13,247 matches
-
încă nu-l știa, dar care se năștea atunci. Un plan bun, un plan care ieșea din mintea lui și care avea drept scop reașezarea prințului la locul său. Venea în Vladia vara, să se distreze, să mănînce raci, sa umble hăbăuc pe dealuri și prin vii cu iubita lui? Foarte bine. Toate astea însemnau ceva atunci, vara. Dar în rest? În rest, cînd toată lumea se încovriga în culcușul ei, când ronțăia susan și nuci și se uita pe fereastră cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
auzit scara interioară ce ducea la camerele de sus scîrțîind abia perceptibil. Dacă ar fi sorbit cum îi plăcea îndeobște să facă, dacă s-ar fi simțit în largul său, Radul Popianu n-ar fi auzit pașii domnișoarei Sofie, care umbla atît de încet și de ușor, încît putea crede că de fapt plutește, abia atingînd podeaua. Dar, oricît de ușoară ar fi fost, nu reușea să împiedice scara interioară să scîrțîie. Era atît de veche și de uscată, încît era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și de uscată, încît era toată numai crăpături în lungul fibrei și se petrecea o adevărată minune că nu se prăbușise încă. S-a ridicat brusc, lăsînd ceașca pe jumătate plină, îi părea rău, ceaiul era minunat și pentru cît umblase prin zăpadă cădea numai bine, dar nu voia să dea ochii cu domnișoara dintr-un motiv foarte exact: plecînd așa, instala o stare de complicitate cu K.F., stare la care ea, vrînd-nevrînd, trebuia să consimtă. Și-a luat chipiul, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
gura pivniței, cînd se oferea să aducă singur murături, spre dimineață, la aceeași masă se afla și prințul și Sofie, K.F. îl servea cu încetineală peste umăr și el asculta cum îi șoptea cît de rău se simțea Pangratty, cum umblă prin cameră și geme ca un neputincios, ea îl aude din camera ei, care se află pe același coridor cu aceea a Sofiei, în lungul cărării pietruite de la poartă la Vilă, cînd K.F. îi deschidea poarta, din cauza frigului ori a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
spune. "Și în ce constă propunerea dumneavoastră?" Vorbise fără să o privească, înfipt bine în podea, cu picioarele ușor desfăcute, cu palmele strînse în pumn, adunate la spate, atingînd liniștitor centironul de care nu se despărțea niciodată, chiar și cînd umbla în cămașă, vara, tot îl purta. Îi dădea o senzație strașnică de putere, de bărbăție, era nemaipomenit de înviorător dimineața cînd îl strîngea cu încă o gaură, chiar dacă peste zi trebuia să-i dea drumul. Domnișoara K.F. nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțire, cum e din nou puternic, stăpîn pe toate, pe sine și pe cele ce-l înconjurau, capabil de nebunii și de lucruri înțelepte, așa cum se cuvine unui zeu. Îi venise în minte acest cuvînt încă din primul an cînd umbla lipsit de griji prin viile Vladiei, simțindu-se cuprins de o necunoscută, pînă atunci, veselie, ușurătate în respirație, în mișcări, chiar în gîndire, putea să creadă că se poate desprinde de pămînt doar cu un minim efort. Se vedea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
erau prieteni foarte apropiați dacă Șerban Pangratty l-a trimis să-și petreacă o vreme la Vila Katerina. Colonelul Stoicescu era însoțit de un vechi camarad de arme, domnul maior Artur Stavri. Cu toate că amîndoi erau ofițeri în retragere, numai Stoicescu umbla în uniformă, maiorul Stavri arătîndu-se mult mai blajin și mai consolat cu ideea că armata putea merge mai departe și fără el. S-au instalat cu destulă zarvă în aripa dinspre grădină a Vilei, Stoicescu alegîndu-și etajul "pentru a avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
loc nou, în care n-ai mai fost niciodată. Chelneri închiriați de la Athénée și de la Capsa, printre care se amestecau feciorii de casă ai lui Cantacuzino, toți rotunjori și bărnaci, cu părul creț, încît te puteai gîndi că zvonurile care umblau pe seama beizadelei Basarabă nu erau doar vorbe goale, aduceau cu gesturi sigure, autoritare, cafele și pahare cu coniac. Tablele de argint vechi, cești de porțelan străveziu, pahare burduhănoase de cristal, tapetul de mătase, sofalele și taburetele acoperite cu brocart, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
am bucurat, dar uite că au trecut zece ani și încă nu ne-am oprit din chef. Iar în vremea asta servitorii fură, neamurile se încaieră, gardul se rupe, podul e gol, în bătătură cresc bălării, iar noi continuăm să umblăm ca somnambulii, copleșiți cu totul de fericirea ce ni s-a dat. O să ne trezim cu casa pustie și o să ne moară pruncul de foame, nespălat, nealăptat, pentru că nimeni nu și-a venit în fire și de bucurie își dau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe cît au fost ei la început. Să-i schimbe, pricepi, să-i schimbe chiar dacă li se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o birjă, iar în afară de oraș nu umbla deloc. Doar cînd era trimis ici-colo cu cîte o treabă. Nu era dintre aceia care să fie legați de glie, de pădure, de animale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se rupe inima, chiar dacă sînt priviți cu ochi înduioșători. Ai călărit vreodată, ai avut cai?" N-avusese, nici de călărit nu călărise. În oraș umbla cu tramvaiul, de la o vreme cu taxiul, rar cîte o birjă, iar în afară de oraș nu umbla deloc. Doar cînd era trimis ici-colo cu cîte o treabă. Nu era dintre aceia care să fie legați de glie, de pădure, de animale, cu atît mai puțin de cai. Pentru cai îți trebuie o mulțime de bani, numai dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu-l interesau, n-aveau cum să-l intereseze. El cumpăra pîinea de la brutăria de peste drum, "La jimbla rumenă", întotdeauna găsise, chiar dacă auzea discuții grave și alarmante despre "nenorocirea care vine peste noi, rugina și seceta, astea ne vor omorî", umbla pe la băcănia lui Levaditti și cumpăra afumături de la Leonida, cînd ieșea de la slujbă fără nici o altă grijă decît a banilor. Avea atîtea de făcut și mai ales trebuia să se gîndească la atîtea, încît nu simțea deloc nevoia cailor. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
concluziile sale, nu erau alarmante, era sigur că vor intra în categoria celor care se referă la "controlul asupra stării de spirit", sute de dosare albastre, legate cu șnur roșu, într-un depozit cam umed și în care nu prea umblă nimeni. Erau de fapt asigurarea Serviciului pentru eventualele surprize neplăcute. Se putea întîmpla un eveniment, chiar grav, despre care Serviciul să nu aibă știre, cu atîțîa oameni cîți avea Mihail nu se putea ști chiar tot în acest domeniu atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și clinchetul unei catarame care se lovea de bidonul de apă (acum avea desigur vin acolo). În acele clipe i-a părut rău că a aprins lanterna, că a pus la cale toată porcăria, sfîrșitul era doar unul cel care umbla fără grijă pe mal urma să moară. Să moară de mîna lui. Dacă ar fi stat cuminte în groapă, soldatul ar fi trecut mai departe, fără să-și dea seama de nimic. Dar după ce a aprins felinarul barcagiul nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ce este vorba cînd o să-l audă pe cel din barcă ori cînd o să audă numai tîrșîitul lotcii pe fundul nisipos al Dunării, cînd va acosta. Și, în vreme de război, orice soldat, chiar și unul mai hăbăuc, unul care umblă noaptea pe malul Dunării ca să-și răcorească țeasta aprinsă de băutură, tot știe ce are de făcut cînd se trezește nas în nas cu doi inși ce vor să treacă apa în miez de noapte, pe nevăzute, pe neștiute. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se datora unei lovituri cumplite pe care o primise în rădăcina nasului în una din aventurile sale misterioase din vremea războiului. Spre deosebire de cei mai mulți funcționari ai Serviciului, poate chiar toți, dacă nu-l luai în seamă pe George Stan, cel care umbla cu pistolul la piept ziua și noaptea, Mihai Mihail trecuse prin multe; încăierări, urmăriri, fusese rănit, se spunea că și omorîse, în legitimă apărare, desigur, pe scurt era un om de acțiune nu doar intelectuală, ci și fizică. Își păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia se trezea murmurînd, oftînd, atunci toată suflarea așezării ținea urechea ciulită, după cum scîncea vinul se putea ști ce fel de an, bogat sau sărac, fericit sau nefericit urma să fie. Viața mișuna sub ochii săi atenți, iar poveștile care umblau, legendele care apăreau și dispăreau de la un anotimp la altul puteau fi un indiciu asupra preocupării lui K.F. de a-și cultiva imaginea, amintirea, trecutul, mai ales trecutul. Cine stăpînește trecutul poate struni viitorul", își spusese singur Radul Popianu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așezat exact în același loc, după ce K.F. și-a tras balansoarul către fereastră, aruncând o privire pe deasupra Vladiei. Trebuia să recunoască, de acolo de sus, așezarea părea altfel, era altfel. Nici nu puteai crede că e același loc în care umblă cîinii vagabonzi cu cozile răsucite, unde praful, dacă nu praful, noroiul, ocupă ulițele ca apa unor fluvii încremenite, unde totul era încîlceală, vița de vie cu ostrețele gardurilor, cu streașina caselor, cu aracii risipiți în grădină, cu trunchiurile bărbaților leneviți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să știu, au venit, s-au instalat în odăile de sus, intrarea e direct din grădină pe scara exterioară, știi dumneata, scara tocmită de prinț ca să nu se știe cînd intră și cînd iese, cine să pîndească de pe deal dacă umblă cineva pe acolo, au despachetat vreo cinci cufere, au hodorogit și de atunci n-au mai ieșit. Stau ca doi huhurezi, domnule Popianu, și nici pe servitori nu-i lasă înăuntru. Le-au spus să așeze mîncarea în hol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se exprimă, ci se șterpelește, hocus-pocus, caști gura la saltimbanc și te trezești fără el. Trebuie să facem bine poporului fără să-l mai întrebăm dacă vrea sau nu să-i fie bine! Asta chiar că e corupție politică, să umbli cu fofîrlica și să te faci că nu știi dacă poporului îi place să-i fie bine. Și, chiar dacă nu-i place, o să-i placă!" N-a zis nici da, nici nu. S-a întors alene către fereastră să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
aveau nevoie să se ascundă, existau acoperiri prea serioase ca să se îngrijoreze cineva din cauza lor. Probabil că organele în drept i-au considerat la fel de primejdioși ca pe cei din "Liga antialcoolică", ori "Societatea de ocrotire a păsărilor și animalelor", care umblau din ușă în ușă după semnături ca să se vîre prohibiția ori să se dea o lege prin care să fie pedepsite gospodinele care duc de la piață pînă acasă găinile cu capul în jos. Citise despre chestii din astea în ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sertarul de la servantă, să fie singurul lucru la care s-au gîndit. Era gata să parieze că acolo se afla un pistol, un revolver ofițeresc, o Beretta poate, era arma personala a celor din aviație. Își închipuiau, probabil, că el umbla înarmat prin tîrg și de aceea și-au luat măsuri de prevedere. Caraghioși, caraghioși, dar cînd li se năzare sînt gata cu pușcociul să ți-l pună între ochi! "Vă ascult, chiar nu mai pot de curiozitate, de ce să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să fie foarte atent să nu dea peste vreo patrulă a "gărzii civice", care, din lipsă de ocupație și exces de zel, întîi l-ar fi bumbăcit bine și apoi l-ar fi întrebat cine-i. Patrulele astea începuseră să umble și ziua, părea că se înăsprește ceva, aerul devenise mai apăsător. Brusc negustorii înstăriți au fost scoși din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
rost în Vladia. Chiar Vladia se schimbase, avea ceva de vis, totul era ca într-o somnambulie, se putea întîmpla orice, puteai să faci cu oricine ce-ți doreai, să-l pui să stea nemișcat ore întregi în mijlocul străzii, să umble desculț pe marginea gardurilor, să asculte orice gogomănie și să fie de acord cu ea numai să-i lași pe oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ore întregi în mijlocul străzii, să umble desculț pe marginea gardurilor, să asculte orice gogomănie și să fie de acord cu ea numai să-i lași pe oameni să țină ochii închiși, să nu-i scoți din transa în care căzuseră. Umbla printre ei, cum umbla printre case, îi saluta, îi răspundeau, le spunea să se dea mai încolo se dădeau, dar atîta tot. Era o așezare adormită, trăind fără să-și dea seama că trăiește. Cu toate că era îngrijorat, cu toate că încolțise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]