2,785 matches
-
agresivitatea nu este Îndreptată asupa sursei stării de frustrare, ci este reorientată, redirecționată (displacement către o țintă mai sigură, În sensul că este foarte puțin probabil ca ea sa se răzbune. Un exemplu Îl constituie anecdota privind omul care, fiind umilit de șef, Își mustruluiește zdravăn soția, care țipă puternic la copil, acesta lovește câinele, care mușcă poștașul. Teoria lui Dollard a fost supusă ulterior unei revizii. Astfel, Leonard Berkowitz, considerând că teoria lui Dollard exagerează legatura dintre frustrare și agresivitate
MODALITĂŢI DE PREVENIRE A CONDUITEI AGRESIVE by LIDIA CRAMARIUC () [Corola-publishinghouse/Science/1629_a_2944]
-
rețineri față de lirică și lirici)în care-mi va fi dat să mă bat cu balaurii unor discipline, să bat sârba pe loc la un examen pentru că proful avea fixații, aveam să asist neputincios cum un grămătic se desfăta sadic umilind un student purtător de barbă... Rosbif-Contry nu mă interesează, deși-i la modă (poate tocmai de asta), acolo viețuiesc specii care cred că limba lor e plină de textosteroni care gonflează mușchii și afirmă potența vorbitorilor anglo-sexoni la nivel plan
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
în America în baza unui certificat de căsătorie fictivă. Își cunoscuse viitorul soț american când acesta, după un an petrecut la Moscova, se îmbolnăvise de nervi din cauza unei pasiuni homoerotice pentru un mic monstru care-l jecmănise de bani, îl umilise ș.a.m.d. Valentina îl preia, îl vindecă și chiar îl violează, ceea ce a dus chiar la o nuntă pentru a salva aparențele. Sosind în America, Valentina înțelege rapid că n-avea nici un rost să-și recicleze așa-zisul bărbat
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de alteritate care i se pare pe măsură: cea radicală. Anticipată de unele propoziții apoftegmatice, întunecate ori cinice, incluse în Plimbarea prin flăcări ("marele arhitect dumnezeu era bătrânul din/ azilul de noapte"), Preludii pentru trompetă și patru pereți ("Profeții își umilesc umbra./ Acolo înăuntru orbita și ochiul atoatestăpânitor./ Psalmii negri își caută ferestre. Așa!") sau Documentele haosului ("Templele au ars. Cei care căutau urmele lui Dumnezeu prin deșert/ se-ncălzesc și azi la micul foc al înfrângerii"), confruntarea temerară cu paradigma
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și veghe-ngroșată la barierele spaimei). Sau: "Trebuie să-mi învăț moartea câte ceva despre mine/ în nopțile tulburi când scriu/ cu aceeași încrâncenare cu care aș urca muntele/ fericit ca mirii aceia care făceau dragoste în cimitir/ pe iarbă verde ca să umilească moartea (Alt poem care și-ar fi dorit un final optimist). Martirajul scriptural idee modernă, instrumentată însă postmodern constituie, de altfel, Blazonul de arhonte și marea obsesie a lui Daniel Corbu. O dovedește, cu asupra de măsură, cultivarea excesivă a
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mea și voi critici, care deja v-ați sprijinit scările de ziduri, nu aveți cum să intrați dacă eu insumi nu va deschid: așteptați o clipă să cobor. Și, într-adevăr, poetul coboară în partea introductiva dar ajunge să se umilească în momentul de rămas bun. Muză se face ușier.136 În numărul următor al publicației (ianuarie-februarie 1932) același autor sublinia faptul că muză trebuie să stea la locul ei, să-și fie autosuficientă. În metaforă gazdei și a oaspetelui nu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
separarea între Biserică și Stat, între puterea religioasă și cea laică, avînd la bază chiar îndemnul lui Iisus, care ne cerea să dăm Cezarului ce e al Cezarului și lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu. În ceea ce-i privește, umiliți de atitudinea occidentalilor, incapabili să se acomodeze unei realități care nu mai e decît sursă de eșecuri, repliindu-se identitar în sînul comunității musulmane (oumma), islamiștii se îndepărtează tot mai mult de lumea reală, evadînd în propriul imaginar colectiv. În
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
Miss Havisham, singurele persoane care o văd fiind Estella și Jaggers, administratorul financiar și, totodată, personajul suficient de bizar el însuși în care neurotica femeie are încredere deplină. Situațiile trăite de Pip în Casa Haviham revelă o dimensiune paradoxală. E umilit constant de către Estella (sub supravegherea "paideică" a mamei adoptive, care, se pare, încearcă să-și "educe" fiice dur, de timpuriu, pentru a nu ajunge, la rîndul ei, în postură de victimă sentimentală), dar, cu toate acestea, se îndrăgostește, iremediabil și
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
e "istoria literaturizată" despre care vorbeam mai înainte, adică un imens domino postmodern al ficțiunii. Mama salvează copilul abandonat al cuplului Coalhouse și Sarah, încercînd, mai tîrziu, să facă același lucru pentru tînăra familie zdrobită de teroarea istoriei (Coalhouse e umilit de un grup de pompieri, iar, atunci cînd își caută dreptatea, va fi tot el arestat și acuzat; mai mult, Sarah, încercînd să atragă atenția asupra injustiției făcute soțului ei, este lovită în piept de polițiști și moare, la scurt
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
evenimente suprarealiste, declanșate la o petrecere libertină (unde nu dorise să participe, dar a cedat la insistențele ultimative ale consoartei), Wilt reușește să fie arestat și anchetat, sub suspiciunea de omor. La bairamul amintit, protagonistul, în stare de ebrietate, fusese umilit public de amfitroană, o americancă postmodernă, femi nistă și nimfomană, care l-a înțepenit într-o păpușă gonfla bilă, expunîndu-l apoi tuturor. Eva Wilt, nevasta persona jului, isterizată, pleacă într-o croazieră (direct de la petrecere, fără să-și anunțe soțul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
octombrie./ Așteaptă să treacă/ tulburea fugă de moarte,/ Ascunsă în fruct,/ Neroada furie a creșterii/ Și coacerea oarbă,/ Așteaptă până creanga/ se leapădă de fructe/ și fiara își uită/ Puiul crescut./ Rămâi în cer,/ Până când ziua/ Are curajul să se umilească,/ Punându-se cu noaptea,/ Spate-n spate,/ Să vadă cine-i mai înalt/ Și noaptea gingașă se-apleacă/ Spre a părea/ Egale și surori./ Nu te-apropia,/ Până te cheamă/ Sânge stângaci,/ ca să cobori./ Tu vino numai când răsare/ Înlăcrimatul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este cum trecerea dintre toamnă și iarnă este realizată prin intermediul zborului, dar cu care sunt investite păsările: "O țară e făcută și din păsări,/ Din V-urile mari căzând spre sud/ Rănite, alungate de frig/ Și de trădare,/ Venind înapoi/ Umilite de dor,/ Lunecând pe toboganul cerului/ Recunoscătoare/ Streașinei că nu s-a mutat/ De pe vechiul pridvor./ O țară e făcută și din păsări,/ Cum o biserică e făcută/ Și din viața de apoi". (O țară e făcută și din păsări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
crede că i se cuvine; nu este atât o problemă II. Despre toleranță și violență Filtre teoretico- filosofice pentru o analiză a toleranței În lumea contemporană de „sete” de pământ, de avariție sau „dragoste”, cât una de onoare: a ceda umilește, dezonorează. Și În sport, onoarea se traduce prin violență atât În Încleștările dintre sportivi cât și În confruntările dintre suporteri. Primii sunt Îndemnați să lupte „până la ultima suflare” pentru a câștiga sau cel puțin „a pierde onorabil”, ceilalți se mobilizează
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
avut curajul să ceară un împrumut de la Potter, un tiran fără inimă, care îl urăște și pe care îl urăște. George Bailey era gata să plătească orice dobîndă. Pentru Potter a fost ocazia nesperată de a se răzbuna: l-a umilit pe singurul om care i-a contracarat planurile, pe care nu l-a putut cumpăra; singurul care și-a păstrat libertatea și care îi incită pe ceilalți să-i reziste. Asigurarea de viață a lui George Bailey se ridică la
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
dacă crede că le vor mai vedea pe femei. Încearcă să-l liniștească: e un bărbat însurat, tată al unei fetițe. În ceea ce-l privește, el e convins că e vorba de o vastă punere în scenă, menită să-i umilească înainte de a-i extermina. "Cei care-și închipuie că vor supraviețui sunt nebuni de legat, au căzut în plasă, dar eu am înțeles perfect că sfîrșitul e aproape, poate chiar în încăperea asta, de îndată ce se vor sătura să ne vadă
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
românesc, ci poate în primul rînd în cel francez, ba chiar și pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a deschis o rană ce a sîngerat pînă la capăt, punctînd răzbunarea inimii umilite asupra spiritului autoritar, introducînd o disjuncție în eul enunțării, căci în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul care mă separă de ființe și de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
declara, poezia și revolta au în comun atât capacitatea actualizării, cât și pe aceea a negării, uneori, a finalităților prestabilite ale unor alte tipuri de demers. Supralicitarea, care stă la baza potlatch-ului (darurile oferite sunt întotdeauna exagerate, tocmai pentru a umili și provoca, obligând la primirea, în retur, a unui dar mult mai mare), este transformată de către Baudrillard într-o adevărată strategie discursivă, care-i va asigura baza alcătuirii unei "teorii fatale". Logica excesului, a ambivalenței, a reversibilității, consumului și sacrificiului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Seducția ca practică Stadiul politic nu mai mizează pe o seducție tare, ci pe o seducție rece, care guvernează sfera informației și a comunicării. Baudrillard consideră că acum seducția a căzut din "rangul" de metaforă, devenind o practică, ea este umilită, degenerând din aria farmecului și a agon-ului. Stadiul politic se instituie pe fundalul unei realități diminuate și înlocuite cu un principiu al simulării totale, realizate în urma dezvoltărilor tehnologice remarcabile din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s. a.]). 370 Ibidem, p. 200. 371 Ibidem, p. 203. 372 Georges Bataille prezintă potlatch-ul, în general, în felul următor: "Cel mai adesea, el constă în oferirea solemnă a unor bogății considerabile de către șef rivalului său, în scopul de a-l umili, de a-l sfida, de a-l obliga. Donatarul (primitorul) trebuie să șteargă umilirea și să primească provocarea, trebuie să satisfacă (obligația) pe care a contractat-o acceptând darul: nu va putea să răspundă, ulterior, decât printr-un nou potlatch
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sexuală. Terifiantul se metamorfozează, subit, în poftă carnală: "Egor tremura, dar nu mai era un spasm de teroare, ci nerăbdarea trupului lui întreg, mistuirea lui delirantă în așteptarea marii dezmierdări. Carnea lui se risipea înnebunită, căci voluptatea îl sugruma, îl umilea. Gura Christinei avea gustul fructelor din vis, gustul tuturor bețiilor neîngăduite, blestemate. Nici în cele mai drăcești închipuiri de dragoste nu picurase atâta otravă, atâta rouă". La un moment dat, mâna amantului descoperă cu teroare rana strigoiului, "singurul loc cald
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din partea sultanului. Când au intrat în palat și i s-au închinat, nu și-au descoperit capetele, după cum era obiceiul lor. Dracula i-a întrebat: "De ce ați făcut asta? Voi, ambasadorii, ați venit la un mare suveran și m-ați umilit". Ambasadorii au răspuns: Acesta este obiceiul pământului nostru și al suveranului nostru". Și Dracula le-a zis: Atunci vă voi întări în obiceiul vostru. Să fiți cu curaj". Și porunci să li se fixeze scufiile în cap cu cuie mici
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de explicat cam ce era în creierul tov-ului Cotruță care, conform fișei de cadre pe care i-am găsit-o, avea la bază patru clase primare amărâte și înainte de a ajunge „orator profesionist” plătit din punga doldora a „partidului” se „umilise” cu meseria de plugar. După ce și-a demonstrat vastele cunoștințe și competențe în materie de industrie capitalistă, raportorul trece și la spinoasa problemă agricolă, scriind cam așa: „... deasemeni s’a dus muncă de lămurire în ceia ce privește Decretul R.P.R.
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
să nu facă serbări în vederea lui 7 noiembrie”. Trebuie să precizăm faptul că sărbătorirea zilei de 7 noiembrie ca zi a „marii revoluții socialiste din...octombrie” ce avusese loc în Rusia țaristă, o impuseseră slugilor de la București ocupanții de la răsărit, umilindu-ne, astfel, până la limitele extreme ale toleranței. Vânătoarea de „reacționari” din documentul din care cităm continua în felul următor: „...reacționarul Hulpan Neculai, împreună cu soția lui, care este director al școalei primare din satul Toporăști, comuna Cursești, (...) fac instigații în rândul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
două încercări antagonice menite a-l reunifica, a papei și a împăratului (sec. XI-XII). "Lupta pentru învestitură" ia sfîrșit odată cu Concordatul din Worms, care instituie principiul separării dintre puterile spirituală și temporală (1122). Filip cel Frumos nu ezită să îl umilească și să îl surghiunească pe papă, iar apoi să anihileze cel mai puternic ordin creștin (lichidarea Templierilor, 1321). Ca o ultimă și profundă diviziune, a avut loc pentru o vreme o dedublare antagonistă a papilor (Marea Schismă a Occidentului, 1378-1418
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
stabilise la Bârlad, unde a fost prinsă, așa cum s-a întâmplat cu sute și sute de oameni, hăituiți ca fiarele sălbatice, dintr un colț în altul al țării! Cum-necum, fuseseră „pescuiți” (probabil, de către „vigilenții” polițiști rurali, subordonați poliției bârlădene și umili supuși până la pământ ai rușilor!), și cei doi membri ai familiei Harabagi, Nicolae (născut în 1896) și Ileana (1901), care declaraseră (la fel ca și cei de dinaintea lor) că sunt cetățeni români. Veniseră în România la muncă în anul 1938
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]