KorAP: Find »[drukola/base=urî & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...71 72 73 ...326 >

8,137 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300

N-ai bea pe dracu’, n-ai curaj să-i spui! — Nici n-aș putea intra acuma în casă, că aș strânge-o de gât pe Cruella, e nebună femeia asta, atâta zice că o urăște pe Tina, ea o urăște și ea mi-o aduce aici. Îi e milă de tine, mi-lă. — Sper că nu, fata asta mă iubește pe mine așa cum sunt, bătrân și bețiv, sunt sigur că mă iubește, mi-au trecut suficiente femei prin mână ca să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
i s-au nenorocit picioarele, oasele, articulațiile, nu înțeleg de ce, la vârsta asta, e așa de tânără, după 60 de ani începe așa ceva, nu înțeleg, poate mediul, unde a trăit în ultimii ani?... dar eu m-am uitat așa de urât la el, că a terminat și cu filozofările, și cu orice diagnostic... și-atunci i-a zis cu voce tare Tinei: vă spun eu că analizele sunt bune, n-aveți nici măcar o infecție cât de mică, inflamațiile astea de pe genunchi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
și fericit: cine iubește aici??? Apoi, să-ți înfigi ochii în sufletul meu: cum mă iubești? Obsesia ta. Ca sarea-n bucate, mai știi? Dragule, iubirea dă sens vieții, dar tu nu vezi asta. Kalepa takala... Ce păcat!!! Nu te urăsc, te-aș fi vrut doar înapoi, în locul ăsta îngozitor, în apartamentul ăsta în care tu m-ai adus. Numai tu îi dădeai viață și bucurie. Fără tine, nu pot aici. Ai pus Teatrul deasupra tuturor bucuriilor vieții, este Teatrul cel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262

vid. — Nu vreau, s-a auzit spunând. A urmat un nou moment tăcere. Nu vreau! a repetat el cu Înverșunare. Myra a sărit În sus, cu obrajii Îmbujorați de vanitatea rănită, cu funda ei mare de la ceafă tresăltând compătimitoare. — Te urăsc! a țipat ea. Să nu Îndrăznești să mai vorbești cu mine! — Ce? a bolborosit Amory. — Te spun la mama că m-ai sărutat! Să știi că te spun! Te spun! Te spun la mama și ea n-o să mă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-ți un scaun mai confortabil, să stăm puțin de vorbă. Abia am sosit de la școală - de la St. Regis’, știți. — Da, mi-a spus mama ta - remarcabilă doamnă. Ia o țigară, sunt sigur că fumezi. Ei bine, dacă semeni cu mine, urăști toate științele și matematica... Amory l-a aprobat viguros din cap. — Le urăsc pe toate. Îmi plac engleza și istoria. — Bineînțeles. O vreme, și școala Îți va fi nesuferită, Însă mă bucur că mergi la St. Regis’. — De ce? — Pentru că este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
de la școală - de la St. Regis’, știți. — Da, mi-a spus mama ta - remarcabilă doamnă. Ia o țigară, sunt sigur că fumezi. Ei bine, dacă semeni cu mine, urăști toate științele și matematica... Amory l-a aprobat viguros din cap. — Le urăsc pe toate. Îmi plac engleza și istoria. — Bineînțeles. O vreme, și școala Îți va fi nesuferită, Însă mă bucur că mergi la St. Regis’. — De ce? — Pentru că este o școală de gentlemeni, unde democrația nu te va lovi Înainte de vreme. Ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
la lapte stricat când le citești. Asta nu-i atât de trăsnită ca altele. Amory a aruncat revista pe masă. — Bine, a suspinat el, te asigur că sunt În pom. Știu că nu-s un ins obișnuit și totuși Îi urăsc pe toți cei care nu sunt comuni. Nu mă pot hotărî dacă să-mi cultiv inteligența și să devin un mare dramaturg sau să strâmb din nas la Tezaurul de Aur și să fiu un pișicher de Princeton. Dar la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
acum explicații. — Propria-ți indolență, i-a sugerat Alec ceva mai târziu. — Nu - ceva mai profund. Începusem să simt că sunt predestinat să ratez ocazia. — Ești cam antipatizat la club, știi: orice ins care dă chix ne slăbește considerabil gașca. — Urăsc acest punct de vedere. — Sigur că poți Încerca o revenire, cu puțin efort. — Nu. Am isprăvit cu ideea de a fi o forță În viața colegiului. — Dar, Amory, pe cuvânt, ce mă Înfurie pe mine cel mai tare nu este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
tandru palma peste frunțile spațioase și a adunat fotografiile ca să le pună la loc În sertar. Plimbările nocturne erau una dintre Îndeletnicirile sale favorite, iar Într-o seară a dus muncă de convingere cu Amory ca aceasta să-l Însoțească. — Urăsc bezna, a obiectat Amory. Pe vremuri, mai ales când aveam cu adevărat imaginație, n-o uram, dar acum crede-mă că n-o pot suferi... În privința asta mă comport prostește. Știi că n-are nici un sens. — Foarte posibil. Mergem spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Plimbările nocturne erau una dintre Îndeletnicirile sale favorite, iar Într-o seară a dus muncă de convingere cu Amory ca aceasta să-l Însoțească. — Urăsc bezna, a obiectat Amory. Pe vremuri, mai ales când aveam cu adevărat imaginație, n-o uram, dar acum crede-mă că n-o pot suferi... În privința asta mă comport prostește. Știi că n-are nici un sens. — Foarte posibil. Mergem spre est, a propus Burne, și pe drumurile alea din pădure. — Mie nu mi se pare foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
se Înghesuie să fie umiliți și mai mult. ALEC: Al naibii ce le place. CECELIA: Ba le displace profund. Ea este... e un soi de vampir, cred... Și pe fete le poate determina să joace cum le cântă, numai că urăște fetele. ALEC: Personalitatea ne caracterizează pe toți din familie. CECELIA (resemnată): Cred că marfa asta s-a terminat la mine. ALEC: Rosalind se poartă frumos? CECELIA: Nu cine știe ce frumos. O, normal! Uneori fumează, bea punch, se sărută frecvent... Da, da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
destabilizator Între bărbați. Dansează excepțional, desenează isteț, dar grăbit, și are o surprinzătoare ușurință În mânuirea verbului, de care se folosește strict ca să compună răvașe de amor. E departe de a fi un personaj model. Există lungi perioade când Își urăște cordial familia. Este cu totul neprincipială. Filosofia ei se rezumă la carpe diem În ce-o privește și la laissez faire pentru toți ceilalți. Îi plac poveștile grosolane; are În ea un element de bădărănie Întâlnit de obicei la cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
GILLESPIE iese, teribil de deprimat.) RYDER: Petrecerea ta este, fără Îndoială, reușită. ROSALIND: Vorbești serios? N-am dat pe-acolo de mult. Sunt obosită. Te superi dacă nu dansăm câteva minute? RYDER: Să mă supăr... Sunt Încântat! Știi ce mult urăsc ideea de „iureș“. Să te tot Întâlnești cu fate... ieri, azi, mâine. ROSALIND: Dawson! RYDER: Ce-i? ROSALIND: Mă Întreb dacă știi că mă iubești. RYDER (surprins): Cum... O, știi că ești remarcabilă. ROSALIND: Pentru că știi că sunt o partidă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
vine la el și, luându-i capul În palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața trasă și vocea Încordată): Îți dai seama ce spui? Mă alungi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
În palme, Îl sărută.) ROSALIND: Nu pot, Amory. Nu mă pot lăsa zăvorâtă departe de copaci și flori, pitită Într-un apartament mititel, unde să te aștept. Într-o atmosferă sufocantă m-ai urî. Te-aș face eu să mă urăști. (Țâșnirea necontrolată a lacrimilor o orbește din nou.) AMORY: Rosalind... ROSALIND: O, scumpule, pleacă! Nu Înrăutăți lucrurile. Nu suport... AMORY (cu fața trasă și vocea Încordată): Îți dai seama ce spui? Mă alungi pentru totdeauna? Există pe undeva o deosebire

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
cum nici o altă fată n-ar fi putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
putut emite. Pe urmă au pornit să urce pe Harper’s Hill, ținându-și de dârlogi bidiviii obosiți. - Dumnezeule! Ce liniște-i aici! Un loc mult mai singuratic decât pădurea, a șoptit Eleanor. - Urăsc codrii, a declarat Amory, cutremurându-se. Urăsc orice frunziș sau lăstăriș pe Întuneric. Aici, afară, spațiul este atât de vast, atât de mângâietor pentru spirit... - Panta lungă a unui deal lung. - Și luna rece rostogolind pe ea lumină de lună. - Și tu cu mine, ultima și cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
se sărute, cum le era obiceiul, dar ea nu i s-a putut repezi În brațe și nici acele brațe nu erau Întinse ca ea să se cuibărească În ele, ca săptămâna trecută. Au rămas câteva minute față În față, urându-se reciproc cu tristețe amară. Dar de vreme ce Amory se iubise pe el Însuși În Eleanor, ceea ce ura acum nu era decât o oglindă. Ipostazele lor prefăcute se risipeau În aurora palidă ca niște cioburi de sticlă. Stelele se șterseseră de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
infinit. Forța inerțială a sacrificiului putea duce la ruină; trecerea valului emotiv care-l făcuse posibil Îl putea lăsa pe cel care se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
rânjind ca niște pisălogi bătrâni care te Înhață de braț, gata să-ți mai Îndruge o anecdotă; Îngrijorarea ca nu cumva cineva din vagon să se sprijine de tine; un bărbat care se hotărăște să nu cedeze locul unei femei, urând-o din cauza asta; femeia care-l urăște fiindcă nu-i dă locul; În cel mai rău caz, o fantasmagorică atmosferă alcătuită din răsuflări fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Înhață de braț, gata să-ți mai Îndruge o anecdotă; Îngrijorarea ca nu cumva cineva din vagon să se sprijine de tine; un bărbat care se hotărăște să nu cedeze locul unei femei, urând-o din cauza asta; femeia care-l urăște fiindcă nu-i dă locul; În cel mai rău caz, o fantasmagorică atmosferă alcătuită din răsuflări fetide, mirosuri de stofe vechi, de trupuri omenești și de mâncăruri consumate de călători; În cel mai bun caz, numai miros de oameni cărora

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
a intrat În vagon cu o cunună mortuară imensă, iar mirosul florilor a curățat imediat aerul și i-a făcut pe toți cei prezenți să fie un moment radioși. „Îi detest pe săraci“, și-a spus pe neașteptate Amory. „Îi urăsc pentru că sunt săraci. Poate că sărăcia a fost cândva romantică, dar acum nu-i decât mizerabilă. E cel mai urât lucru din lume. În esență, e mai curat să fii bogat și corupt decât sărac și cinstit.“ Parcă vedea iarăși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
decentă și cu toate acestea, ei l-au lăsat pe orice cap pătrat bine dresat să joace fotbal, În timp ce eu eram ineligibil, fiindcă un bătrân tâmpit s-a gândit că trebuie să profităm cu toții de trunchiurile de con. Armata am urât-o. Am urât și afacerile. Iubesc schimbarea și mi-am ucis conștiința... - Așa că vei continua să zbieri că trebuie să accelerăm... - Cel puțin acest lucru este adevărat, a insistat Amory. Reforma nu va ajunge din urmă nevoile societății decât dacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
toate acestea, ei l-au lăsat pe orice cap pătrat bine dresat să joace fotbal, În timp ce eu eram ineligibil, fiindcă un bătrân tâmpit s-a gândit că trebuie să profităm cu toții de trunchiurile de con. Armata am urât-o. Am urât și afacerile. Iubesc schimbarea și mi-am ucis conștiința... - Așa că vei continua să zbieri că trebuie să accelerăm... - Cel puțin acest lucru este adevărat, a insistat Amory. Reforma nu va ajunge din urmă nevoile societății decât dacă e biciuită. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489

a luat la descusut, cine suntem, ce vrem, mă rog, tot tacâmul zilei ca să ne cunoaștem între noi. La sfârșit îl aud graseind inconfundabil: ― Zoe dragă, avem prea mulți urâți în clasă, ce ne facem? ― Maestre, spune Zoe, or fi urâți, dar sunt talentați. ― Tu chiar crezi? Adică să fie așa de urâți și totuși talentați? Nu eram chiar toți urâți, exagera și el, ba aș zice că erau și destui frumoși, dar, ce e drept, noi ceilalți eram cam majoritari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]