10,459 matches
-
treptat iubirea care nu avea nici un suport real. Era mereu ca și cum aș fi iubit aerul din jur, oprit mereu asupra unui necunoscut pe care trebuia să-l „descifrez“ cu mari eforturi, ca să descopăr până la urmă acel nimic adăugat unei urâte umanități schimbătoare. Eram în lume pentru a iubi, dar aventura până la iubire parcă nu merita sacrificiul și marea oboseală care mi se cerea ca să ajung în apropierea ei. Mikael nu era un bărbat obișnuit, poate nici măcar nu era capabil de iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
explica de ce această secvență este, dimpotrivă, semnificativă pentru situația noastră. Ceea ce Titi, Muza și Ventuza nu știu, iar Ionel numai bănuiește, este destinul ieșit din comun al acestuia din urmă. Sortit să fie unul dintre cei mai importanți conducători ai umanității, Ionel revine încet, dar sigur la starea de reverie din care tocmai fusese trezit cu brutalitate. Ochi săi lunecă în gol, amorțind într-o nemișcare vecină cu neființa. Noi știm, însă, că numai extraordinarul presentiment imposibil de formulat al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
înflorituri, basoreliefuri și cârlige încovrigate laterale, aidoma ácelor pentru pescuit, pândind și amenințând viața cu ascuțimea nemaivăzută a tăișului său, vexând-o. Un monstru de metal gravat cu slove arabe, rele, al căror unic sens era destinul fără scăpare al umanității. Un demon, săturat de legile existente, hotărât în același timp să le protejeze prin enunțarea unor concepte antinomice doar în aparență, prin a căror deloc dificilă decriptare apoi ar fi fost posibilă înțelegerea Luminii și refacerea Întregului. O amenințare aparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
astrale. Deodată, Michael Clossettino explodă într-un orgasm stelar, terifiant, puternic și intens, prelung, nimicitor, covârșitor, căcător, pentru a folosi epitetul cel mai potrivit pentru acest val uluitor de lichid seminal. Spiritul i se ridică în numai câteva clipe deasupra umanității, într-o înțelegere totală, plină de dragoste, deșteaptă, continuă, a tuturor gândurilor și acțiunilor tuturor ființelor, a oricăror tipuri, genuri sau clase de procese inițiate de indiferent ce alcătuiri atomice, într-o cunoaștere deplină a felului în care este structurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Nu există nimic. Incredibilă acuitatea orgasmatronică a lui Clossettino. Deși rătăcind într-un teritoriu extrauman, oniric pentru un privitor extern, el putuse sintzetiza perfect, într-un gând - propoziție - axiomă cu dublă semnificație, tot ceea ce era definitoriu până în acel moment zbaterilor umanității. Văzu apoi, clar, urlând, răpus de simplitatea - cu atât mai greu de descifrat cu cât este mai simplă - a Orânduirii. Văzu înfățișarea a ceea ce am numit Întreg, situându-se instantaneu în afara oricăror acuze de speculații metafizice - un vagin triplu, stelar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
începu a urla înfricoșător la stele, ca și cum ar fi vrut să le spargă. Stupizenia sa îngheță pe loc însă imediat ce fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine, se afla concentrat singurul conflict veridic al umanității: neputința de a învinge bariera a ceea ce nimeni nu poate numi încă. Bariera întunericului. Bariera numerelor imposibil de calculat. Resemnat, cu urletul retrăgându-i-se în coșul pieptului, Clossettino tăcu brusc, fără a se putea opri însă de la a privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
unduiască asemenea unui covor zburător, de vreme ce aceștia cântau cu mult nerv despre cum nu trebuie să fie oamenii: mici, răi și meschini. Cântau despre dragoste, despre vechea dragoste, așa cum era cunoscută cândva, iar clapele lor porniră să vorbească despre zorii umanității. În curând, instalațiile luminoase și sonore năuciră pe de-a-ntregul privitorii. Certurile, răspunsurile pe care și le dădeau instrumentele unele altora, cuvintele pe care și le adresau întrecură efectiv orice închipuire, ba chiar s-ar fi putut spune că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
care, după cum mi se părea mie atunci, orice cale a logicii ar fi fost părăsită. Ne afundam în covorul roșu devenit dintr-odată moale și scârbos și ne clătinam, surpându-ne, încet, asemeni edificiilor pe cale de a se răsturna ale umanității muribunde. Dădeam să ieșim. Numai că, dintr-odată, lucrul acesta nu mai era atât de ușor de făcut. Cei care până acum ne priviseră în tăcere, oamenii aceia atât de cruzi, cu fețe atât de ciudate, se strânseră deodată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
nimeni nu trebuie să vadă vreodată. Cine sunt și de ce există oamenii aceștia ciudați care mă înconjoară, ale căror chipuri sunt acoperite de măști și din ochii cărora văd privindu-mă ființe din alte lumi, străine de orice fărâmă de umanitate? Ce sunt numerele și simbolurile acestea cărora eu, deși le înțeleg sensul și utilitatea, totuși nu le pot prevedea decât un scop necurat? Și de ce presimt că tocmai ele, în mod ciudat, vor avea ca finalitate faptul că vor târî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
greși. Cum de mi-a fost dat tocmai mie să trăiesc asemenea clipe, nicicum nu reușesc să înțeleg, deși amarnic îmi biciui mintea pentru a o putea face să cuprindă implicațiile acestui moment ce pare a fi hotărâtor pentru destinul umanității. Ar trebui să fac ceva, poate? Să atac viziunea aceasta extraterestră a neființei? Să opresc, poate, maimuțele acelea urâte din dansul lor de început de lume? Dar stai, Dumnezeule!!, ce este lucrul care tocmai urmează să se întâmple și de unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
Da, fără de dubiu, sunt convins acum. E chiar el, nici nu încape îndoială! Forța incredibilă și hotărârea pe care le emană prin toată ființa lui nu lasă loc altor posibilități. Este chiar el, Lucifer, îngerul acela care a schimbat soarta umanității și a înflăcărat imaginația atâtor și atâtor oameni care i-au urmat pe lume, provocându-le nebunia și moartea din cauza faptei sale fără precedent. Cum de nu i-am simțit prezența de la bun început, pentru Dumnezeu? Poate așa aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
oprește-te!! m-am auzit strigând deodată, la rândul meu nebun, răscolind întreaga tăcere a nopții de la fereastra camerei unde viața mă făcuse ostatic. Gestul tău nesăbuit va avea consecințe îngrozitoare!! Fapta ta incalculabilă va arunca un blestem groaznic asupra umanității, de care nu vom putea scăpa niciodată!! Nu te gândești?!? Din cauza ta, oamenii vor fi nevoiți să caute refugiu întru mașină!! Faptul că ai furat lumina din mâinile aceluia ne va arunca întru virtualitate!! Iar din pricina ta, misiunea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
promițătoare cooperare cu țările Europei de Sud. De asemenea, Turcia și Iranul vor avea șanse să devină puteri de importanță majoră. în concluzie, această evoluție mondială persistentă îcea mai îndelungată și aflată la nivelul cel mai înalt din toată istoria umanității) va fi însoțită de o formidabilă accelerare a punerii în practică a globalizării și a conceperii timpului ca marfă. Timpul ca marfă Oamenii vor consacra tot mai mult timp unor activități economice care vor lua treptat locul serviciilor, gratuite, voluntare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
trecutului, de a ierta fără a uita, de a reclădi altfel lumea, de a termina o dată pentru totdeauna cu violența. Oamenii de toate condițiile, de toate naționalitățile, de toate culturile și obediențele vor reflecta la supraviețuirea pe termen lung a umanității. Se va înțelege că nici hiperimperiul și nici hiperconflictul nu pot edifica o lume menită să dureze. De pretutindeni, vor apărea proiecte politice pentru reglementarea conflictelor frontaliere, pentru a face compatibile multiplele revendicări naționale de pe un același teritoriu, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
convoi este în mișcare, avangarda contează mult mai mult decât generalii care lenevesc în mijlocul trupelor. Istoria nu se bifurcă decât atunci când niște ființe aventuroase, preocupate de apărarea propriilor libertăți și valori, fac - în general, spre nefericirea lor - să progreseze cauza umanității. în cadrul Ordinii economice, această avangardă a fost compusă până astăzi, așa cum s-a văzut, din „inimă” în „inimă”, din ceea ce am numit clasă creativă: antreprenori, inventatori, artiști, bancheri și conducători politici. în viitor, o parte a acestei clase, reunind indivizi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
să creeze mai mult decât pentru propriile nevoi și mai mult decât crede el că ar fi în stare. Celălalt îi va permite să înțeleagă că iubirea față de Celălalt - și, prin urmare, în primul rând față de sine - este condiția supraviețuirii umanității. Transumanii vor iniția, alături de economia de piață, în care fiecare se compară cu celălalt, o economie a altruismului, a punerii gratuite la dispoziție, a darului reciproc, a serviciului public și a interesului general. Această economie, pe care eu o numesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
baza capacității acestora de a servi interesul general și de a promova activități relaționale. Rezultatul colectiv al hiperdemocrației: bunul comun, ce are în centru inteligența universală Hiperdemocrația va dezvolta un bun comun, care va crea inteligența colectivă. Bunul comun al umanității, finalitatea colectivă a hiperdemocrației, nu va fi nici grandoarea, nici bogăția, nici chiar fericirea, ci protecția ansamblului elementelor care fac viața posibilă și demnă: clima, aerul, apa, libertatea, democrația, cultura, limbile, cunoștințele etc. Acest bun comun va fi ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
este aceea care a permis omenirii să supraviețuiască adaptându-se. Odată cu noile tehnologii, ea se dezvoltă din ce în ce mai repede, creează un raport cu totul nou față de proprietatea intelectuală, care nu va mai putea fi absolută și va trebui împărțită cu ansamblul umanității, fiind necesară creativității fiecăruia. De exemplu, dezvoltările programelor de calculator gratuite vor constitui o operă a inteligenței universale. De asemenea, în timp ce enciclopedia Wikipedia nu este, pentru moment, decât un agregat al inteligențelor autorilor săi, vom vedea - și deja acest fenomen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
imense dezordini, se va contura promisiunea unui Pământ ospitalier pentru toți călătorii prin viață. Până atunci se vor întâmpla multe, mai rele sau mai bune decât cele imaginate aici. Frumusețea va reuși să găzduiască și să protejeze ultimele scântei de umanitate. Se vor scrie și cizela capodopere; oamenii vor descoperi noi concepte; se vor compune cântece. Și, mai ales, oamenii vor iubi. Și or să mai iubească. 7. Dar România?tc "7. Dar România ?" Incursiunea în Istorie pe care am efectuat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
politice și ideologice, se hotărâseră, în sfârșit, să iasă din casă special ca să se ducă să voteze. Cine argumentează în acest mod uită că universul nu numai că își are propriile sale legi, toate străine viselor și dorințelor contradictorii ale umanității și în formularea cărora nu avem vreo altă contribuție decât cuvintele cu care, întâmplător, le numim, dar ne și convinge continuu că le folosește având în vedere obiective ce depășesc și întotdeauna au depășit capacitatea noastră de înțelegere, și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
cadrul fostei capitale, care a introdus în viața politică și în sistemul nostru democratic cel mai periculos germene al perversiunii și al corupției. Numai un creier diabolic, așa cum au fost în trecut cele ale celor mai mari criminali din istoria umanității, ar fi putut concepe ceea ce, conform unei surse demne de încredere, a primit din partea excelenței sale domnul președinte al republicii expresivul calificativ de torpilă trasă sub linia de plutire împotriva maiestuoasei nave a democrației. Așa este. Dacă se va dovedi, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că a murit pe loc. Îl cunoșteai? Era prietenul dumitale? Marcello păstră un moment de tăcere, ca și când ar fi meditat asupra răspunsului. - În fond, oare nu ne cunoaștem cu toții, pe pământ? Întrebă el apoi. Nu facem cu toții parte, În temeiul umanității noastre, dintr-o aceeași familie? Mi s-a părut că era de datoria mea să Îl Însoțesc În acești primi pași ai săi În eternitate. - Dar știai cine este? stărui Dante. Bătrânul șovăi, ca și când n-ar mai fi găsit cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cerul care ducea cu el aburii și norii rotunzi, făcuse câțiva pași, ridicase două castane și le mângâiase ca și cum ar fi fost tâmplele înfierbântate ale nebunului, fruntea lui palidă, lividă din cauza tuturor morților și a supliciilor adunate de-a lungul umanității, a rănilor în putrefacție deschise de secole, alături de care miasmele rahatului nu înseamnă nimic, da, nimic altceva decât un miros slab, searbăd și înțepător de trup încă viu, viu, care nu trebuie să ne dezguste, să ne umilească sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
deși niciodată lucrurile nu fuseseră atât de grave - Contesa îl lăsa pe Horațiu să se uite la desene animate. Acum decise că o jumătate de oră de Tom și Jerry îi vor reda buna dispoziție și viziunea de ansamblu asupra umanității. Cu toată dragostea ei pentru acest rătăcit, cu toată datoria ei de a-l salva, Contesa avea și un scop egoist, pe care nu l-ar fi recunoscut nici în fața Sfintei Tereza, patroana ei spirituală: fără Horațiu, Contesa nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de sigur pe sine, încât omul ăsta aparent dezgustător trebuia să aibă undeva, în adâncul adormit al sufletului său, vocația unui erou. Erou de la eros, își spuse Contesa oprind aparatul video cu un deget de alabastru. Erou din dragoste pentru umanitate. Și dacă ar renunța la planul său, dacă l-ar lăsa să-și vadă de viața lui amărâtă, n-ar purta ea vina pentru pierzania lui? Maica Tereza ce-ar fi făcut? Deprimată de această dilemă, Contesa se întinse în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]