2,898 matches
-
se explică, Gosseyn răspunse: - Dar e la nouăsprezece mii de ani-lumină de aici! - Încearcă, insistă psihiatrul. Gosseyn ezită, apoi se concentră asupra uneia din zonele memorizate în postul de comandă al aerulotei lui Leej. Se clătină ca printr-un vârtej. Uimit, se luptă cu o impresie de greață. Îi privi pe ceilalți stupefiat. - Trebuie să fi atins o similaritate puțin sub a douăzecea zecimală, zise. Cred că voi ajunge dacă mai încerc o dată. - Încearcă, zise doctorul Kair. - Și ce o să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
său. Apoi, după ce încuie cu grijă ușa traversă holul. Intrând în salon îl remarcă pe unul din locuitorii propriului său sat, un comerciant pe nume Nordegg, stând în picioare lângă intrare. Gosseyn îl salută din cap, surâzând. Omul îl privi uimit și nu-i răspunse în nici un fel. O clipă, Gosseyn găsi bizară o asemenea atitudine. Dar această impresie dispăru din mintea sa când băgă de seamă că restul numeroasei asistențe îl privea. Priviri luminoase prietenești, fețe curioase, amabile, dar cântărindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de Venus, domnule Gosseyn. În timp ce se răsucea pentru a pleca, Nordegg, consăteanul din Cress-Village, îl ocoli și se aplecă deasupra registrului. Când Gosseyn privi din nou, Nordegg îi vorbea cu însuflețire bătrânului domn, care părea să nu fie de acord. Uimit, Gosseyn îl urmări o clipă, apoi renunță să se mai gândească la ei, deoarece un omuleț jovial, găsind un colțișor mai liber în sala supraaglomerată, tocmai ridica mâna. ― Doamnelor și domnilor începu el. Îmi voi permite să vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
înfiorătorul mutilat, al cărui ego se dezvoltase anormal, fără ca psihiatrii ― a căror datorie este de a supraveghea pe indivizii periculoși ― să-și fi putut da seama. În dimineața următoare, Gosseyn se trezi tot într-o casă tăcută. Coborî din pat, uimit că nu a fost încă descoperit, se decise să-i mai acorde lui Crang o zi întreagă, înainte de a intreprinde vreo acțiune definitivă. Ar fi putut încerca mai multe variante. Spre exemplu, un apel prin videofon către centrala cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
ardea degetele, în timp ce încerca să-l pună la loc. Deodată, fu cuprins, fără îndoială de amețeală, căci se clătină și se prăbuși cu fața în jos, lovindu-se de distorsor. Încerca o stranie senzație de plutire, de lipsă de greutate. Uimit, redeschise ochii. Zăcea pe o parte în întunericul cel mai desăvârșit, iar nările îi erau invadate de aroma complexă a lemnului în plină creștere. Era un parfum greu, familiar, dar lui Gosseyn îi trebui o bună bucată de timp până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
rotunzi se îngustară, privindu-i pe oamenii care-și întindeau mâinile spre arme. De lângă ușă, Grosvenor spuse, cu un glas tăios: - Încetați! Dacă nu ne ținem firea, e vai de noi! Kent își vârî arma în teacă și se întoarse, uimit, cu fața spre Grosvenor. Corl se ghemui jos, furios pe omul acesta care-l silise să-și dea în vileag capacitatea de a controla energiile din afara propriului său organism. Acum nu mai putea face altceva decât să aștepte, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acele momente de panică și de zăpăceală, nimeni nu pare să fi observat că radiația slobozită de Kent nu i-a făcut nici un rău motanului, deși l-a nimerit în moalele capului. Siedel își plimbă de la Smith la Corl privirea uimită, apoi îl întreba pe Smith: - Ești sigur că l-a nimerit? Totul s-a petrecut atât de fulgerător, cum singur ai spus! Văzând că motanul n-a pățit nimic, mi-am închipuit că Kent a tras pe alături. - Sunt sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Dar dumneata, ce-ai făcut? - N-am făcut nimic, răspunse Grosvenor, zâmbind. Am fost condiționat prin diferite metode, până când am ajuns să pot dormi buștean opt ore în șir, fără ca aparatul să se oprească. - Opt ore în șir?! exclamă geologul, uimit. - Da, opt ore în șir, repeta Grosvenor. - Totuși, asta nu modifică radical datele problemei, spuse geologul după o pauză. Chiar și fără să fie condiționați, mulți oameni pot fi instruiți în somn, câte cinci minute la fiecare sfert de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
părea s-o orienteze spre o stea albă, strălucitoare. Computerul de pe puntea de comandă fusese setat de cineva să ajusteze periodic direcția navei, pe această traiectorie. - Crezi că-i opera inamicului? îl întrebă Korita. Grosvenor clătină din cap, mai mult uimit decât alarmat. Judecând după dimensiunile, luminozitatea și spectrul ei, steaua aceea se afla la o distanță de circa patru ani-lumină. Nava străbătea cam un an-lumină în cinci ore, dar viteza ei părea să se accelereze. Un calcul sumar îi îngădui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
răspunse. Grosvenor îl văzu pe Kent încruntându-se. Faptul că printre membrii expediției se afla unul care nu avea curajul de a-și susține fățiș o opinie, fie ea trecătoare, era într-adevăr straniu. Mulți din sală priveau în jur, uimiți. - Când a făcut cineva o astfel de propunere? întrebă Smith. Nu-mi amintesc s-o fi auzit. - Nici eu! spuseră într-un glas câțiva oameni. Lui Kent îi străluceau ochii: era limpede că se pregătea să intervină în discuție, ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cel mai periculos om de la bordul acestei nave. Cunoștințele de ansamblu pe care le posezi ar putea fi, dacă te-ai apleca într-un anumit scop, mult mai fatale decât orice atac din afară. - Exagerezi, replică Grosvenor, scuturând din cap, uimit. Un singur om poate fi lesne omorât. - Observ că nu negi câtuși de puțin faptul că posezi cunoștințele la care m-am referit. Grosvenor îi întinse mâna. - Îți mulțumesc pentru părerea bună pe care-o ai despre mine. Deși foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
chimice mărunte, care ar fi putut fi lesne puse pe seama unor erori de analiză. Aș dori, însă, să-l rog pe domnul von Grossen să vă spună ce anume a descoperit. Von Grossen se ridică și spuse, clipind din ochi, uimit și încruntat: - N-am impresia că asta ar constitui o dovadă. Știu doar că moleculele de aer din proba luată "după" conțineau o sarcină electrică ușor mărită. Sosise momentul hotărâtor. Grosvenor scrută fețele colegilor săi, așteptând ca măcar în ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Termeni ca "rasă" sau "sânge" sunt lipsiți de sens, dar anumite fapte par să confirme că teoria conține unele idei inspirate din realitate. McCann își ațintise din nou privirea asupra ecranului. - Atacatorii nu au aerul că se grăbesc, exclamă el uimit. Totuși, n-ar fi venit aici dacă n-ar fi avut un anumit plan. Grosvenor nu-i răspunse. - Nu cumva s-or fi ciocnit de dispozitivul dumitale de apărare? îl întrebă McCann, aruncându-i o privire iscoditoare. Cum Grosvenor continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
jur. — Stai, vreau s-aud și eu! Ce te-a întrebat străinul? — Îl cunoști și dumneata? se miră Nicu. Avea sprâncenele ca linia unui acoperiș - jos-sus, susjos - nu bine arcuite, ca frații Margulis, și asta îl făcea să pară mereu uimit sau încruntat. — Mi-a zis... ăăă... mi-a zis: stai puțin, băiatule, te rog. Mi-e cam frig și mă tem să merg acasă. De ce? zic. Cred că locuiește cineva acolo, zice. Aș vrea să dorm undeva. Ai vreo idee
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am uitat cu încăpățânare la botine. Una avea o pată de noroi. — Ieri mi-ai lăudat vocea când am cântat din Boema. Știi de câte ori m-ai lăudat de când ai crescut? De trei ori, am recapitulat aseară, iar ieri ai părut uimită că știu să cânt. Am senzația că te miri de câte ori vezi că sunt un om ca toți oamenii. La mâinile astea m-am gândit, când am învățat aria, sunt mereu reci, a continuat vocea dindărătul meu. — N-am știut că
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pistol mai e și ăsta? Lasă-l puțin jos și să încercăm să aflăm despre ce e vorba. Fata păru că nici nu-l aude. Observă cum privirea ei se îndreaptă spre un punct de pe perete, mai spre stânga lui. Uimit, văzu aprinzându-se șapte luminițe miniaturale. Ce lumini ciudate! Era fascinat de jocul de lumini și umbre, de stingerea și aprinderea succesivă a globulețelor, un fel de mișcare vălurită cu creșteri și descreșteri infime, un efect incredibil de delicat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
vă rog să-mi arătați. Îi veni un gând năstrușnic și spuse; - Nu mă îndoiesc că tatăl dumneavoastră stă undeva în planul doi și mă studiază. Tânăra nu dădu semne că vrea să-i arate vreo armă, ci îl privi uimită: - Poate nu realizați, spuse ea încet, dar deja ne-ați tulburat tot sistemul. Luminile automatelor ar fi trebuit să se stingă din clipa în care tata a apăsat pe butoane. Asta a făcut când l-am chemat. Dar ele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
avem nimic împotriva sinuciderii. Este privilegiul dumneavoastră personal într-o lume în care, de la un an la altul, avem tot mai puține privilegii. Cât despre prețul acestui revolver, el costă patru unități. - Patru... numai patru unități! se minună Fara. Rămase uimit. "Vai de mine, dar numai plasticul... și tot pistolul cu mecanismul său fin și complicat ar fi fost ieftin și la prețul de douăzeci și cinci de unități". Un fior de interes îi străbătu trupul. Deodată, misterul Arsenalelor i se dezvălui la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înspre mine Cu mâini albe, lungi și fine, Iară degetele trase Subțirele de crăiasă, Lasă-le în a mea mână, Mlădioasa mea stăpână. Dar ea mîna-și trage - ndată Dintr-a lui... și speriată Se uita în jos smerită, Rușinoasă și uimită. S-o ajungă el voiește, Ea să vină se ferește, O ruga cu vorbă dulce Pe-a lui braț ca să se culce, Mai nu vrea și mai se lasă, Ca de-un farmec e atrasă, 128 {EminescuOpVI 129} Pîn-ce cade
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
florilor. Râurile se ciorăiau mai în jos de brâiele melancolicelor stînce, învățau de la păstorul împărat doina iubirilor, iar vulturii ce stau amuțiți pe creștetele seci și sure a stîncelor nalte, învățau de la el țipătul cel plâns al jelei. Steteau toate uimite pe când trecea păstorașul împărat, doinind și horind; ochii cei negri ai fetelor se umpleau de lacrimi de dor; și-n piepturile păstorilor tineri, răzimați c-un cot de-o stâncă și c-o mână pe bâtă, încolțea un dor mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
reci s-ascunseră-n sânul lui. Ca să se trezească, el îi sărută ochii. Norii se rupeau bucăți pe cer - luna roșie ca focul se ivea prin spărturile lor risipite; - iar pe sânul lui, Făt-Frumos vedea cum înfloreau două stele albastre, limpezi și uimite - ochii miresei lui. El o luă pe brațe și începu să fugă cu ea prin furtună. Ea-și culcase capul în sânul lui și părea că adormise. Ajuns lângă grădina împăratului, el o puse-n luntre, ducînd-o ca-ntr-un
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ce se călătorește, al căruia glas s'au alcătuit de oarecine. 1Vremea despărțirei Iată c-au sosit Și toată simțirea Ah m-au părăsit. bis 389 {EminescuOpVI 390} Vai! mă duc lumină, Însă rătăcit Și făr -de simțire Cu suflet uimit. Căci nu știu ce vreme, Ce ceas fericit Va mai fi vr-o dată Să fiu norocit. Nu știu dacă ceriul Îmi va ajuta Să mai țin vr-o dată La piept mâna ta. Dar ce zic? vai, mie, Mă las și mă duc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
păzească; Că și cinstea și amorul Sunt știute de tot omul - Amândouă de odată Nu se poate cîte-odată. No. 20 Vai de doi când se iubesc Și-ntre ei că nu-ndrăsnesc, Inimile își săgeată Și dragostea nu-și arată, Umblă uimiți, nu s-așază, Tot doresc ca să se vază, Ah! se culcă, ah! se scoală, Cu chin prăpădiți de boală - Așa și eu de-o rănire Șăz și umblu în uimire, Că amorul e foc mare Neavând încredințare. No. 21 Amorul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Popa se păzea, dar, trebuie s-o recunosc, nu era suficient de intuitiv. Sculptorul rînji: ― Dumneata ești în schimb pentru toți. Și mai bag de seamă că ești al naibii de curajoasă. Te îndopi fără grijă. ― Chiar n-ați observat? Părea sincer uimită. Arătă motanul: încerc totul pe Mirciulică. Numai după aceea mănânc. Dacă vreți, pot să vi-l împrumut. ― Ce să-mi împrumuți? ― Motanul. ― Ca să-mi probeze romul? ― De ce nu? Mirciulică știe să bea. Totdeauna am fost de principiul că un strop
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Glasul lui tună străbătînd spațiul care-l separă de o masă unde ședeau vreo zece, douăzeci de bărbați în uniformă: ― Domnule General Grall! ― Ce e? Apăru imediat ofițerul care trebuia să ducă la îndeplinire ordinul de execuție prin spînzurătoare. Păru uimit cînd văzu cine e. Hedrock se minună observînd că urletul lui redusese întreaga sufragerie la tăcere. La toate mesele oamenii încetaseră să mai mănînce, își întrerupseseră conversațiile particulare și-și ațintiseră privirile asupra mesei imperiale și asupra lui. Conștient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]