KorAP: Find »[drukola/base=ungur & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...258 >

6,447 matches

Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821

Menumorut era locuit de populații diverse, iar armata lui era alcătuită din ostași luați (adunați ) din neamuri diferite". Anonymus îi amintește pe chazari (cabari), iar alte cronici amintesc, ulterior, pe români (vlahi) și secui. Între cele două părți (români și unguri) se desfășoară tratative Menumorut spune solilor lui Arpad, ducele Ungariei, că "regretă că ducele Salanus (?) i-a cedat un foarte mare teritoriu, dar el nu va ceda din pământul lui nici un deget". El adaugă că această țară o are moștenire

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
are moștenire de la "strămoșul său", iar acum datorită "stăpânului său, împăratul din Constantinopol, nu i-o poate lua nimeni". După ce, la început, Menumorut i-a respins pe dușmani dincolo de Tisa, lipsit de sprijinul bizantinilor, după un asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră supuși ai ducelui Menumorut, se aliază cu ei (ungurii), lăsându-și fiii ca

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
poate lua nimeni". După ce, la început, Menumorut i-a respins pe dușmani dincolo de Tisa, lipsit de sprijinul bizantinilor, după un asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră supuși ai ducelui Menumorut, se aliază cu ei (ungurii), lăsându-și fiii ca ostateci, și se obligă să meargă în prima linie, ca să lupte împotriva lui Menumorut. Toate cronicile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
asediu de trei zile, ungurii cuceresc cetatea Sătmarului și nordul voievodatului până la Zalău și Poarta Meseșului. Peste câțiva ani, după ce ungurii cuceresc cetatea Veszprem (castrum Bezprem) și devastează Transdanubia, secuii, care fuseseră supuși ai ducelui Menumorut, se aliază cu ei (ungurii), lăsându-și fiii ca ostateci, și se obligă să meargă în prima linie, ca să lupte împotriva lui Menumorut. Toate cronicile îi amintesc pe secui ca vecini ai românilor, cu care au conviețuit, iar în secolul al XIII-lea, ei vor

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
linie, ca să lupte împotriva lui Menumorut. Toate cronicile îi amintesc pe secui ca vecini ai românilor, cu care au conviețuit, iar în secolul al XIII-lea, ei vor lupta împreună împotriva tătarilor. Însă, la începutul secolului al X-lea, când ungurii pătrund la est de Tisa, în Transilvania, secuii aliați cu ei trec peste râul Criș și impreună cu aceștia participă la asediul cetății Bihareaasediul a durat 13 zile, iar luptele au fost înverșunate (cronica amintește, pentru prima dată, de pierderile

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
participă la asediul cetății Bihareaasediul a durat 13 zile, iar luptele au fost înverșunate (cronica amintește, pentru prima dată, de pierderile suferite de atacatori). În cele din urmă, se ajunge la o înțelegere, după Anonymus: se încheie o pace între unguri și români, prin căsătoria fiicei lui Menumorut cu Zulta (Zoltan), urmașul lui Arpad, iar cetatea Biharea rămâne în stăpânirea lui Menumorut până la moartea sa. Finalul conflictului dintre Menumorut și Arpad pare neverosimil: s-a ajuns mai curând la o alianță

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
din teritoriul său, iar cetatea sa de scaun se afla pe Someș ("castrum suum fluvium Zomus postium"), la Dăbâca sau Cluj-Mănăștur. Anonymus precizează că Gelu era român (quidam Blacus), iar locuitorii țării sale erau români și slavi (Blasii et Sclavi). Ungurii conduși de Tuhutum erau atrași de pământul fertil, de râurile bogate în nisipuri aurifere, dar mai ales de salinele de-aici pentru hrana animalelor. Gelu, înștiințat de atacul ungurilor, a vrut să-i oprească la Porțile Meseșului, dar aceștia au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar locuitorii țării sale erau români și slavi (Blasii et Sclavi). Ungurii conduși de Tuhutum erau atrași de pământul fertil, de râurile bogate în nisipuri aurifere, dar mai ales de salinele de-aici pentru hrana animalelor. Gelu, înștiințat de atacul ungurilor, a vrut să-i oprească la Porțile Meseșului, dar aceștia au traversat pădurile și au ajuns în valea Almașului. Aici, românii și ungurii "s-au luptat cu înverșunare, dar ostașii voievodului Gelu au fost biruiți, mulți dintre ei uciși și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
în nisipuri aurifere, dar mai ales de salinele de-aici pentru hrana animalelor. Gelu, înștiințat de atacul ungurilor, a vrut să-i oprească la Porțile Meseșului, dar aceștia au traversat pădurile și au ajuns în valea Almașului. Aici, românii și ungurii "s-au luptat cu înverșunare, dar ostașii voievodului Gelu au fost biruiți, mulți dintre ei uciși și încă și mai mulți făcuți prizonieri" (Anonymus). Retrăgându-se spre cetatea de scaun, situată lângă Someș, Gelu a fost urmărit de ostașii lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
a fost urmărit de ostașii lui Tuhutum și, în urma luptei, voievodul și-a pierdut viața pe valea Căpușului. Locuitorii țării sale, români și slavi, aflați într-o situație fără ieșire, s-au supus și au ajuns la o înțelegere cu ungurii la Așchileu (Esculau), apoi l-au ales pe Tuhutum drept căpetenie a voievodatului transilvan, care și-a păstrat vechea organizare. În afară confruntărilor menționate, s-au mai dat și alte lupte, la cetățile de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur și Morești s-au

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
căpetenie a voievodatului transilvan, care și-a păstrat vechea organizare. În afară confruntărilor menționate, s-au mai dat și alte lupte, la cetățile de la Dăbâca, Cluj-Mănăștur și Morești s-au constatat, în urma investigațiilor arheologice, distrugeri, cauzate de atacurile repetate ale ungurilor și pecenegilor, de la începutul secolului al X-lea. Țara lui Gelu, situată în podișul Transilvaniei, corespunde constatărilor arheologice: o grupare politică teritorială alcătuită din 20 de așezări, aflate între Someș și Mureș.20 Cronica lui Anonymus, datată secolul XII, și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
țara Ultrasilvania a stăpânit-o Gyla cel Mic și ar fi stăpânit-o și mai departe, dacă n-ar fi acționat împotriva sfântului rege" Ștefan. Un alt izvor, Cronica pictată de la Viena, arată că Gyula III "a fost dușman al ungurilor din Panonia și și-a creat o situație grea", el "n-a încetat să atace pe unguri".21 Un alt motiv al discordiei între ducele Gyula și regele Ștefan era faptul că el "nu s-a întors la legea creștină

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
n-ar fi acționat împotriva sfântului rege" Ștefan. Un alt izvor, Cronica pictată de la Viena, arată că Gyula III "a fost dușman al ungurilor din Panonia și și-a creat o situație grea", el "n-a încetat să atace pe unguri".21 Un alt motiv al discordiei între ducele Gyula și regele Ștefan era faptul că el "nu s-a întors la legea creștină" (catolică). Ducele Gyula III, împreună cu tot poporul și cu episcopul său, care depindea de patriarhul de Constantinopol

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
nord cu fostul voievodat al lui Gelu, care se întindea spre apus până la Munții Apuseni, spre sud până la marginile Țării Hațegului și ale Țării Făgărașului, iar spre est până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la începutul secolului al X-lea, ungurii s-au retras în cea mai mare parte, iar cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
iar spre est până la Carpați. După pătrunderea lor inițială, la începutul secolului al X-lea, ungurii s-au retras în cea mai mare parte, iar cei rămași, puțini, au fost asimilați de majoritatea româno-slavă din teritoriile cucerite. Unele căpetenii și ungurii de rând rămași aici au conviețuit cu populația autohtonă-conducătorii triburilor maghiare au pierdut roadele victoriei militare asupra voievozilor locali. Izvoarele bizantine susțin că voievodatul transilvan avea independență politică și militară, dar era sub protecția Imperiului și avea o situație economică

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
consecința noii conjuncturi istorice din Europa de răsărit. În secolele X-XI, în afară de forța Imperiului bizantin, pecenegii reprezentau cea mai mare putere militară, iar dominația lor politică se exercita pe un spațiu imens. În prima jumătate a secolului al X-lea, ungurii au efectuat incursiuni în Apus, dar nu și în estul Europei deoarece aceasta se afla sub dominația pecenegilor, iar ungurii se temeau de puterea lor. Însă, la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt, în urma unor expediții militare

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
putere militară, iar dominația lor politică se exercita pe un spațiu imens. În prima jumătate a secolului al X-lea, ungurii au efectuat incursiuni în Apus, dar nu și în estul Europei deoarece aceasta se afla sub dominația pecenegilor, iar ungurii se temeau de puterea lor. Însă, la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt, în urma unor expediții militare, reușește să cucerească o parte a Transilvaniei-el învinge pe ducele (voievodul) Gyula III și îl ia prizonier împreună cu cei doi

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
la începutul secolului al XI-lea, regele Ștefan cel Sfânt, în urma unor expediții militare, reușește să cucerească o parte a Transilvaniei-el învinge pe ducele (voievodul) Gyula III și îl ia prizonier împreună cu cei doi fii ai săi. Lupta principală dintre unguri și pecenegi (aceștia pătrunseseră și în spațiul intracarpatic) s-a dat lângă Alba Iulia, după cum relatează Legenda Sf. Ștefan, iar 60 de familii de pecenegi au fost colonizate în Panonia. După moartea regelui Ștefan, în 1038, regatul arpadian a trecut

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
astfel că, în 1068, este amintit la Alba Iulia, ducele Gyula IV, care organizează o incursiune în Ungaria. Regele Solomon, împreună cu principii Geza și Ladislau, pătrunde, la rândul lui, pe teritoriul Transilvaniei, apoi, la Chiraleș, se dă lupta principală între unguri și pecenegi. Abia spre sfârșitul secolului al XI-lea, după 1075, se consolidează treptat stăpânirea regatului ungar asupra Transilvaniei.22 Un alt voievodat, cel al lui Glad din Banat, avea hotarele delimitate de Mureș, Tisa, Dunăre și Carpați, și avea

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
Morisena (Cenad). În cronică nu se precizează cine erau locuitorii voievodatului, dar conducătorul său Glad (Vlad) luptă împotriva cuceritorilor unguri, cu ajutorul românilor, pecenegilor și bulgarilor-deducem că ei alcătuiau populația acestei formațiuni, în secolul al X-lea. Conflictul voievodului Glad cu ungurii s-a încheiat cu cedarea castrului Keve și pierderea cetății Orșova, reședința sa, ocupată de unguri, dar se pare că el a rămas în continuare voievod, cu statut de vasal față de unguri. Anonymus arată în cronica sa că urmașul lui

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
luptă împotriva cuceritorilor unguri, cu ajutorul românilor, pecenegilor și bulgarilor-deducem că ei alcătuiau populația acestei formațiuni, în secolul al X-lea. Conflictul voievodului Glad cu ungurii s-a încheiat cu cedarea castrului Keve și pierderea cetății Orșova, reședința sa, ocupată de unguri, dar se pare că el a rămas în continuare voievod, cu statut de vasal față de unguri. Anonymus arată în cronica sa că urmașul lui a fost Ahtum, despre care povestirea hagiografică "Legenda Sancti Gerardi" relatează că era un domn (voievod

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolul al X-lea. Conflictul voievodului Glad cu ungurii s-a încheiat cu cedarea castrului Keve și pierderea cetății Orșova, reședința sa, ocupată de unguri, dar se pare că el a rămas în continuare voievod, cu statut de vasal față de unguri. Anonymus arată în cronica sa că urmașul lui a fost Ahtum, despre care povestirea hagiografică "Legenda Sancti Gerardi" relatează că era un domn (voievod) puternic și bogat, iar țara sa se întindea de la Criș până în părțile Transilvaniei (Munții Apuseni), iar

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
secolul al X-lea, în prima sa jumătate, lipsesc în întregime cimitirele ungurești în Banat și Voievodina, în schimb, ele se află doar pe cursul superior și mijlociu al Tisei, până la confluența cu Mureș, ceea ce indică teritoriile locuite efectiv de unguri. Dar, în Banat, existau și alte formațiuni mai mici-dintr-o inscripție pe un vas din tezaurul de la Sânnicolau Mare, datat secolul al X-lea, aflăm și despre alți conducători politici din zonă, jupanii Voilă și Vataul, dar nu știm teritoriile pe

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
vlahi și bulgari și-a încetat activitatea. În locul acesteia a rămas, după 1393, o simplă mitropolie așezată sub jurisdicția patriarhiei de Constantinopol.31 Viața bisericească în Transilvania și Banat Am arătat mai sus (cap. VI), cum a avut loc instalarea ungurilor în Panonia, apoi cucerirea primelor formațiuni politice românești din Transilvania și începuturile creștinării lor. În timpul regelui Ștefan cel Sfânt (997-1038), conform tradiției, în Ungaria, au fost înființate două arhiepiscopii, una la Esztergom (Strigonium) și alta la Kalocsa, opt episcopii și

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
cu solii cu Arpad. Din relatarea sa se deduce că voievodatul din Bihor avea legături strânse, pe toate planurile, cu Bizanțul. Supoziția că la Biharea a rezidat un episcop ortodox se sprijină și pe faptul că în reședința (cetatea) aceasta ungurii au stabilit centrul comitatului Bihor, înființat ulterior (1111) și tot aici a fost înființată o episcopie latină, în locul celei ortodoxe. Și la Alba Iulia, unde se afla reședința unui voievodat românesc în sudul Transilvaniei, a putut să existe o episcopie

[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]