3,608 matches
-
vadă. Este adevărat că femeile erau pe nedrept ținute departe de viață, și aceasta nu doar când erau niște fetițe. Dar erau ținute deoparte, pe nedrept, și ele, la fel ca și băieții și cei săraci. Grația și voința lor umilă de a se conforma unui ideal străvechi și drept erau cele care le făceau să fie acceptate din nou în lume ca reprezentante de frunte. Căci ce așteptau băieții aceia puțin neciopliți, dar cinstiți și plini de atenție, dacă nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Simonetti: „Un pictor și-un intelectual curios care ține cu stânga extraparlamentară...”; despre Furio Colombo 3: „Pe scurt, un pic ca Eco4...”. Valcarenghi o ține tot așa până când depășește orice limită imaginabilă, până la delir. Darea sa de seamă de servitor umil care vorbește despre stăpânii săi adorați mimându-le limbajul, demnă de Jurnalul lui Gian Burrasca sau de un buletin al părinților misionari (un nivel atins pe deplin în revista Re nudo), are ceva inoportun și irezistibil. O citești aproape într-
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
putere, iar în anumite situații, este aproape clandestină, având un caracter de rezistență. Neruda (citat de Sciascia, care a scris prefața acestei cărți de Buttitta) este exemplum-ul unei asemenea operațiuni poetice. Dar în timp ce Neruda este un poet prost, acest om umil din Bagheria, sentimental, extravertit, ingenuu și - potrivit reprezentării poeziei populare despre omul „născut într-o zodie rea” - chinuit de o lipsă de iubire maternă care l-a făcut orfan și obsedat, este ceea ce se numește un poet bun. Figura retorică
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de a vorbi se datorează lipsei unei terminologii, adică lipsei unui real interes față de asemenea coduri și lipsei unei critici cu privire la acestea. Prin urmare, mă aflu acum în imposibilitatea de a exprima ceea ce reprezintă la modul figurat textul acestei rude „umile” ale lui Camon. Acest text, ca să ne înțelegem cât de cât, se numără printre acelea care pentru noi constituie un „pamflet”, o „predică”, un „eseu critic”, o „invectivă”, dar nu este nimic din toate astea. Asemănările cu aceste „figuri” structurale
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
așa cum încearcă să facă Ferdinando Camon cu atâta inteligență, nu trebuie uitată calitatea stilistică a textelor lor „expresive”, care este în linii mari identică în „culturile populare” din toată lumea (cel puțin așa cum a fost până astăzi). Codul expresiv și interpretativ „umil” este enorm de stratificat, iar stratificările sale nu corespund deloc fazelor istoriei oficiale. Tempo, 9 august 1974 Împotriva oficialității istoriei: martori neclasificabili 1tc "Împotriva oficialității istoriei \: martori neclasificabili1" În volumul său Literatura și clasele inferioare, Ferdinando Camon trasează un fel
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
paradoxal, dar, inventând sau înjghebând această „biografie” a unui mic delincvent sicilian (ce-își povestește viața tovarășilor de celulă), Sciortino a adoptat aceleași măsuri stilistice ca și Marchizul De Sade. Fiecare pagină a sa este - într-un fel puțin mai umil și, în ce privește conținutul, mult mai prudent - o pagină din Justine sau din O sută douăzeci de zile. Să nu se creadă însă că umilința și prudența sa se datorează respectului. Ele se datorează unui dispreț suprem. Sciortino declară că îi
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
încât alunecă în comic. Amintind anumite ritmuri mai degrabă „goliardice” decât „religioase”, acești cursus denunță întru câtva degenerarea și codificarea lingvistică a acestora din urmă. Textele religioase ale Evului Mediu timpuriu sunt întotdeauna foarte poetice, chiar și atunci când sunt tânguiri umile pentru niște oameni evlavioși pe deplin pasivi și infantili. Aici, în Imitație, se simt în schimb afectarea propagandei ecleziastice, manierismul pedagogic, din cauza căruia aplicarea vechilor reguli retorice unui „grai” foarte „popular” frizează de-a dreptul stilul „macaronic”. Iar eu, citind
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ca Natalița, Purim aparțin Amintirilor..., iar Datorie, Larghetto, în re, de Mozart, Mai bine... sunt episoade ale nenorocirii fără vină și fără scăpare ilustrate în Ada Lazu. Alte destine exigențele sunt luminate rapid de privirea autoarei, foarte sensibilă la suferința umilă. În proza ficțională M.-M. pare mereu conștientă de exigențele construirii unui text literar, discursul său e sincopat, selectiv, compus din elemente considerate mai vizibile, mai semnificative. Exprimarea e ușor literaturizată, căutând efectul, uneori și prin inserarea unor regionalisme sau
MARINO-MOSCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288039_a_289368]
-
pur și simplu „Victor, fiul lui Hugo”. Îi sunt recunoscător lui Kate Stanton, un asistent cercetător deosebit, pentru studiile de documentare asupra acestei teme. Vezi C.M. Matthews, English Surnames, Weidenfeld and Nicolson, Londra, 1966, pp. 35-48. După cum notează Mathews, „Țăranul umil care nu avea decât o palmă de pământ era la fel de interesat să Își ceară dreptul de prim născut ca și bogătașul ce moștenea o proprietate Întinsă. Cererile de terenuri și Împroprietăririle nu se puteau face decât la Tribunalul Funciar (Manorial
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
Hyperion”, „Curierul liber”, „Viața literară”, „Brașovul literar”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Azi”, „Progres și cultură”, „Familia”, „Lanuri”, „Vremea”, „Gazeta literară” ș.a., colaborează cu versuri și mai rar cu reportaje și articole sociale, culturale, literare. Boem, instabil, cu o existență umilă, cețoasă, incoerentă, paradoxală, între avânturi sublime și mizerii indescriptibile - pe care târziu, în Mărturisirile unui anonim (1974), o privea cu sentimente amestecate, între jenă și disimulată mândrie -, omul I. a stârnit mai degrabă compasiunea confraților (Panait Istrati și Tudor Arghezi
ILEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287512_a_288841]
-
XVI-lea în Moldova, atât de frecventat în literatura română. Pe un fundal social larg, care integrează, în manieră pașoptistă, contradicțiile unei epoci dominate de nedreptate și cruzime, se conturează destinul neobișnuit al unui rob țigan eliberat, ajuns, în pofida ascendenței umile, domn al țării. Răzvan, „un paria îmbrăcat în hainele efemere ale puterii” (G. Călinescu), își înfăptuiește visul de mărire, trăiește exaltarea înălțării și amărăciunea prăbușirii. Drum care s-ar motiva nu atât prin caracterul eroului, „om de voință și de
HASDEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
Valentiniano episcopo de Tomis provinciae Scythiae), și el amestecat în dispută, cercetătorii au dedus un Valentinian consecvent în apărarea deciziilor sinoadelor ecumenice, partizan al unei stabilități ecleziastice prielnice. Impunătoare a fost și statura scriitoricească a lui Dionisie Exiguul (exiguus înseamnă „umil”, „smerit”, „plecat”), alt „dobrogean” (căci se năștea în Scythia Minor prin anul 470) ce va face o carieră literară remarcabilă departe de locul său de baștină. O „cale a șlefuirii”, începută după anii de formare ce se vor fi petrecut
LITERATURA STRAROMANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287830_a_289159]
-
Energiile Întretăiate se tot Îngustează pînă ce se Împletesc În modelul primordial de la nivelul celular. De fapt, o singură linie de ADN, cu helixul ei În formă de spirală dublă, poate reprezenta prototipul Împletiturii celtice ca sistem energetic. Mă simt umilă atunci cînd privesc la inteligența forțelor care Împletesc energiile complexe ale corpului uman Într-o unitate prosperă. Iar această discuție este doar una de suprafață. În cadrul Împletiturii celtice există spirale, cercuri și figuri optice constituită dintr-o lumină strălucitoare care
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
multele părți oribile ale PMS-ului, dacă Îmi ascultam sufletul și corpul găseam o parte bună a acestei situații rele. Prețuiam faptul că aveam o asemenea forță necontrolată care Îmi lovea corpul În fiecare lună și care mă făcea mai umilă și mă plasa pe o cale spirituală lunară. Sufletul meu Îmi vorbea. Aceasta nu era de fapt persoana mea. Nu era un truc al psihicului meu sau un dezechilibru chimic. Mă luptam cu cele mai ascunse forțe ale ființei mele
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
a vieții noastre sîntem făcute pentru a ne conduce comunitățile cu pasiune și farmec - folosind toate modalitățile practice și de iubire pe care le-a Învățat În prima parte a vieții noastre pentru a face această slujbă. Acesta este În umila mea opinie un antrenament mult mai bun pentru liderii comunitari decît este o diplomă de științe politice. Menopauza: o nouă chimie/o nouă energie Trecerea de la o biochimie care este orientată către găzduirea unui proces lunar de eliberare a unui
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
, George (18.IV.1943), prozator. Primul său volum, Mișcare browniană (1972), cuprinde schițe și nuvele având ca temă întâmplări mai puțin obișnuite, prin intermediul cărora autorul încearcă să configureze câteva categorii de personaje: omul nemulțumit de viață, umilul sau omul cu personalitate, care se definește pur și simplu prin bizarerie. Subiectul povestirilor, concentrat, pornește de la un motiv inițial pe care autorul îl amplifică și îl îmbogățește pe parcurs: în Friguri, de exemplu, o femeie cu o intuiție deosebită
GHIDRIGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287260_a_288589]
-
dreptul de a fi primul În arealul românesc. Mi-au plăcut și imaginile pe care le-a sugerat Ruxandra - Madame Récamier, Madame de Pompadour, care fac istoria... Din punctul acesta de vedere, cred că am putea compara acest balet al umilului și derizoriului În straie de gală cu baletul lui Ludovic al XIV-lea, unde toți nobilii de la curte se Îmbrăcau ba În păstorițe, ba În păstori, deși aveau veșminte mult mai extravagante decât Philemon și Baucis. Nicolae Turcan: Dintr-o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atâtea prilejuri de nostalgică mirare, dar și trepte către Țara Himerei, căci mirajul însuși devine mai prietenos în măsura în care suferă, omenește, de temporalitate: „Se face târziu în iluzii.” Apoi marile spații neptunice și uranice sunt aduse la dialog cu măruntul, insignifiantul, umilul, într-un spirit conciliator, oarecum arghezian. Erosul însuși este asumat arhetipal, ca principiu unificator, capabil să șteargă hotarul dintre moarte și zămislire, dintre zori și amurg, dintre mișcare și încremenire. D. este un poet al stărilor contrare, dar nu extreme
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
cu umoarea sumbră a eroilor, vorba de spirit, ironia, nota umoristică echilibrează atmosfera. Peisajul, în ipostazele lui sublime, contrapunctează șuvoiul tragic al istoriei. Ceea ce constituie însă liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil să suprindă totalitatea omenescului, dincolo de condiția umilă sau nobilă. Cartea munților, cu aspectul unui inofensiv și lipsit de pedanterie manual de drumeție, îmbină proza poetică și paginile de eseu. Cartea fructifică nenumăratele peregrinări ale autoarei prin munții României, mărturisind o cunoaștere intimă a naturii, întemeiată pe sensibilitate
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
o discontinuitate programatică, sugerând o psihologie nebuloasă. Totuși nu lipsit de luciditate, eroul își etalează calm, oarecum neutru, reacțiile extravagante, glisând de la ridicol la cinism ori căzând într-o ingenuitate neverosimilă. Caracteristică îi este intensa bucurie în fața vegetalului oricât de umil și a feminității abia înmugurite. Însă nu introspecția ori monologul lăuntric predomină în Interior, ci dialogurile, în care se strecoară câteodată o notă de absurd. Folosirea unor cuvinte improprii, neglijarea pe alocuri a sintaxei, o anume prețiozitate, reproșate de unii
FANTANERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286951_a_288280]
-
1996) - se caracterizează prin unitate de ton, bogată în nuanțe totuși, sursele de inspirație fiind de o mare varietate și de o originală viziune caleidoscopică, de la autoportretizare până la pătrunderea subtilă în lumea „celor care nu cuvântă”, lumea ființelor gingașe și umile, evocate în versuri de o cuceritoare blândețe. Poetul evită gesticulația patetică, discursul clamoros, exteriorizându-se cu o spontaneitate firească. Lirica sa dovedește o percepție acută a cotidianului, a obișnuitului, din care degajă înțelesuri neașteptate. Uneori elementele exotice și livrești dau
FATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
caracterelor, justețea analizei psihologice, înțelegerea potențialului dramatic conținut de banal (mijloacele rămân însă inadecvate: clasicismul rostirii distruge emoția, replica e fără forță), iar în nuvele tulburător este acordul dintre patimă și misterul nepătruns al naturii. Poezia lucrurilor vechi, a vieților umile îi așază nuvelele în descendența tematică a sămănătorismului, pe care autoarea îl depășește prin rafinamentul percepției și grația pură a scriiturii. SCRIERI: Fără reazem, București, 1922; Nuvele, București, 1926. Traduceri: Oscar Wilde, Prințul fericit, București, 1923; Basme englezești, București, 1923
FLORU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287036_a_288365]
-
1980 titlul de Avva („Mare duhovnic”), iar în iunie 1994 este propus ca membru de onoare al Academiei Române, care îi acordase premiile „Năsturel-Herescu” (1939) și „Eudoxiu Hurmuzachi” (1993). M. reeditează în chip exemplar tipul cărturarului care, pornind de la o condiție umilă, răzbește printr-o inflexibilă voință și pasiune la lumina învățăturii și izbutește, în contextul unei istorii vrăjmașe, să închege o operă. Se identifică în personalitatea lui suspinul cronicarului suferind „supt vremi” și voluptatea aceluiași în fața citirii și scrierii cărților, aviditatea
MIHAIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288121_a_289450]
-
format din aceste opere i se datorează lui Grigorie. b) Operele de exegeză ale lui Grigorie Activitatea lui Grigorie din acest domeniu a fost deseori subapreciată de cercetători (Harnack a inventat pentru el obtuza definiție Vulgärkatholizismus, adică de „catolicism vulgar, umil”), în timp ce în vremurile noastre doctrina lui spirituală atrage în fiecare zi tot mai mult atenția cititorilor. Prima sa operă este reprezentată de cele treizeci și cinci de cărți ale scrierii Despre morală în Iov (Moralia in Iob), compuse când Grigorie se găsea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
alcătuiesc fără doar și poate un tablou negativ însă interesant pentru cunoașterea creștinismului popular în lumea antică (adesea covârșit de cele mai negre superstiții și, în esență, rămas la același nivel ca și păgânismul); o astfel de caracterizare a creștinismului umil nu reiese aproape niciodată din textele literare, însă tocmai de aceea, recent, a atras atenția multor cercetători interesați de o nouă problematică istorică, mai puțin tradițională, și de reconstrucția realității sociale și umane din orice epocă. BIBLIOGRAFIE Ediții: PL 67
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]