2,309 matches
-
au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Caracurt face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 2.707 locuitori, preponderent albanezi. În localitate trăiesc și etnici găgăuzi, bulgari, moldoveni, ucraineni și ruși. Locuitorii satului Caracurt se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale, zarzavaturi și viță de vie. Ferma din sat se ocupă și cu producția de carne și de lactate. Conform recensământului din 2001, nu exista o limbă
Caracurt, Bolgrad () [Corola-website/Science/318307_a_319636]
-
componente au fost incluse în Regiunea Odesa. Începând din anul 1991, satul Curciu face parte din raionul Bolgrad al regiunii Odesa din cadrul Ucrainei independente. În prezent, satul are 3.923 locuitori, preponderent găgăuzi. În localitate trăiesc și etnici bulgari, moldoveni, ucraineni și ruși. Locuitorii satului Curciu se ocupă în principal cu agricultura. Se cultivă cereale, zarzavaturi și viță de vie. Ferma din sat se ocupă și cu producția de lapte. La 27 noiembrie 1946, a fost înființat colhozul "8 Martie". În
Curciu, Bolgrad () [Corola-website/Science/318306_a_319635]
-
rebeliunii bolșevice. După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Dermendere a făcut parte din componența României, în Plasa Bolgrad a județului Ismail. Pe atunci, majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități de ruși și de ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.472 locuitori din sat, 1.071 erau bulgari (72.76%), 314 ruși (21.33%), 65 ucraineni (4.42%), 17 români (1.15%) și 5 evrei. La 1 ianuarie 1940
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
majoritatea populației era formată din bulgari, existând și comunități de ruși și de ucraineni. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 1.472 locuitori din sat, 1.071 erau bulgari (72.76%), 314 ruși (21.33%), 65 ucraineni (4.42%), 17 români (1.15%) și 5 evrei. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.026 locuitori ai satului, 1.351 erau bulgari (66.68%), 633 ruși (31.24%), 33 români (1.63%), 2 evrei și 7 de alte
Dermendere, Ismail () [Corola-website/Science/318344_a_319673]
-
atunci, majoritatea populației era formată din ruși-lipoveni, existând și o comunitate mică de români. La recensământul din 1930, s-a constatat că din cei 2.378 locuitori din sat, 1.290 erau lipoveni (54.25%), 755 ruși (31.75%), 315 ucraineni (13.25%), 8 români (0.34%), 8 evrei, 1 bulgar și 1 care nu și-a declarat etnia. La 1 ianuarie 1940, din cei 2.552 locuitori ai satului, 2.543 erau ruși (99.65%) și 8 români (0.35
Necrasovca-Nouă, Ismail () [Corola-website/Science/318377_a_319706]
-
în ), în acel an el fiind redenumit Bahate. Localitatea Doluchioi se află pe teritoriul regiunii istorice Bugeac (Basarabia de sud) a Principatului Moldovei. Satul este atestat pentru prima dată la sfârșitul secolului al XVIII-lea, fiind locuit de moldoveni și ucraineni . Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-
Doluchioi, Ismail () [Corola-website/Science/318375_a_319704]
-
unui teritoriu dorit de multă vreme. Soldații de origine etnică ucraineană se găseau în ambele armate aflate în conflict. Armata Imperială Rusă mobilizase în rândurile sale aproximativ 3,5 milioane de soldați ucraineni, în vreme ce austro-ungarii mobilizaseră aproximativ 250.000 de ucraineni. S-a ajuns astfel ca, la fel ca în cazurile altor fronturi și altor naționalități, soldații ucraineni să lupte unii împotriva celorlalți. Numeroși civili ucraineni au suferit în timpul luptelor, au fost internați în lagărele de la Talerhof și Terezin, sau au
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
celeilalte armate. În timpul Primului Război Mondial, Ucraina apuseană a fost câmpul de luptă al armatelor austro-ungare și ruse. Satele ucrainene au fost devastate în timpul luptelor. Ambele armate aveau în rândurile lor soldați ucraineni. În Regatul Galiției și Lodomeriei, peste 20.000 de ucraineni au fost suspectați de simpatizanți ai Imperiului Rus, au fost arestați și internați în lagăre de concentrare ( Talerhof, Stiria și fortăreața Terezín Cehia). Luptele nu s-au sfârșit pentru ucraineni odată cu încheierea primei conflagrații mondiale. Mai mult chiar, luptele au
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
ucraineni. În Regatul Galiției și Lodomeriei, peste 20.000 de ucraineni au fost suspectați de simpatizanți ai Imperiului Rus, au fost arestați și internați în lagăre de concentrare ( Talerhof, Stiria și fortăreața Terezín Cehia). Luptele nu s-au sfârșit pentru ucraineni odată cu încheierea primei conflagrații mondiale. Mai mult chiar, luptele au continuat și au devenit mai sângeroase odată cu izbucnirea Revoluției din 1917. Revoluția a declanșat un război civil în teritoriile fostului Imperiu Rus, și o bună parte a luptelor s-au
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
și au devenit mai sângeroase odată cu izbucnirea Revoluției din 1917. Revoluția a declanșat un război civil în teritoriile fostului Imperiu Rus, și o bună parte a luptelor s-au dus pe teritoriul ucrainean. Forțele antrenate în conflict („roșii”, „albii”, polonezii, ucrainenii) au fost responsabile de numeroase atrocități în această perioadă. Evreii ucraineni au avut mult de suferit în timpul raidurilor cazacilor, care au jefuit și masacrat membrii mai multor comunități evreiești. Și comunități locale creștine au avut parte de jafuri, vilori și
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
trecut sub controlul Poloniei. Bucovina a intrat în componența României Mari. Cehoslovacia a obținut controlul asupra Ujhorodului și Mukachevoului. Restul teritoriului ucrainean, (regiunile centrale și estice) au intrat în componența Uniunii Sovietice. După încheierea luptelor Primului Război Mondial și ale Revoluției Ruse, ucrainenii și-au văzut năruite visurile pentru înființarea unui stat independent național. În timpul luptelor conflagrației mondiale și a războiului civil, peste 1,5 milioane de ucraineni își pierduseră viața. Din acest moment, mișcarea națională ucraineană a trecut în ilegalitate.
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
estice) au intrat în componența Uniunii Sovietice. După încheierea luptelor Primului Război Mondial și ale Revoluției Ruse, ucrainenii și-au văzut năruite visurile pentru înființarea unui stat independent național. În timpul luptelor conflagrației mondiale și a războiului civil, peste 1,5 milioane de ucraineni își pierduseră viața. Din acest moment, mișcarea națională ucraineană a trecut în ilegalitate.
Ucraina în timpul Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/319522_a_320851]
-
și "semiasiatică", considerându-le "cele mai nedrepte". Celelalte declarații ale sale evidențiază patriotismul austriac și loialitatea față de împăratul habsburgic Franz Joseph. În paralel, el a stabilit relații personale cu membri altor comunități principale din Bucovina, etnicul român Aurel Onciul și ucraineanul Nikolai von Wassilko, cu care a înființat "Freisinnige Verband" ("Alianța liberpansistă", similară "Freisinnige Partei" din Germania), un grup care s-a remarcat prin condamnarea răspândirii antisemitismului. Susținând un program democratic și cu mai multe șanse de a interpreta evenimentele politice
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
31 august și 3 septembrie 1908. Cererea sa inițială pentru ca lucrările să fie ținute la Casa Evreiască "Kehilla" s-a lovit de opoziția rigidă a grupurilor "ebraiste"; conferința a fost găzduită în cele din urmă de către o instituție similară a ucrainenilor locali și de Societatea de Muzică locală. Cu toate acestea, Straucher nu a sprijinit educația în idiș și a favorizat școlile de limbă germană, pentru care el a solicitat profesori și inspectori evrei. În mare parte ca urmare a acestei
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
parte ca urmare a acestei restructurări politice, autoritățile austriece au acordat "permisul de stabilire în Bucovina" în etape, între 1909 și 1911. Aceasta a urmat unui acord între cele trei grupuri etnice: românii (reprezentați de Aurel Onciul și Alexandru Hurmuzachi), ucrainenii (Nikolai von Wassilko) și evreii (Straucher însuși), care au negociat ulterior problema cu baronul Oktavian von Bleyleben, guvernatorul Bucovinei. Istoricii culturali Amy Colin și Peter Rychlo văd acesta ca pe "unul dintre cele mai progresiste acorduri între grupurile etnice din
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
el a fost printre delegații regionali de la Viena care au votat în favoarea menținerii Bucovinei în uniune cu guvernul central. Acasă, situația a dus la izbucnirea unor tensiuni, când românii au cerut în mod deschis Unirea Bucovinei cu Regatul României și ucraineni au optat pentru Republica Populară Ucraineană. Tensiunile au degenerat în revolte, înăbușite de Armata Română care a intrat în regiune și a dus la realizarea unirii cu România (unire ce a fost recunoscută pe plan internațional prin Tratatul de la Saint-Germain-en-Laye
Benno Straucher () [Corola-website/Science/319519_a_320848]
-
8% din populația țării au declarat că au ca limba maternă „româna” sau „moldoveneasca”, 96,05% dintre aceștia folosind-o zilnic, ca primă limbă de comunicare. Româna mai este vorbită de 5,8% din rușii cetățeni moldoveni, 7,7% dintre ucraineni, 2,3% dintre găgăuzi, 8,7% dintre bulgari și 14,4% din alte etnii. Limba rusă este de asemenea vorbită în țară atât ca limbă exclusivă (11,25% din cetățenii moldoveni), cât și secundară (16%). Rusa are în R. Moldova
Limbile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319552_a_320881]
-
de „limbă pentru comunicare interetnică”, statut păstrat din perioada sovietică. Este limbă oficială în regiunea moldovenească Găgăuzia și în Transnistria. Ca mijloc de comunicare cotidiană o folosesc 93,2% din etnicii ruși, urmați de 4,9% din basarabeni, 50% din ucraineni, 27,4% din găgăuzi, 35,4% din bulgari și 54,1% din membrii celorlalte minorități. Limbile ucraineană (vorbită de 69,81% din ucraineni) și găgăuză (vorbită de 76,13% din găgăuzi) sunt recunoscute ca limbi minoritare, cu statut oficial în
Limbile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319552_a_320881]
-
comunicare cotidiană o folosesc 93,2% din etnicii ruși, urmați de 4,9% din basarabeni, 50% din ucraineni, 27,4% din găgăuzi, 35,4% din bulgari și 54,1% din membrii celorlalte minorități. Limbile ucraineană (vorbită de 69,81% din ucraineni) și găgăuză (vorbită de 76,13% din găgăuzi) sunt recunoscute ca limbi minoritare, cu statut oficial în zonele din R. Moldova cu concentrație crescută a populațiilor vorbitoare ale acestor limbi. Limbile engleză și franceză sunt cele mai populare limbi străine
Limbile Republicii Moldova () [Corola-website/Science/319552_a_320881]
-
împărțire a Poloniei, Regatului i-a mai fost adăugată Galiția apuseană (Galiția Nouă). Orașul Lemberg a devenit capitala noii entități. Conducerea regatului era dominată de aristocrația poloneză, în ciuda faptului că majoritatea populației, în principal în zona estică, era formată din ucraineni (ruteni, cum erau cunoscuți în acea perioadă). În afară de ucraineni și polonezi, regiunea era locuită și de evrei, care erau concentrați în special în regiunile estice. În timpul primilor zeci de ani de stăpânire austriacă, Galiția a fost guvernată direct de la Viena
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
Galiția apuseană (Galiția Nouă). Orașul Lemberg a devenit capitala noii entități. Conducerea regatului era dominată de aristocrația poloneză, în ciuda faptului că majoritatea populației, în principal în zona estică, era formată din ucraineni (ruteni, cum erau cunoscuți în acea perioadă). În afară de ucraineni și polonezi, regiunea era locuită și de evrei, care erau concentrați în special în regiunile estice. În timpul primilor zeci de ani de stăpânire austriacă, Galiția a fost guvernată direct de la Viena, birocrația austriacă (formată din germani și cehi germanizați) a
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
a fost format Consiliul Național Polonez și Consiliul Suprem Ucrainean (Rutean). Într-o încercare de contracarare a acțiunilor revoluționare, guvernatorul austriac Franz Stadion a abolit ultimele obligații feudale ale țăranilor. Cererile polonezilor pentru autonomia Galiția au fost întâmpinate de propunerile ucrainenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea regiunii în două entități naționale: poloneză în vest și ucraineană în răsărit. Revoluția din Lemberg a fost înăbușită de trupele imperiale, care au atacat orașul cu artileria și infanteria. După revoluția de la 1848 a
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
funcția de vicerege nobilul polonez podolian Agenor Romuald Gołuchowski. El a început polonizarea administrației și a respins cererile rutenilor pentru împărțirea provinciei. El a încercat fără succes să forțeze Biserica Greco Catolică să treacă la folosirea calendarului gregorian și pe ucraineni să treacă la alfabetul latin și să renunțel al cel chirilic. După înfrângerea suferită de austrieci în Italia în 1859, imperiul a intrat într-o perioadă a experimentelor constituționale. În 1860, guvernul de la Viena a urmat sfatul viceregelui Galiției, Agenor
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
divizat clar între rusofili și naționaliștii ucraineni. Atât austriecii cât și polonezii îi considerau trădători pe rusofili și puterea a inițiat o serie de procese politice pentru discreditarea lor. În 1880, s-a parafat un acord între polonezi și „populiștii” ucraineni, prin care se prevedea ucrainizarea parțială a sistemului de învățământ public în Galiția răsăriteană și o serie de concesii făcute publicațiilor ucrainene. Ca urmare, mișcarea națională ucraineană s-a întărit rapid în regiunile locuite de ruteni și, în ciuda unor reculuri
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]
-
s-a întărit rapid în regiunile locuite de ruteni și, în ciuda unor reculuri repetate, la începutul secolului al XX-lea, această mișcare a înlocuit aproape complet mișcarea rutenă în lupta pentru putere cu facțiunea poloneză. De-a lungul acestei perioade, ucrainenii nu au renunțat nicio clipă la cererile tradiționale ale rutenilor pentru egalitate națională și pentru împărțirea provinciei în două regiuni: poloneză în vest și ucraineană în est. Începând cu ultimele două decenii ale secolului al XIX-lea, a apărut o
Regatul Galiției și Lodomeriei () [Corola-website/Science/319632_a_320961]