130,170 matches
-
fi preferat să sporovăim despre sexualitatea deviantă din Luni de fiere. Foarte... frumos roman! Vă amintiți cum descrie Franz fabuloasele fese ale Rebeccăi? își mângâie dracul sexul păros cu propria coadă. - Care bărbat care a citit romanul ar putea vreodată uita acea pagină! Sau celebra scenă a felației din Gringo Viejo, de Carlos Fuentes! mă lăsai eu luat de valul excitării. - "Perversiunea nu este forma bestială a erotismului, ci partea sa civilizată: copulația este demnă de animal, numai devianța este umană
Orori între copertele Bibliotecii Iad (II) by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12082_a_13407]
-
și pe discreția îndelung exersată în conversații de salon. Combină perfect, altfel spus, stilul policier-ului incitant, de calitate și retractilitatea suavă pe care-o au, de obicei, prozele poeților. O asemenea "cronică" de loisir universitar, relaxat fără să-și uite, însă, exigențele, este cea al Ioanei Bot, din Jurnal elvețian. În căutarea latinei pierdute, recent publicat la Casa Cărții de Știință din Cluj- Napoca. "Pretextul", precizat într-o notă, este cel al unei burse pentru studii doctorale la Seminarul de
Subgenul "înalt" al biograficului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12096_a_13421]
-
regard." Diferențe între cele două stiluri există. Dincolo de un fond comun, de manieră și, parțial, de mesaj, Clark&Pougnaud ne oferă un Hopper hybrid, trecut prin artefact. Versus ca omagiu. Iar împrumutul ca dialog (insomniacul de la bar, cel fotografiat, se uită spre privitor), dar și ca monolog. De aceea spuneam că mesajul se menține parțial fiind, practic, vorba de o resemantizare. După splendidul Hommage ŕ Edward Hopper, seria care a obținut în 2000 o mențiune specială a Premiului Arcimboldo, au urmat
Clark and Pougnaud vs. Edward Hopper by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12092_a_13417]
-
dar guvernând după cum va dicta Alianța), sperând ca acest deșuchiat car alegoric să treacă linia de sosire. Dacă pentru Voiculescu spectrul anticipatelor e un coșmar, nici pentru UDMR ideea de a reîncepe luptele interne nu e prea atrăgătoare. Să nu uităm că în perioada campaniei echipa Marko s-a găsit la un pas de-a fi eliminată de radicalii din partid. Dobândind o influență la care în urmă cu patru ani nici nu visa, UDMR-ul se vede obligat să fie
Atenție la Talpa Parlamentului! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12100_a_13425]
-
cete de simboluri înșirate pe foaia cu portative. Compozitorul e aidoma unui călător. Un călător deghizat, după cum constata cîndva Radu Enescu, în pelerin, misionar, explorator, conchistador ori peregrin. Cinci ipostaze ireductibile ale oricărui călător care știe întotdeauna de ce umblă, dar uită uneori ce anume caută. Cinci ipostaze care permit substituiri reciproce atunci cînd călătoria rezervă o suită de mici suplicii: ți-e prea cald sau prea frig, prea sete sau prea foame, ești precar găzduit sau prost servit, ai prea puțini
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
Eugenia Tudor-Anton Există cărți pe care le-ai citit, despre care ai fi vrut să scrii, dar n-ai scris, fie că n-ai avut timp, fie că n-ai putut, fie că ai uitat... Dar după o vreme, recitindu-le ți-ai dat seama că ai greșit, că ar fi trebuit să scrii la vremea când au apărut. Și, reluând lectura, aceasta te îndeamnă, ba, chiar te obligă parcă să scrii. O asemenea carte
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
și îl arestasem în piesă pe Nicolae Brancomir care, cu verb strălucit, îl juca pe Don Cesare de Bazan." Arta de portretist a lui Mihai Berechet se vădește în creionarea unor figuri ale teatrului românesc precum Nicolae Bălțățeanu - dar nu uită aproape pe nimeni dintre cei pe care i-a admirat sau alături de care a jucat. Talentul regizorului atent la reacțiile oamenilor, recompune cu artă etapele sfârșitului tragic al actorului Mihai Popescu, al cărui apropiat a fost. Dă la o parte
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
Ion Manolescu și a atâtor mari actori ca Marieta Deculescu, Ion Iancovescu, Aurel Munteanu, aflați la bunul plac al consilierului sovietic analfabet Kovalenko. Aflarea faptului că neobositul denunțător nu era altul decât fratele, propriul său frate, îi zdruncină sănătatea: "Dimineața, uitându-mă când mă bărbieream, în oglindă, începeam să nu mă mai recunosc... Omul gras, care se uita la mine cu privirea împăienjenită, nu puteam fi eu...". Dar în anul în care se inaugura noua clădire a Teatrului Național mai primește
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
plac al consilierului sovietic analfabet Kovalenko. Aflarea faptului că neobositul denunțător nu era altul decât fratele, propriul său frate, îi zdruncină sănătatea: "Dimineața, uitându-mă când mă bărbieream, în oglindă, începeam să nu mă mai recunosc... Omul gras, care se uita la mine cu privirea împăienjenită, nu puteam fi eu...". Dar în anul în care se inaugura noua clădire a Teatrului Național mai primește o lovitură: "Deci Horea (Popescu) și cu subsemnatul, ambii regizori ai Naționalului, în acel moment important din
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
străzile unde mi-am trecut vesel copilăria, și unde acum nu mă mai așteapta nimeni. Nu mă mai saluta nimeni... Nu mai salutam pe nimeni... Ajuns în fața casei părintești, în fața fostei farmacii, m-am oprit și o clipă m-am uitat de vizavi la ea... Statuile Higeei și ale lui Esculap mai existau încă, dar vitrinele erau înfundate, rămânând din ele doar niște ochiuri de geam..." Urcând treptele casei, autorul aude glasuri: "Glasul mamei, glasurile tuturor celorlalți ai casei mă obsedau
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
ca, de exemplu, acele întâmplări sonore ritualice tradiționale, ivite din exersarea principiilor etice), ci sunt doar expresia unui efort către această idee. 10. Unele muzici atrag punctul și virgula, în principal ele fiind de trei feluri: a) cele ce nu uită de unde au plecat și implicit binefacerile aduse de către muzicile dinaintea lor; b) cele ce plătesc într-un fel, prin prelungiri semantice și tehnologice, sau altul, prin adaosuri stilistice, aceste binefaceri; c) cele ce se răzbună pentru trecutul și, poate, viitorul
... și punctuație by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12117_a_13442]
-
inutilă. Îndreptându-și o atenție specială și sistematică spre "Junimea", ca spre gruparea care a impulsionat decisiv modernizarea culturii române, E. Lovinescu a valorizat în mod deosebit operele și personalitățile lui Maiorescu și Eminescu, pe Creangă aproape că l-a uitat, iar pe Caragiale l-a privit cu un scepticism problematizat spectaculos și definitoriu pentru concepția mutației valorilor estetice (cum i-a privit, de altfel, și pe primii doi, în episoade separate). În această ecuație a sincronizării europene, Creangă și Slavici
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
partizanat care îl va expune iremediabil oprobiului public. E. Lovinescu a scris, în timpul neutralității și după război, articole de "revizuiri morale" despre astfel de demisii antinaționale ale scriitorilor și politicienilor, dar, curios, nici unul special consacrat lui Slavici. Dar nu este uitat. Într-un articol din decembrie 1915 despre compromisurile lui Gala Galaction, E. Lovinescu notează extrem de acid: "După Ion Slavici, Gala Galaction... Cel dintâi dusese o luptă de mai bine de un pătrar de veac pentru biruința cauzei naționale și întemeiase
De ce l-a ignorat Lovinescu pe Slavici? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12089_a_13414]
-
dispuse pe patru laturi ale spațiului de joc, în mijlocul enigmei investigate de regizorul Marius Oltean. Cu cine a făcut Agnes copilul, de ce a ascuns Maica superioară sarcina, ce relație este între ele, cine și de ce a ucis pruncul nou-născut? Mă uitam și mă gîndeam ce bine dă și cum împrospătează inocența bietei Agnes iarba din spectacolul Frații al lui Dabija, montat și la Odeon, presărată ici, colo. Spațiul lui Constantin Ciubotariu are ceva special, degajă un tip aparte de mister, de
Accente by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12115_a_13440]
-
e nevoie neapărat să fii absolvent de litere pentru a lucra într-o editură. Trebuie să ai vocație de editor și să înveți meseria pornind de jos și parcurgînd toate stadiile prin care un manuscris devine carte. Apoi nu trebuie uitat că există un criteriu ireductibil: banii. De aceea o persoană care are intuiția meseriei trebuie să lucreze în tandem cu una pricepută în finanțe - explică șeful Sindicatului Național al Editurilor. Editarea e o muncă de echipă, iar pentru recrutarea de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12099_a_13424]
-
de chirpici acoperită cu țiglă însă, unde veneau vară de vară, curtea săracă, nisipoasă, orbitoare în soarele năpraznic al lui iulie îl primiră somnoroase, indiferente. Odaia mare unde stăteau ei era luminată, soarele bătând drept în ea. Grăbită, probabil, Sisi uitase să tragă storurile, nenumăratele covorașe de lână, și acestea noi nouțe, lucrate tot de madam Lenuța, parcă ar fi fost fată mare și ar fi lucrat de zor la zestrea ei, gata să se mărite. Pe jos, în mijlocul odăii, văzu
Asfințit cu ghioc (II) (de citit iarna) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12109_a_13434]
-
făcut prin poartă ta cărare. E deschisă ușa și fereastră, Ninge-ngândul meu o Întrebare. Sete mi-e și poate ai În casa Apă pentru-n trecător ca mine; Beau din cană ta cu flori alese Setea-mi trece, când mă uit la tine. Mâna ți-o sărut și plec apoi, Când trec pragul sete ma-npresoara. Lasă poarta-n laturi dorul meu Poate pui În cană, ochii mâine seară! DE-A ȚINE VREMEA Mă costa-acum mai mult o primăvară, si vara-mi
Poezii. In: Editura Destine Literare by Constantin Clisu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_290]
-
răspund sfîșietor din adîncurile unde se naște viața. E frămîntarea însăși a pămîntului pe care un cataclism îl răvășește și-i creează o înfățișare nouă. Trec prin fața Luptătorului cu scut. Privitorii se opresc în tăcere. E curios cum aici cei mai mulți uită să comenteze. Unii șoptesc. E spectacolul pe care-l urmăresc întotdeauna în fața operelor mari. Plec înconjurat de o plăcută singurătate. Am parcă dorința de a mă furișa să nu întîlnesc imediat oameni, să nu fiu întrebat despre lucruri mărunte. Am
Elogiul singurătății by Corneliu Baba () [Corola-journal/Journalistic/12119_a_13444]
-
cu desăvîrșire caracterul criminal, al metodelor și practicilor regimului comunist ca și rezultatele lor devastatoare în rîndul populației românești. Nu prea le-a cunoscut pe propria-i piele și nu a căutat să afle despre ele din cărți. Nu pot uita remarca unui prieten, distins intelectual de altfel, în timp ce mă punea să-i cercetez rafturile bibliotecii: "uite cîte volume vorbesc aici despre istoria antisemitismului. în schimb, în afară de memoriile lui Belu Zilber, nu am nimic despre Gulag. Nu m-a interesat". De ce
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
rîndul populației românești. Nu prea le-a cunoscut pe propria-i piele și nu a căutat să afle despre ele din cărți. Nu pot uita remarca unui prieten, distins intelectual de altfel, în timp ce mă punea să-i cercetez rafturile bibliotecii: "uite cîte volume vorbesc aici despre istoria antisemitismului. în schimb, în afară de memoriile lui Belu Zilber, nu am nimic despre Gulag. Nu m-a interesat". De ce? Lipsă de curiozitate afectivă și intelectuală, de imaginație? Povestea cu cămașa? Cîte ceva din toate? A
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
se descurce singuri într-o lume pe care ei nu o cunosc. O lume pe care, mai exact, nu au văzut-o niciodată cu adevărat pentru că Soissons le-a ascuns-o cu obstinație crescându-i ca pe niște sălbatici. Am uitat să vă spun că unul dintre copii e o fetiță, deși ea n-o știe. Tot ce știe ea despre lume a citit în Memoriile lui Saint-Simon și în Predicile lui Bossuet... - O, ce imaginație diavolescă la acel vajnic bărbat
Orori între copertele Bibliotecii Iad by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12103_a_13428]
-
în "a doua natură" pînă în miezul celei dinții. Or, "Proust avea o memorie proastă", iar acestui lucru - aparent paradoxal - îi datorăm monumentul care este În căutarea timpului pierdut! Căci "Omul cu memorie bună nu-și amintește nimic fiindcă nu uită nimic": cele 12-13 epifanii numărate de Beckett în român ("miracole involuntare", miracole pentru că involuntare!) sînt sîmburii "experienței mistice" din care Proust a făcut laitmotivul operei sale - și care revine "că o nevralgie mai degrabă decît o temă" (altă formulă formidabilă
Du côté de chez Proust by Alex. Leo Șerban () [Corola-journal/Journalistic/12120_a_13445]
-
predicate de la amvon de preoții care ascundeau sub veșminte hainele albastre ale Securității! Prin '85, am cerut la Uniunea Scriitorilor, Președintelui Dumitru Radu Popescu, să intervină pentru obținerea unei audiențe la Petre Enache, Secretarul cu propaganda de la Comitetul Central. Se uita la mine cu ochii holbați de parcă avea în fața lui un om care își pierduse mințile. Nu a fost posibil să-l conving că aveam ceva de spus... în numele meu, dar și în numele lor. Deci, de la cel mai de jos "apărător
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
despre care vorbea Plotin. Răul este necesar și face parte din natura obiectivă și subiectivă pentru o alternanță firească cu Binele. Poate Iuda a fost necesar pentru ca Hristos să se urce pe cruce întru iertarea păcatelor noastre. Dar să nu uităm că Iuda, după ce a primit treizeci de talanți pentru trădare, s-a spînzurat... S.G.: Vă rog să continuați, simt că mai aveți ceva să spuneți... B.N.: N-aș vrea să ne lansăm în raționamente prea complicate și abstracte... S.G.: Insist
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]
-
absurd - teoria absurdului a făcut ravagii - să continuăm și să ne găsim refugii în tot felul de acțiuni efemere. Omul autentic spiritual și celest a murit. A rămas omul terestru, liber și trist în căutarea unei fericiri inaccesibile... Să nu uităm, Kirilov și-a pus capăt zilelor, tocmai pentru a demonstra celorlalți voința lui liberă prin cea mai înaltă manifestare: sinuciderea... Nu spun nimic nou, însă trebuie să ne amintim de fiecare dată cînd avem ocazia... Dar să ne oprim aici
Cine sînteți, Bujor Nedelcovici? by Serelena Ghiețanu () [Corola-journal/Journalistic/12074_a_13399]