatea glomerulopatiilor cronice. • PU tubulară rezultă din resorbția inadecvată la nivel tubular a proteinelor excretate în mod fiziologic în urina primară (αși β-globuline, cantități mici de albumină). PU tubulară izolată este consecința unor defecte tubulare proximale ereditare (de ex. în sindromul Fanconi) sau câștigate. Detectarea

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
structurală importantă a barierei glomerulare, atunci aceasta își pierde selectivitatea de mărime, explicând astfel prezența în urină a proteinelor cu greutate moleculară mare, rezultând o PU neselectivă, întâlnită în majoritatea glomerulopatiilor cronice. • PU tubulară rezultă din resorbția inadecvată la nivel tubular a proteinelor excretate în mod fiziologic în urina primară (αși β-globuline, cantități mici de albumină). PU tubulară izolată este consecința unor defecte tubulare proximale ereditare (de ex. în sindromul Fanconi) sau câștigate. Detectarea proteinelor tubulare necesită, pe lângă electroforeza urinară, și

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
a proteinelor cu greutate moleculară mare, rezultând o PU neselectivă, întâlnită în majoritatea glomerulopatiilor cronice. • PU tubulară rezultă din resorbția inadecvată la nivel tubular a proteinelor excretate în mod fiziologic în urina primară (αși β-globuline, cantități mici de albumină). PU tubulară izolată este consecința unor defecte tubulare proximale ereditare (de ex. în sindromul Fanconi) sau câștigate. Detectarea proteinelor tubulare necesită, pe lângă electroforeza urinară, și alte tehnici - imunofixarea, imunelectroforeza. • PU de supraîncărcare („prin prea-plin”, overflow) se datorează filtrării unor proteine cu G.M.

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
rezultând o PU neselectivă, întâlnită în majoritatea glomerulopatiilor cronice. • PU tubulară rezultă din resorbția inadecvată la nivel tubular a proteinelor excretate în mod fiziologic în urina primară (αși β-globuline, cantități mici de albumină). PU tubulară izolată este consecința unor defecte tubulare proximale ereditare (de ex. în sindromul Fanconi) sau câștigate. Detectarea proteinelor tubulare necesită, pe lângă electroforeza urinară, și alte tehnici - imunofixarea, imunelectroforeza. • PU de supraîncărcare („prin prea-plin”, overflow) se datorează filtrării unor proteine cu G.M. mică într-un pat glomerular inițial

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
din resorbția inadecvată la nivel tubular a proteinelor excretate în mod fiziologic în urina primară (αși β-globuline, cantități mici de albumină). PU tubulară izolată este consecința unor defecte tubulare proximale ereditare (de ex. în sindromul Fanconi) sau câștigate. Detectarea proteinelor tubulare necesită, pe lângă electroforeza urinară, și alte tehnici - imunofixarea, imunelectroforeza. • PU de supraîncărcare („prin prea-plin”, overflow) se datorează filtrării unor proteine cu G.M. mică într-un pat glomerular inițial normal, asociat cu o reabsorbție și degradare tubulară incomplete. Această filtrare anormală

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
sau câștigate. Detectarea proteinelor tubulare necesită, pe lângă electroforeza urinară, și alte tehnici - imunofixarea, imunelectroforeza. • PU de supraîncărcare („prin prea-plin”, overflow) se datorează filtrării unor proteine cu G.M. mică într-un pat glomerular inițial normal, asociat cu o reabsorbție și degradare tubulară incomplete. Această filtrare anormală se constată datorită prezenței în sânge a unor cantități mari de proteine anormale, ale căror dimensiuni, formă și sarcină electrică permit trecerea barierei glomerulare. Din această categorie fac parte imunoglobulinele monoclonale (lanțurile ușoare), mioglobina și hemoglobina

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
renale, dar și pentru urmărirea eficienței diverselor terapii în glomerulopatiile cronice, respectiv formularea unui prognostic renal (vezi capitolul „Glomerulopatiile”). Determinarea calitativă a PU se realizează cu ajutorul electroforezei proteinelor urinare. Această investigație permite decelarea tipului de proteinurie: glomerulară (conținând predominant albumină), tubulară, mixtă (glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
urmărirea eficienței diverselor terapii în glomerulopatiile cronice, respectiv formularea unui prognostic renal (vezi capitolul „Glomerulopatiile”). Determinarea calitativă a PU se realizează cu ajutorul electroforezei proteinelor urinare. Această investigație permite decelarea tipului de proteinurie: glomerulară (conținând predominant albumină), tubulară, mixtă (glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
predominant albumină), tubulară, mixtă (glomerulară și tubulară) și monoclonală (prezența unor proteine anormale structural). PU „pur” glomerulară este prezentă în glomerulonefrite (mai ales în stadiile incipiente), cea mixtă în glomerulopatiile avansate (când există o importantă afectare tubulo-interstițială avansată), în timp ce PU tubulară se constată în afecțiunile tubulo-interstițiale acute și cronice. Prezența unui peak monoclonal la electroforeza proteinelor urinare semnifică excreția unor proteine anormale, sugerând diagnosticul de gamapatie monoclonală (mielom multiplu, macroglobulinemie Waldenström, boala lanțurilor ușoare). Electroforeza proteinelor urinare distinge și între PU

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
se întâlnește în: • IRC avansată; • stările catabolice; • tratamentul excesiv cu vitamina D; • sindromul de liză tumorală; • administrarea de laxative cu conținut mare de fosfați. 2. Hipofosfatemia se constată în cazul: • deficitului de vitamina D; • malnutriției; • vărsăturilor și diareei; • defectelor renale tubulare; • administrării excesive de diuretice. 3.5.5. Ionograma urinară 1. Determinarea sodiului urinar (N=50-220 mmol/24h) este utilă în special pentru calcularea unor indici urinari (diagnosticul diferențial între IRA funcțională și cea intrinsecă), precum și pentru evaluarea complianței la restricția

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
serice ale potasiului. a) Kaliuria redusă este un element întâlnit în caz de: • vărsături, diaree, drenaje gastro-intestinale, sondaj, fistule; • nefropatii cu oligurie; • boala Addison, abuz de laxative. b) Kaliuria crescută se constată în: • faza poliurică a IRA, nefropatii tubulo-interstițiale, acidoză tubulară; • sindrom Fanconi, sindrom Bartter; • hiperaldosteronism, sindrom Cushing, diabet zaharat, acidoză și alcaloză metabolică; • tratament cu diuretice, glucocorticoizi, ACTH, aminoglicozide. 3. Ureea și creatinina urinară prezintă valoare în special pentru determinarea funcției renale (clearance-urilor ureei și creatininei - vezi capitolul „Evaluarea funcției

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
terapeutică!); • anomalii urinare asimptomatice (proteinurie moderată, subnefrotică și hematurie microscopică persistentă timp de luni sau ani de zile, dacă există consimțământul informat al pacientului); • orice insuficiență renală acută severă, în care cauza nu este reprezentată în mod evident de către necroza tubulară acută - NTA (prin hipovolemie absolută sau relativă, respectiv prin mecanism toxic tubular direct); • orice IRA considerată inițial a fi cauzată de NTA, la care nu se constată o ameliorare netă a retenției azotate, după 3 săptămâni de tratament (eroare de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
de luni sau ani de zile, dacă există consimțământul informat al pacientului); • orice insuficiență renală acută severă, în care cauza nu este reprezentată în mod evident de către necroza tubulară acută - NTA (prin hipovolemie absolută sau relativă, respectiv prin mecanism toxic tubular direct); • orice IRA considerată inițial a fi cauzată de NTA, la care nu se constată o ameliorare netă a retenției azotate, după 3 săptămâni de tratament (eroare de diagnostic? cauză suprapusă de IRA?); • orice disfuncție renală de cauză necunoscută, în

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
distribuție particulară, funcție de tipul de glomerulopatie. în rare cazuri, microscopia electronică oferă date morfologice suplimentare față de microscopia optică/cea prin imunofluorescență. Modificările morfopatologice urmărite în cazul examinării morfopatologice a biopsiatului renal sunt cele glomerulare (proliferare, îngroșare, fibroză a structurilor glomerulare), tubulare (atrofie, necroză, fibroză etc.), vasculare (necroză, tromboză, fibroză etc.). Aceste modificări prezintă o importanță terapeutică și prognostică deosebită. Bibliografie Berhand Y, Dussol B. Nephrologie, Elsevier Paris 1999 Daugirdas JT, Blake PG, Ing TS (eds). Handbook of Dialysis (4th ed). Lippincott

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]