8,223 matches
-
Toate acestea mă amuză acuma când mi le aduc aminte. La matematică nu eram bun de nimic, nu se prindea de mine dar nici eu de ea pentru că această materie foarte grea era departe de mine. Cât se mai zbătea unchiul meu să-mi intre ceva în cap și cât se mai necăjeau dar eu tot botă și tufă de Veneția eram. Noțiunile elementare și problemele mai simple care erau sub baremul intrării la facultate le pricepeam și cam atât... Tot
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
întregii familii, l-au legat, călcându-l pe sărmanul nefericit în picioare, bătându-l cu patul armei, și apoi... l-au dus nu se știe unde pentru totdeauna. Până la acel moment fuseseră supuse represaliilor și sora mamei, câteva mătuși și unchi de-ai ei. Și iată că un alt război, pierderea pe front a soțului, chiar spre sfârșitul măcelului, și viața de văduvă la nici treizeci de ani împliniți pe fundal de foamete cumplită, tifos exantematic și munca silnică în colhoz
DE MAESTRO EUGEN DOGA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369811_a_371140]
-
pragul ușii stătea același bătrân. -Dumneavoastră aici? Ați greșit etajul. Suntem la șase și nu am cu ce să vă ajut, i-a răspuns Paul tăios. -Stai dragul meu, nu am greșit! Aici locuiește familia Popescu, nu? -Da. -Eu sunt unchiul tatălui tău. Am venit tocmai de la Brăila până la voi pentru că nu mai am nici o rudă apropiată. Știu, nu mă cunoști și poate nu mă crezi, dar am aici câteva documente care pot dovedi acest lucru. Paul uimit dar și puțin
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
a apărut mama sa. În câteva cuvinte bătrânul i-a explicat și ei situația sa. Generoasă, doamna Popescu l-a invitat în casă și l-a tratat cum se cuvine, în contradicție cu ceea ce gândea Paul. Mama i-a propus unchiului să doarmă pe canapeaua din salon. Paul nu se putea obișnui cu gândul că, din acel moment viața lor s-a schimbat. Bătrânul avea să locuiască împreună cu ei până la sfârșitul zilelor. Nervos, Paul a plecat să se plimbe. Chiar dacă afară
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
piciorul în gips. După acest incident a ajuns acasă. Cu greu l-au transportat câțiva vecini până la etajul șase. Paul a observat ce înseamnă unitatea și omenia. Pe acei vecini nici măcar nu îi saluta și totuși ei l-au ajutat. Unchiul a venit încet lângă pat și a început să îl încurajeze. Trecuse și el îintr-o întâmplae asemănătoare. În fiecare zi, bătrânul îi povestea câte o poveste cu tâlc încercând să îi îmblânzească inima împietrită. A venit seara de Ajun. Bătrânul
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
abundență, copiii mergeau la colindat, gospodinele pregăteau anumite mâncăruri și prăjituri, specifice zonei. Tot povestind a simțit cum îi vine rău. Copilul a intrat în panică. A telefonat la salvare. Și-a sunat mama și i-a explicat despre situația unchiului. A început să plângă și i-a spus bătrânului: -Te rog să îți revii, fii puternic, nu vreau să mori, ești singura mea legătură de familie cu tata, înțelegi! Așa cum ești, puțin cicălitor, să știi că te iubesc, a mai
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
înțelegi! Așa cum ești, puțin cicălitor, să știi că te iubesc, a mai îngăimat băiatul. Bătrânul l-a auzit ca prin vis și a zâmbit. Bulgărele de ghiață din sufletul lui Paul se topise. După ce medicul de la ambulanță l-a restabilit, unchiul a trebuit să se odihnească. Atunci când s-a trezit i-a mulțumit copilului spunându-i că aceste cuvinte au alcătuit cel mai frumos cadou primit de el. A întins mâna și a luat după noptieră un mic dar. Paul l-
POVEŞTI PENTRU VACANŢA DE CRĂCIUN (1) de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 1811 din 16 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369886_a_371215]
-
Constantin Ilie a fost rânduit de egumen să fie făcut călugăr. Acum avea 6 ani de ucenicie în schit. După aceasta și-a continuat ascultarea de cioban la oile schitului până în vara anului 1942, fiind ajutat de monahii Galaction Ilie (unchiul său) și Antonie Olaru. În data de 30 mai 1941, un incendiu devastează incinta schitului, arzându-i chiliile de lemn, acoperișul bisericii și paraclisul. După incendiu, Schitul Sihăstria supraviețuia din ce în ce mai greu. Bătrânul stareț Ioanichie, în vârstă de 82 de ani
DESPRE CONCEPŢIA ŞI VIZIUNEA PĂRINTELUI ARHIMANDRIT CLEOPA ILIE CU PRIVIRE LA PĂRINTELE DUHOVNICESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1798 din 03 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369913_a_371242]
-
6 ani, că ne consideram flăcăi, că doar ne încredințeau ciobenii să întoarcem oile care se abăteau de la card și să le dăm «la strungă»*. Tata a lăsat tractorul, că la ferma de oi era mai bine. Acolo era șef unchiul și nașul său Gheorghe. Noi, copiii ne aflam în al șaptelea cer de bucurie după mulsoare, când tata împreună cu nanu Gheorghe închega laptele și făceau cașul, care pe urmă, după ce îl sărau cum se se făcea din moși-strămoși devenea brânză
COPILĂRIE – FLORĂRIE de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370021_a_371350]
-
acum, trăind de ani buni în altă localitate, dorul acela mă strigă și mă îndeamnă să merg periodic acolo, acasă, pentru că acolo, în acea localitate, am petrecut, pe ultimul lor drum, ambii părinți, un frate și o soră, soția, bunicii, unchi și mătuși... Sunt mai mulți cei din pământ decât cei ce trăiesc pe pământ și pe toți i-am iubit pentru tot ce au însemnat pentru mine, acum fiindu-mi dor de ei. Acolo sunt mormintele lor și acolo ei
GÂNDURI ŞI AMINTIRI IZVORÂTE DIN DORUL DE CASĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370281_a_371610]
-
Blajinilor. Am fost la cimitir. Este ziua în care cei mai mulți dintre fiii satului, pentru câteva ore, cel mult o zi, se adună din toate colțurile țării pentru a-i cinsti pe cei ce s-au dus: părinți, frați, surori, bunici, unchi, mătuși..., cei ce s-au mutat într-o margine, o margine de sat bătrân, obosit, unde liniștea te pătrunde până în adâncul ființei... Acolo sunt toți la fel, acolo toți sunt buni și blânzi, ești ca pe un alt tărâm... Mirosul
CU GÂNDUL LA TINE, SATUL MEU BĂTRÂN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370414_a_371743]
-
a interzis orice scrisoare venită sau primită de peste ocean. Ultima scrisoare o anunța însă că cei doi își împliniseră visul - aveau fiecare ferma proprie. Lucrau însă prea mult și nu au reușit niciodată să se căsătorească și să aibă urmași. Unchiul, avocat în Viena, singura rudă din Austria rămasă în viață, a fost vizitat de mai multe ori de Anne, fiica lui Alwin, care devenise profesoară de germană și lucra și ca translator uneori, ceea ce-i facilita călătorii în străinătate. Nici
DRAGOSTE DE CERNĂUȚI de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1596 din 15 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/370394_a_371723]
-
în acel fluid miraculos, care va ajunge, cumva, printr-o mișcare rectilinie și uniformă, Acolo, la Domnia-Voastră, printre stele. Să-i transmiteți, vă rog, gândul meu bun și Dlui Marcu Botzan!... Aici am mai rămas, deocamdată, cu Dl Moraru, cu unchiul Sava și cu încă alte câteva suflete, la care știți că eu țin în mod deosebit. Universul teluric îmi strânge din ce în ce mai mult inima și am ajuns să îi respir pe zi ce trece indefinibil de puțin Viața, cu formele ei
ДО СВИДАНИЯ, МОСКВА! (LA REVEDERE MOSCOVA!) de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370509_a_371838]
-
puternică decât feminitatea? [...] - Cred că da!” - p. 201 - ), la moartea tatălui copiilor ei, eroina se simte lovită și răvășită sufletește: „- Și totuși, spui că ai suferit cumplit la moartea lui.” (p.21) Unul din mentorii săi, profesorul Ivan Evseev, alias Unchiul Vanea, cel mai strălucit slavist al UVT, care a pus bazele predării disciplinei Semioticii la Timișoara, se stinge secerat de un necruțător cancer al laringelui în 2008. Cu moartea lui, notează cu durere în suflet naratoarea, „S-a răsfoit cartea
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
însușite fie de nemți, fie de ruși, a fost zadarnică, după cum i se destăinuie nepotului său, chemat să preia o „moștenire” simbolică, reprezentată de „Jurnalul unui fost Țucălar teoretic și nițel politic”, cum își intitulase, inițial, memoriile. Nepotul, numit de unchiul Babeel drept „mesager și Cicerone voluntaro-patriotic în realitatea cotidiană de moment”, confidentul și lectorul memoriilor acestuia, devine al doilea narator în planul secund, întrucât își va povesti momentele grele prin care a trecut aflându-se permanent în atenția securității înainte de
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
brațului înarmat al partidului” care avea ca obiectiv „apărarea cuceririlor revoluționare ale poporului aflat pe drumul construirii celei mai drepte orânduiri” din istoria poporului român, definire lozincardă a societății comuniste, caracterizată prin minciună, demagogie, fariseism, intoleranță și rapacitate. Dacă „pușcăriabilul” unchi, „în calitate de condamnat...moral”, va participa la dărâmarea „statuilor dușmanilor poporului, acelora care ne-au exploatat veacuri de-a rândul”, la „decapitarea statuilor foștilor”, va avea totuși fericirea de a vedea cum „statuia imensă a Marelui Stalin, care domnea Brașovul, se
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
avea totuși fericirea de a vedea cum „statuia imensă a Marelui Stalin, care domnea Brașovul, se prăbușea sub lovituri de baroase”, statuia aceluia care adusese în țara noastră teroarea roșie a cărei victimă fusese timp de 13 ani. Babeel Bubuuia, unchiul octogenar, deși rudă din partea mamei, era un fel de persona non grata în familia nepotului, deoarece, îngrijorat de eventuale urmări catastrofale pentru copiii săi, tatăl îi sfătuia, în limbajul de lemn al epocii, că „nu dă bine unor feciori de
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
sens. Mai mult, fiecare profesor simțea pe propria pile consecințele delațiunilor de orice fel, obtuzitatea și autoritarismul șefilor de partid sau de serviciu obedienți regimului. Amintirile acestui al doilea narator merg până în perioada copilăriei, când fusese „tovarăș de văcărie” cu unchiul Babeel, „statuia” rămasă pentru totdeauna în sufletul său de copil, unchi care nu numai că-l apără de răutatea unor adolescenți puși pe rele, dar îi și povestește „despre război, despre alte locuri, despre oameni și dobitoace”. Nici perioada studiilor
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
de orice fel, obtuzitatea și autoritarismul șefilor de partid sau de serviciu obedienți regimului. Amintirile acestui al doilea narator merg până în perioada copilăriei, când fusese „tovarăș de văcărie” cu unchiul Babeel, „statuia” rămasă pentru totdeauna în sufletul său de copil, unchi care nu numai că-l apără de răutatea unor adolescenți puși pe rele, dar îi și povestește „despre război, despre alte locuri, despre oameni și dobitoace”. Nici perioada studiilor universitare nu a fost lipsită de astfel de evenimente demne de
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
ale organizațiilor de tineret, prilej de excludere a urmașilor dușmanilor regimului, înfierați cu „indignare revoluționară sau proletară” pentru faptele părinților pe care unii nici nu-i cunoscuseră. Romanul se încheie rotund, printr-o simetrie a incipitului (când învățăcelul își revede unchiul după mulți ani) cu finalul, când acesta din urmă își încheie calvarul vieții pline de cele mai mari nenorociri care l-au urmărit în întreaga sa existență. Desigur că umorul și ironia sunt la ele acasă, ca în toate celelalte
STATUILE DIN SUFLETUL NOSTRU de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2165 din 04 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369392_a_370721]
-
împinsă parcă de o forță necunoscută. Văzu în îndepărtare o luminiță spre care părea că se îndreaptă. Când ajunse la ea, fu surprinsă să se regăsească într-o încăpere ce îi părea întrucâtva familiară. Printre oamenii din încăpere se aflau unchiul Harry, bunica și alții, pe care nu-i cunoștea, stând toți în cerc și vorbind în șoaptă. Apoi i-a văzut pe mama și pe tatăl ei și a înțeles imediat unde se afla; la înmormântarea mătușii Lucy. Când părinții
EXISTENŢA SPIRITUALĂ DUPĂ DISPARIŢIA TRUPULUI FIZIC (NU CREZI, NU CITI ! GREU ÎŢI VA FI ÎNSĂ CÂND, VRÂND-NEVRÂND, TE VEI LOVI DE ASTA …) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1919 din 02 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369308_a_370637]
-
Poezie > Cantec > MITOLOGICALE Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Un țap bătrânr, un Pan acolo, după o ciută alergând, și-a pierdut capul, pe Apolo, mai merită să scrii un rând? Unchiul Ned tot timpul bea, se îneacă-n alcohol, a venit la noi odată îmbrăcat ca un hohol, a luat un pahar cu vin și-a răms pe la vecini, s-a îndrăgostit de-i capră, a numit-o baroneasă, el gândește
MITOLOGICALE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1371 din 02 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369477_a_370806]
-
Ion Nestor. Ar mai fi fost descendenții lor în permanentă căutare de bani? Sunt convins că Ion Luca Caragiale ar fi răspuns, așa cum spune într-un autoportret literar publicat în „Moftul român”, intitulat „O răutate” și semnat „Allegro”: „Neavând un unchi în America, a trebuit să se mulțumească cu o mătușe în Europa” sau le-ar fi scris celor doi autori ceea ce-i scria lui Negruzzi că se află „în cea mai deplină mulțumire, fizicalminte, moralminte și intelectual minte; nu pot
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
și cu preotul Marinache de la biserica „Sf. Gheorghe” slovenind și trăgând clopotele la Haimanale. Mai apoi urmează școala primară și gimnaziul la Ploiești. Poate că și aceste clase absolvite, dar, mai sigur, frecventarea cursurilor clasei de declamațiune și mimică a unchiului său i-au făcut posibilă apropierea de teatru, de operele dramaturgiei universale. Dar viața, trăită plenar, i-a fost adevăratul dascăl, așa cum el însuși, în autoportretul menționat, spunea: „Și-a făcut studiile la școala lumii - unde nu se cer examene
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
Dar alta ne frământă, că nu-nvățăm nimica Iar dacă vin mascații le arătăm pisica! Avem democrație dar ce să faci cu ea, Că nu e de vânzare și n-o vrea nimenea; Om fi egali cu toții dar nu cu unchiul Sam El dă numai cu biciul iar noi trăgem la ham Și-acum la încheiere o scurtă nota bene: Ce greu a fost cu rușii! Dar și cu ăștia, neneee! Referință Bibliografică: Sublimă e tăcerea / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN
SUBLIMĂ E TĂCEREA de ION UNTARU în ediţia nr. 2030 din 22 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370632_a_371961]