8,428 matches
-
IUBIRE INTERZISA , ROMAN - CAP. XVIII - INTALNIRE LA NIVEL INALT Autor: Stan Virgil Publicat în: Ediția nr. 1072 din 07 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului În birou era liniște. Uneori se auzeau chiar și autovehiculele ce alergau pe bulevard. Nimic nu tulbura activitatea locatarului acestei încăperi. Domnul Secretar de Stat Andonache Damian studia atent documentele sosite de la șeful său ierarhic. Îl soma să verifice neapărat în regim de urgență dacă sesizările unor cetățeni dintr-o comună din Maramureș sunt reale și anume
INTALNIRE LA NIVEL INALT de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363310_a_364639]
-
berea ascunsă în haine și țigările ”palmate”. Recunosc, curiozitatea mă îndemna să aflu și cum gândesc, iar conversațiile lor mă dezamăgeau pentru că aveau o notă ironică și atitudinea de superioritate a acelora cu un an mai mari ca mine mă tulbura cumplit. Eu venisem cu pofta de dans și distracție, iar ei doar pentru băutură și țigări... Mă revăd în marginea balconului, cu un zâmbet agățat de obraji, cu urechile lipite de murmurul lor, în încercarea disperată de a socializa cu
CONTINUITATE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363443_a_364772]
-
se prefigura nu anunța nimic din ce avea să se întâmple după câteva ore de la răsăritul soarelui. Când am plecat la pescuit, luna se scălda zglobie în apele mării răcorindu-și buzele în sărutul dat luciului de apă. Doar barca tulbura liniștea ei, scrijelindu-i oglinda de cleștar. Având motorul la reviziile de garanție, trăgeam vârtos de vâsle, să ajung cât mai curând în zona de pescuit, trecând pe lângă pescărușii, ce-și spălau nepăsători aripile în răcoarea apei. Deasupra mea, câțiva
BĂTRÂNUL ŞI MAREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363440_a_364769]
-
Manuscris > Jurnal > CONDESCENDENȚĂ (FICTIUNE) Autor: Corina Lucia Costea Publicat în: Ediția nr. 1862 din 05 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi plac teribil diminețile în care poți să dormi cât vrei, să stai cu ochii închiși, fără ca cineva să-ți tulbure liniștea. Ador ferestrele termopan, de la oraș, cu jaluzele, care-ți prelungesc euforia somnului, cât vrei! O greșala “istorică” am făcut atunci când am socotit utilă intervenția asta și la casa mea de la țară. Norocul e că acolo stau numai vara și-
CONDESCENDENŢĂ (FICTIUNE) de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363420_a_364749]
-
ei de copilă se cambra, în timp ce o senzație a dorinței de nestăvilit o cuprinse între pulpe. Însă bărbatul nu părea deloc grăbit, savurând fiece moment, căutând să înlăture orice urmă cât de firavă a gândurilor despre care simțea că îi tulbură mintea. Regretele nu-și mai aveau rostul acum, când preludiul pasiunii lor era în maximă desfășurare și frustrat deja de prea puține contacte amoroase, ca bărbat încă tânăr, trăia o senzație de erotism care atingea cote amețitoare, până când mintea cedă
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
Mișcarea continuă a bărbatului îi stârni o senzație de plinătate, de fiori pe care nu o mai simțise niciodată. Fără să vrea a început să-și întâmpine partenerul cu aceleași mișcări, unduindu-și coapsele. Plăcerea trăită o surprinse și o tulbură. Era în transă. Simți cum o nouă explozie avu loc în interiorul său. Juisă din nou. Condurache se mișca continuu, controlându-i fetei toate tainicele ascunzișuri ale grotei. Era conștient că se apropie clipa când și el trebuie să părăsească această
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
cerul ei sufletesc și a străfulgerat-o. Ar fi fost firesc să dispară după aceea, așa cum a și apărut. Dar nu. A devenit ca un satelit ce se învârte continuu în jurul planetei sale sentimentale, atrasă de forța magnetică a acesteia, tulburându-i existența fără de griji de până acum. Ce o atrage spre el? Tumultul trăirilor fantastice, al senzațiilor de ireal, din timpul celor câteva minute de intimitate, a fost doar rodul priceperii lui în arta amorului, sau deschiderea ei totală, ca
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362319_a_363648]
-
neîntinată. Primul tango, primul sarut, și seara aceea. Ea încă există, magia e încă aici, cu noi, în suflet și minte iar muzica aceea continuă să cânte ușor, iar spiritul binelui și bucuria încă ne înconjoară. Nu, nu încercați să tulburați momentul. E încă viu în puterea amintirilor magice. Referință Bibliografică: PRIMUL TANGO CU EL / Silvia Cinca : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1866, Anul VI, 09 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Silvia Cinca : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PRIMUL TANGO CU EL de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1866 din 09 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362415_a_363744]
-
frumoasă cu niște ochi căprui atrăgători, în care se oglindea ceva suferință pe care el gândea că o putea alina oferindu-i acel loc de muncă de altfel o angajă imediat oferindu-i un salariu destul de mare. Însă rămase foarte tulburat de frumusețea acelei femei înalte brunete cu acel păr negru lăsat pe spate, era ca vrăjit de ea și de corpul ei frumos cu forme atât de feminine ca sculptate de un mare artist. Din acea zi numai avu liniște
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
înțeleagă că oamenii nu-i vor înțelege niciodată zbuciumul său sufletesc și ar face mult mai bine dacă ar păstra toată drama sa doar pentru el în străfundurile ființei lui. Acea discuție decurse în felul următor, Silvia văzându-l foarte tulburat îl întrebă: ,,Ce ai Alexandru pentru ce ești atât de trist?” Iar el îi răspunse: ,, Mă simt împovărat de vinovăție pentru faptul că mi-am abandonat familia și datorită faptului că mi-am călcat în picioare idealurile după care eu
REGĂSIREA FERICIRII de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362374_a_363703]
-
vă lăsați purtați de vraja de basm pe care o întâlniți aici. Este o capcană. Cei ce vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile sale. Ca din senin se porni o vijelie, iar apele lacului se tulburară. Din adâncul lor se arată un balaur cu multe capete. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare, că stăpânii lor abia
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
vor păși pe aceste meleaguri se vor rătăci. Vor pribegi până la pieire în ghearele necuratului... Preda nu sfârși cuvintele, că un urlet prelung tulbură liniștea pădurii până în adâncurile sale. Ca din senin se porni o vijelie, iar apele lacului se tulburară. Din adâncul lor se arată un balaur cu multe capete. Caii nechează speriați și se ridică în două picioare, că stăpânii lor abia reușesc să-i strunească. - Nu vă temeți! - tună căpitanul Preda. Dacă fugiți, sunteți pierduți!... Piei diavole! - și
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
citesc pe față nedumerirea, dar aveți încredere în mine! A doua zi, principele Mihai, călăuzit de căpitanul Preda, porni la drum către sălbăticia munților. Înaintară pe o vale îngustă pe firul unui râu care se revărsa în cascade tumultoase ce tulbura liniștea munților. În anumite zone descălecară și ținând armăsarii de căpăstru se strecurară pe lângă pereții abrupți, pe deasupra abisurilor ce se deschid amețitoare sub picioarele lor. Principele își urmă cu grijă căpitanul, un bun cunoscător al acestor locuri neprietenoase. Ajunseră în dreptul
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
despletite. Vladimir Streinu [...] poemele de început ale lui Ion Pachia Tatomirescu aduc mărturia unei erupții lirice de mare autenticitate prin îndrăzneală asociativă și dinamism interior, traducând zbaterile și elanurile unei sensibilități adolescentine înfiorată de a se descoperi pe sine și tulburată de presimțirea unei ordini cosmice Mircea Iorgulescu Încă de la început poetul și-a proiectat un univers coerent, populat de elemente mitologice autohtone, între care semnificative prin ele însele, dar și prin recurență, erau Muntele, Matca, Fluviul, Curcubeul; intenția acumulării acestora
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
tău de neoprit... Zburai cu el pe șapte ape Și din pianul fără clape, Într-un ecou, o sonatina, Se auzea spartă-n surdina. Un timp îmi cere azi recurs - Un veac ce parcă nu s-a scurs, O vreme tulbură-ntre noi, Pentru secunda-n care voi Adulmeca putredul pod, Sub care seară, în năvod, Voi prinde, poate, cerul viu Al unui pește auriu: În suflet naufragiez, Iar pe nisipul de orez Voi căuta clepsidra ta, Cu timpul nostru, scurs
E TIMPUL SĂ NU MAI AVEM TIMP de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361046_a_362375]
-
îmbrățișând un alt suflet îndrăgostit. Mă vor privi ca pe-un decor abstract. Singurul lucru care va conta, va fi fericirea lui, alimentată mereu de alte izvoare, acum, înghețate. Iubirea verii Prin pădure, timpul pare să fi încetinit, să nu tulbure îndrăgostiții. Copacii se privesc liniștiți în ochi mirându-se fiecare de verdeața celuilalt, contemplând vara în inima iubitei. Și pare că, în vara asta s-au văzut pentru prima dată! Și, niciodată verdele n-a fost mai verde, mângîierile mai
IUBIREA LUI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361113_a_362442]
-
lui pe care o iubea mai mult decât orice pe lume, cea pentru care făcea tot efortul ca să nu-i lipsească tot ce și-a visat? Nu poate fi decât o înscenare, din invidie, din răutate, din dorința de a tulbura liniștea unei familii fericite cum era a lor ... Totuși, ceva i-a încolțit în minte, ca o alarmă care l-a pus pe gânduri. Nu a lăsat însă nimic să se vadă din ce era în sufletul lui. Într-o
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
pliuri ... Bărbat-atrist ... altruist ... aia, ailaltă, nefericitul!, nu se aștepta să i se întîmple, să-l apuce și, dacă nu-i zicea Fadul: “Pe dumnezeul maroniților!”, care era mai consistent decît Dumnezeul văgăunenilor, “era scris în ceruri, Mancuse! “, s-ar fi tulburat degeaba. O visase noaptea, i se întîmplase și lui Fadul s-o violeze pe Aruza în toiul nopților, o vedea pe malul rîului, cu pulpele dolofane, era obsedat de ea, spăla rufele, le clătea în apa rece, unduioasă, fierbinte, clocotitoare
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
asigurat existențial. E o strategie care ține atât timp cât are pe cine "lichidă". De aceea se poate observa că oamenii răi își bagă copiii în spitale de psihiatrie, fără să aibă habar de ce, sau rămân singuri la bătrânețe când eventual se tulbură psihic, datorită autoagresiunii. Chiar se poate ajunge până la o stare demențiala. Copilul din agresor e disperat să nu moară, se simte dat afară de peste tot, și începe să se autoconsume. Agresorul are nevoie de un nou părinte mental, unul care
DEPENDENTA EMOTIONALA de SANDA PANAIT în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361076_a_362405]
-
patra, semnate de Zaharia Sângeorzan: Există o teamă de a „demitiza”, da a înlocui „idolii” de ieri, cu cei de azi? Nu este oare nevoie de un mai mare curaj în a recunoaște valorile de astăzi, cu riscul de a tulbura apele încremenite ale ierarhiilor supraviețuind încă unor obscure inerții?»- pentru mine a însemnat, de fapt, primul pas făcut spre o destinație în care știi că speranța te inundă când ești încărcat de îndoială. Cartea Valentinei Bercart nu a zăbovit în
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
încărcat de îndoială. Cartea Valentinei Bercart nu a zăbovit în zadar în mâinile mele. Am aflat lucruri inedite în a recunoaște, cum bine zicea confratele Sângeorzan, valorile de astăzi, fiindcă în respectivul volum se găsesc, într-adevăr, cuvinte curajoase care tulbură apele încremenite ale ierarhiilor de ieri. Am citit pagină cu pagină, m-am oprit asupra frazelor țesute cu migală (în sărbătorile sfârșitului de an, ai timp suficient la îndemână pentru lectură!) și am descoperit noi idoli, poeți sau prozatori de
VITRALII. IOAN BARBU. EXEGEZĂ. DINCOLO DE CUVÂNT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361166_a_362495]
-
privesc îndelung luna,îmi mușc buzele până la sânge... XVI. APOCALIPSA, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 227 din 15 august 2011. Iată-i, vin, cavalerii nopții învesmântați în fier frământând între coapse căi hrăniți cu jăratic Shiva dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Citește mai mult Iată-i,vin,cavalerii nopții învesmântați în fierfrământând între coapsecai hrăniți cu jăraticShiva dansează...se tulbură ape,cad
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
dansează... se tulbură ape, cad temple-n ruină, Shiva dansează... sunt morți țesătorii de dantele în piatră și morți menestrelii, lăutele sparte ! Citește mai mult Iată-i,vin,cavalerii nopții învesmântați în fierfrământând între coapsecai hrăniți cu jăraticShiva dansează...se tulbură ape,cad temple-n ruină,Shiva dansează...sunt morți țesătoriide dantele în piatrăși morți menestrelii,lăutele sparte !... XVII. MOD DE A TRĂI, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 226 din 14 august 2011. Să-i spunem o vorbă bună
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Acasa > Manuscris > Povestiri > ÎNTR-UN NU ȘTIU CARE SAT Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului O sfântă zi de duminică la țară. Parcă toată lumea doarme. Doar un câine, când și când, mai tulbură liniștea care se vrea a fi, acum, regină. Natalița, cea mai mică din cei șapte frați, își făc ea lecțiile. Nu era, ea, strălucită la carte, dar era conștiincioasă și tocmai se gândea ce compunere să facă pentru mâine la
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360800_a_362129]
-
bucurie că, uite, cu toate chinurile de pe sufletul lui, el încă mai trăiește. Of, viața mea ... și parcă se ofileau frunzele ... și florile, strivite de roți, răsuceau Universul cu fundul în sus, prăbușeau soarele într-un abis de uitare și tulburau apele cu durerea lor tăcută ... Of, viața mea! a strigat și Thomas; și a continuat, cu același ton: Ce-am făcut cu ea? Oamenii au început să aplaude, veseli și binedispuși, s-au comandat alte sticle de bere și Thomas
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]