4,112 matches
-
nimic ia 3000 (adică treizeci de milioane lei vechi) lunar. Aceste gunoaie aduse de valul revoluției, în cea mai mare parte nici pe timpul socialismului nu au muncit și nici acum. Dacă ai vedea lista revoluționarilor din Vaslui, cam te-ar umfla râsul, dar dacă ai vedea statul lor de plată te-ar umfla plânsul de mila propriei persoane. Eu cred că umilita asta de armată ar trebui să-și amintească măcar în al 12-lea ceas că numele de armată vine
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
aduse de valul revoluției, în cea mai mare parte nici pe timpul socialismului nu au muncit și nici acum. Dacă ai vedea lista revoluționarilor din Vaslui, cam te-ar umfla râsul, dar dacă ai vedea statul lor de plată te-ar umfla plânsul de mila propriei persoane. Eu cred că umilita asta de armată ar trebui să-și amintească măcar în al 12-lea ceas că numele de armată vine de la armă și decât să moară ca o muiere dându-și foc
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pentru trei generații de acum încolo), oricât de mult ar fi scăzut el în încrederea populației, oricât de mare i-ar fi pierderea de popularitate, totuși el rămâne oricum mai sus decât liderii PD-L, care li s-a cam umflat orzul în ei și au acum câteodată accese de independență. Și sunt sigur, că vor descoperi singuri acest lucru, chiar în prima zi de după suspendarea lui Băsescu, sau cel mai târziu după alegerile din 2014, când se vor trezi și
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
face capul calendar și trebuie să-i mărturisești spăsit, că tu ai făcut de fapt o simplă glumă, despre o cioară și absolut nimic altceva. Cred că face toate paralele, ca să te uiți atunci la pterodactilul cu pricina, cum se umflă în pene și în mintea lui îngustă te consideră un prost incorigibil, fiindcă spui glume cu ciori, fără să amintești de Kepler, Kant, Hegel, Schoepenhauer și alții din neamul lor. Este de groază, ca să glumești vreodată cu asemenea tipi, fiindcă
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
vom ști să o răsplătim. încet, privirea femeii se mută de la ochii lui Balamber la cei ai marcomanului, trecând mai întâi, cu o privire scurtă, dar cuprinzătoare, peste fețele celorlalți, rămași ca trăsniți. Ca eliberat dintr-o strânsoare, Balamber își umflă pieptul într-un lung suspin. Cu voce tăioasă și puțin răgușită, Malaberga se adresă tuturor, de parcă ar fi vorbit unui grup de copii de școală: — Atunci? Ce stați în ușă ca niște proști? Intrați și închideți, până nu-mi stinge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce anunța sfârșitul zilei. Nu fără greutate, în lumină aceea abia prefirată a zilei, Balamber distinse propria imagine reflectată în apa limpede și abia se recunoscu: părul i se zbârlise, sprâncenele aproape lipseau, iar pe fața opărită, gura i se umflase. Se ridică de acolo cu un geamăt și, întorcând spatele torentului, o porni din nou pe coastă în sus. Ajuns la calul său, scotoci febril în sacul de merinde pe care îl ținea îndărătul șeii, căutând ceva cu care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
înainte o creatură monstruoasă, dacă nu chiar un demon. El se zburli: — Ei! La ce vă holbați? Odolgan, cu un gest nesigur, întinse mâna, arătând spre el: — Dar... ce... ți s-a întâmplat? Mâna aia bandajată... Și pe urmă, ești umflat tot și negru ca o bucată de turbă! — Trăsnetul... trăsnetul ne-a lovit pe mine și pe Rutger ieri după-amiază. — Și Rutger unde e ? întrebă Gualfard. Balamber făcu un semn cu capul înapoi. — E mort, anunță simplu. Imediat, Gualfard plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Oricum ar fi, chiar dacă a reușit să se salveze, nu va vorbi: se teme prea tare pentru el și pentru familia lui și încă și mai mult pentru scroafa lui. — Să se salveze, izbucni Odolgan. Chiar nu cred. Râul era umflat, curentul era vijelios, nu avea nici o speranță. Gualfard reapăru pe buza povârnișului și, împungându-și calul, coborî iute către torent. Geremar îl urmă curând. într-o clipă, nobilul burgund ajunse lângă huni. Chiar ai avut noroc, n-am ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
îi șopti: Voiai să-l vezi pe Gualfard? Uite-l, e cel de colo. — Și Gundovek? Ce face? — Șovăie. Fără Waldomar, e ca fără o mână. Situația e cât se poate nesigură. Soarta acestei adunări stă în mâinile tale. 22 Umflându-și pieptul și trecând cu privirea peste chipurile celor ce se îngrămădeau să-l asculte, Gualfard ridică un braț, cerând liniște, după care proclamă pe un ton hotărât: — Ascultați-mă! De azi-dimineață discutăm și a venit ceasul să luăm o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ei nu venea dintr-o superficialitate a caracterului, ci dintr-o cunoaștere a lucrurilor pe care și-o însușise temeinic, în ciuda vârstei fragede și a apartenenței la o stirpe regală. Răspunzându-i, Sebastianus se strădui să nu pară că se umflă în pene ori că e vreun lăudăros și povesti ce putuse să vadă ca membru în garda personală a lui Magister militum, care, de altfel, călătorise foarte rar la Ravena în ultimii ani, fie pentru că din totdeauna considerase Curtea un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de gardă. Dar ei au profanat-o: acum e un loc al păcatului... Al păcatului, da, pentru că ei nu sunt vrednici! Pe mine m-au alungat. „Trebuie să pleci de-aici, Inisius“ , a spus el, burduful acela bătrân, uscat și umflat de vânt! Dar ei nu sunt mai buni decât mine. Nu, nu sunt vrednici! Nici unul, nici unul din ei nu e vrednic. Khaba nu mai suporta: — Ce facem cu el? E limpede că e un biet nebun. Balamber încuviință: — Să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
adus păreai mai mult mort decât viu, dar cred că, una peste alta, nu ai nimic grav. Sigur te-ai lovit la cap și probabil ai o coastă ruptă, de aceea ți-am bandajat și pieptul. Și pe urmă, ești umflat peste tot și mai sunt și zgârieturile de pe gât. E o minune că frânghia nu ți l-a frânt. Oricum, o să-ți revii repede. Vorbea pe un ton sigur, cu simplitatea aspră specifică femeilor cu un caracter puternic și, cu toate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
asta în carnetul tău! Nu avea nici o grijă, am notat: Nu te-amăgi în van, Viața este doar un han, E-un loc de popas Și nu de rămas". Vorbeai despre "spontaneitatea, noutatea și miracolul experienței umane", îl îngână Carol, umflând ironic cuvintele lui Filip. îi cunoști pe pescari? Eu am copilărit în port. Le cunosc viața ca pe a mea. Pescarul se întoarce pe mal cu oasele frânte de oboseală, schimbă peștele prins dacă a avut noroc și a prins
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se rărească, până când nimeni nu se mai încumetă să-mi treacă pragul... Atunci am citit în gazetă de tine și te-am chemat... Azi dimineață, vrând să scot apă din fântână, la capătul lanțului, în locul clădirii, mi-am găsit fiica umflată de apă și cu creierii zdrobiți. Fiind firavă și cocoșată, a fost probabil trasă în hău de greutatea ciuturii pline... N-am mai avut nici un dubiu; urmam eu. M-am repezit în atelierul bunicului cu un topor în mână și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care trece în revistă defilarea trupelor. Din colțul gurii, umflându-și ritmic bucile obrajilor, imita fanfara intonând imnul care-i plăcea lui și pe care-l învățase de la copiii satului: "Hepu prostu' Câinele nostru Hepu nebunu' Trage cu tunu' Și împușcă rațele Și mănâncă mațele." Avea muci în barbă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
cu o pânză de cort murdară, peticită și subțiată de vreme. Copii chilugi, veniți în zori, îi ridicau cu teamă poalele pentru a surprinde vrăjiți, cu o clipă mai devreme, spațiul acela tainic cu lumină puțină și aer rarefiat. Vântul umfla și zbătea pânza cortului, ca și cum uriașa pajură ar fi încercat în van să-și ia zborul. În fața cortului se improvizase un pod de scânduri, pe care ambulanții dezvăluiau o parte din ce știau pentru a ademeni mulțimea. Gogeamite pehlivanul cu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
în vârstă. Marele iubitor de muzică clasică a plecat de la școală extrem de bine dispus. În drum spre casă, și-a repetat în gând argumentele pe care i le adusese directorului și veselia lui a început să prindă aripi. I se umfla inima în piept de bucurie. Pașii i s-au iuțit. A început să fluiere o melodie. Șlagărul: K-K-K-Katy. Și acum Memoriul. Prezentat cu mândrie și resemnare. Mândrie pentru că -mă rog, s-o lăsăm baltă. Resemnare pentru că s-ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
la asemenea lucruri o făcea să roșească. În Închipuirea ei, văzu cele trei țevi Înroșindu-se Încetul cu Încetul și luând dimensiuni impresionante. Țevile se Înfiorară, scoțând pe găuri aburi fierbinți și horcăind, În timp ce clopoțeii de bronz Începură să se umfle și ei, bălăngănindu-se În stânga și dreapta, pe lângă genunchi, și atingând dimensiunea unor clopote. Mașa stătea dedesubtul acestei entități Înspăimântătoare, culcată pe un trunchi de salcie, supraveghind cu un ochi atent cărarea ce ducea În sat și cu celălalt vaca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ca să apuce hrana pe care i-o va aduce În curând pasărea-mamă. Numai că de data aceasta pasărea-mamă era pasărea-tată și Încă o pasăre-tată neobișnuită, de sub pulpanele sale trei țevi de plumb Înroșite scoteau un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
un țiuit de locomotivă, În timp ce pungile umflate În formă de clopote sunau din ce În ce mai dogit, gata-gata să-și reverse Întregul conținut peste cuibul ascuns În lanul văratic. Mașa se pregătea totuși să primească În cuibul ei zglobiu toate cele trei țevi umflate În extaz și toate cele șase clopote care se agitau În aer; puiul golaș și auriu Își căscă din ce În ce mai nerăbdător ciocul său arămiu spre ele, Își pregăti gușa uriașă ca să Înghită Întreg conținutul revărsat de acea uriașă pasăre-tată; paiele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrâna Bertha se simțea minunat. Îi plăcea nespus să-și ungă umerii osoși și spatele cu o mulțime de uleiuri și de creme pe care le căra pe plajă, Împreună cu umbreluțele, rogojinile, rachetele de tenis și saltelele pneumatice ce se umflau luând forma unui crocodil. Putea să reziste În soare de dimineață până seară fără să i se facă rău. La amiază, nisipul dogorea atât de tare, Încât nu puteai să calci pe el. Tălpile bătrânei se pare că erau imune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
se transforme. Încetul cu Încetul, botul său ascuțit se rotunji, căpătând o expresie umanoidă. Mașa scoase un strigăt de uimire. Dar sunetul, În loc să se propage În aer, se rostogoli asemenea unei pietre În interiorul său. În locul gurii de pe fața sa, se umflă acum un balon, destul de caraghios, gata-gata să plesnească. Mașa vru să-și facă semnul crucii, dar nici limba, nici mâinile n-o ascultau. De spaimă, trupul nu-i mai reacționa la nici un stimul. De altfel, corpul ei nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aș putea pune mâna pe așa ceva, gândi cu scârbă Mașa, sunt ca la armăsar...“ Erau trei: două lungi ca niște falusuri și o a treia de forma unei pâlnii. La capătul ugerului stăteau agățate trei perechi de pungulițe, ce se umflau și dezumflau În ritmul respirației, asemenea unor foale... Animalul ei arăta destul de ciudat. La drept vorbind, Evlampia aducea acum mai mult cu un țap decât cu o capră. Asta dacă te uitai de jos. Când o priveai dintr-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
pe care-l Înghițea dintr-o Îmbucătură, trimițându-l să Înoate printre bulele de aer pe care le stârnea stomacul său plămădit parcă din fier. Figura aceasta se numea balans. Balansându-se Între pereții stomacului, peștișorul absorbea surplusul de alcool, umflându-se ca un burete și menținându-l Într-un singur loc. Royal-ul este totuși o băutură grea. Dacă ai Întrecut măsura, te năucește de cap. Într-o seară, În timp ce petrecea cu cei doisprezece ortaci ai săi, Ippolit a Întrecut orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
după pahar și râdea ca un apucat. Glumele pe care el spunea la masă semănau cu peștele desărat de propriul stomac: unele dintre ele erau groase, altele sinistre, Încât te apuca groaza ascultându-l. Aflat În capul mesei, brigadierul Își umfla mușchii. Se bătea cu pumnii În piept, vorbind Întruna. Cu un deget Își Împungea ficatul și cu altul arăta spre tâmple: „Sunt de cremene“, zicea. Și, Într-adevăr, alcoolul părea să nu aibă nici un efect asupra lui. „Unii se tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]