17,506 matches
-
Ici colo câte unul / strălucește prin spirit.“ (Dorin Almășan) „Sistemul legislativ determină ambianța într-o societate.“ „Muzica, poezia, pictura etc. recepționate de tineri își lasă amprenta asupra formării morale a tinerilor.“ (Valer Turcu Iorga) „Din invidie se naște ura. / Din ură se înmulțesc, / ca un blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Vasile Man) Această metodă de producere a literaturii fără valoare s-ar mai putea numi „Amorul e un lucru foarte mare“ - cugetare scrisă într-
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
pe fiul unui miliardar american, Hearst II (al II-lea) și pe portarul unui zgârie-nori (sediu al firmelor magnatului), Hershkowicz. Hearst II este un tânăr inteligent, zvelt și plin de grație, iar Hershkowicz - un ins scund și slinos, schimonosit de ură împotriva semenilor săi. Acest Richard al III-lea à la Sorin Comoroșan vrea să posede - printr-un transfer de personalitate - femeile cu care se culcă Hearst II, să... juiseze în locul lui și, mai mult decât atât, să-l distrugă pe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este scurtă. Și mai regretabil este faptul că de scrierea poeziei japoneze se ocupă în România, cu predilecție, tot felul de poeți minori, animați de mimetism. Un asemenea poet este Dumitru Ene Zărnești, care a publicat o culegere de haiku uri - Cocorul de pază (Leda & Muntenia, Constanța, 2000) - tetralingvă! Textele sale pot fi citite în română, în engleză, în franceză și în italiană! Înmulțită cu patru, mediocritatea rămâne însă mediocritate. Haijinii autentici, japonezi stăpânesc o tehnică a decupajului care le permite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
generalizări, dar el are o operă de mare anvergură, în timp ce Corneliu Florea n-a produs decât aceste texte fără valoare. Ele sunt fără valoare întrucât cuprind nu idei, ci imprecații, reclamații și lamentații, expresii ale unei gândiri rudimentare și exaltate: „Ura patapieviciană față de români, pe care îi numește «23 de milioane de omuleți patibulari», nu ne va schimba istoria, nu ne va îmbunătăți cultura și nici imaginea în lume. Din contră ne face un mare rău internațional. Poate asta urmărește, poate
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
provocând îmbulzeală, și astfel obstacolele se depășesc cu greutate: trupul rămâne suspendat într-o primejdie continuă și pașii răzlețiți nu mai au nici un rol.“ „Scorbura mea își răspândește tentaculele tentațiilor și în pătimașa îmbrățișare, inevitabilă în această împrejurare, scuipă veninul urii pe fața imperfecțiunii, meleaguri vag creionate în amintirea mea, acolo dormeam toată ziua, n-avea nici un rost să fac altceva.“ După cum se vede, două-trei fraze sunt suficiente pentru a-l descuraja pe cititor. Volumul cuprinde însă două-trei mii de fraze
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
lanțul trofic, am continuat o perioadă să cred în zburătăciri.“ De un nonconformism la fel de lipsit de grație sunt versurile propriu-zise: „Am fugit în tinerețe de la o țâță mare / Ce mă împroșca prea tare și cu nemiluita / În special cu apropo uri brânzite“. „țâțe împroșcând cu apropo-uri brânzite“ - iată o imagine care insultă înalta idee de țâță. Autorul ar trebui pedepsit pentru ofensă adusă însemnelor feminității. Pedepsit de exemplu cu interdicția de a se mai apropia la o distanță mai mică
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
ta, 1981, și Darul luminii, 1999. Recent, Vasile Man a mai publicat o carte lipsită ‹ de semnificație literară, Nu doar duminica (Școala Vremii, Arad, 2001). Este vorba de o colecție de cugetări puerile versificate, de genul: „Din invidie se naște ura. / Din ură se înmulțesc, / ca un blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Rădăcinile răului) Toate locurile comune ale taifasului cotidian, toate poncifele de care luăm cunoștință, cu o indiscreție involuntară, într-o sală de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și Darul luminii, 1999. Recent, Vasile Man a mai publicat o carte lipsită ‹ de semnificație literară, Nu doar duminica (Școala Vremii, Arad, 2001). Este vorba de o colecție de cugetări puerile versificate, de genul: „Din invidie se naște ura. / Din ură se înmulțesc, / ca un blestem, / toate relele. // Mizeria sufletului / devine astfel / mai primejdioasă / decât sărăcia materială.“ (Rădăcinile răului) Toate locurile comune ale taifasului cotidian, toate poncifele de care luăm cunoștință, cu o indiscreție involuntară, într-o sală de așteptare plină
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cuibul.“ „În vis / schimb lumea reală / pe una de himere.“ „Mușuroi febril - / traversând poteca / furnici la lucru.“ „Culcat în iarbă - / o buburuză / mă privește.“ Este înduioșător faptul că o buburuză îl privește pe autor (poate că i-a citit haiku urile și vrea să-i spună de ce multe nu-i plac), dar această întâmplare merita, oare, eternizată? Prefațatorii - Vasile Moldovan, Ioan Găbudean - laudă, într-o atitudine extatică, observațiile, prea puțin relevante, ale lui Ion Untaru asupra realității înconjurătoare. În plus, versurile
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cu ochi de diavol. Poate că chiar era Scaraoschi, de unde să știi? Și eu cred că era. Aveam o țepușă, dar n-aveam ață ca să fixez țepușa. Și motanul ce făcea? Se izbea ca un descreierat. Mă privea cu o ură diavolească încît mă înspăimînta. Aduc eu sfoară și leg bine țepușa. Satana s-a oprit și m-a fixat cu privirea. Nu-mi puteam dezlipi ochii de la el și am început să am frisoane. Te hipnotiza. Nu știu. Am legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
o zi a pus boarfele femeii afară. Băieții au sărit la bătaie, aveau peste 15 ani, așa că omul i-a mătrășit și pe aceștia. Din toată istoria amoroasă a lui Curcudel s-a născut o altă poveste care mustește de ură. Bătrînul dorește să nu-și mai vadă odraslele și nici scorpia, iar cealaltă parte dorește ca moșul să crape fără lumînare și să putrezească în casă. Aneta și cei doi băieți locuiau la a patra casă de moșneag, așa că lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fost depășită. Fiul lovește mama, cu toată forța, în plină figură, cu ciocanul. Privirea rugătoare a celei care l-a alăptat la sîn nu produce efecte. Cel ocrotit, hrănit, iubit cu dragostea unei mame, lovește orb, sălbatic, definitiv. Lovește cu ură, cu nepăsare, cu bună știință să suprime viața mamei. Mamă, cuvînt pe care criminalul nu-l înțelege, nu-l simte, nu-l respectă. Sigur, este minor și legiuitorul l-a absolvit de orice răspundere. Lege idioată, care nu face diferențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
singură cheie era precum un clopot ce chema la miezonoptică. De sub plapumă, în tindă, descuia cufărul, dosea revista în sân și... înapoi, sub plapumă, până în zori, când haremul trebuia să fie găsit cu ușile ferecate. Un sentiment ciudat, ceva între ură și păcat, îi măcina sufletul. Mai târziu și-a dat singur răspunsul: pe de o parte, era gelos pe tată-său și, pe de altă parte, se simțea complice cu el la incest. Toate 40 erau femeile lui; el, câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
însemnează-te! Doar așa se va uni cerul și pământul în două jumătăți de sicriu. Întinde mâna!" striga îngerul. Era încă util. Avea picioare puternice. Plug cu douăsprezece brazde înțelenită lume! Se poate spune și așa: ciudat om era Petru; ura viața, deși îi scurma pământurile cu unghiile precum o cârtiță; ura lumea, în timp ce, ca Diogene, umbla cu felinarul legat de gât prin cetate în miez de zi; ura pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
brazde înțelenită lume! Se poate spune și așa: ciudat om era Petru; ura viața, deși îi scurma pământurile cu unghiile precum o cârtiță; ura lumea, în timp ce, ca Diogene, umbla cu felinarul legat de gât prin cetate în miez de zi; ura pe Dumnezeu, dar era într-un continuu dialog cu amintirea ștearsă din icoană. Viața, o căutare și o fugă din sine. Timpul, brazdă trasă de-a lungul și de-a latul frunții, în adâncimea frunții; timpul, o chestie lichidă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
-l dosească de mânia nepoților lui Sterian, banditul ce a băgat spaima prin anii '60 în toată miliția județului. Frica înnoda vipușca. Huliganii erau un fel de haiduci moderni, își făceau de cap prin masivul Podul Călăului. Revoluția a descătușat ura, iar mândria că sunt urmașii celui mai de temut partizan din Întorsura Buzăului le-a îndreptățit răzbunarea. Viața este o continuă compensare a întâmplării că existăm. Vine o vreme când tragem linie, ceasul numără la fel creșterea și descreșterea. Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înaltă, s-o atingă pe aceea pe care și-au ales-o" (Principele, VI). In cel mai extins dintre capitolele cărții (XIX, tradus și de Eminescu), esențial pentru abilitățile comportamentului princiar, încît el să nu stîrnească nici disprețul umilitor, nici ura primejdioasă a tuturor supușilor, se revine asupra adoptării marilor modele după nevoi de conjunctură, împrumutul automat, neadecvat, poate conduce la eșec. In concluzie "un principe nou... nu poate să imite acțiunile lui Marcus Aurelius și nici nu este necesar ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
avea acțiunea completă de exemplaritate. El e construit pe antinomia bine-rău, demonstrîndu-se că pe ambele căi se poate ajunge la același rezultat: autoritatea. Căile succesului nu sînt identice și nici, întotdeauna, conforme cu morala. Cel care guvernează "își poate atrage ura oamenilor, atît prin fapte bune cît și prin fapte rele". Și atunci: "un principe care vrea să-și păstreze statul este deseori nevoit să nu fie bun; deoarece atunci cînd poporul, armata sau nobilii, adică pătura socială de care socotești
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
iată de ce cetățenii acestor state șovăie mult înainte de a lua armele în mînă, astfel că un principe îi poate supune cu mai multă ușurință și-și poate asigura stăpînirea asupra lor. În republici însă, relațiile dintre oameni sînt mai vii, ura și dorința de răzbunare mai puternice, iar amintirea vechilor libertăți nu îngăduie cetățenilor și nici nu le poate îngădui nici o clipă de răgaz; așa încît mijlocul cel mai sigur este tot acela de a le nimici sau de a te
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Remirro de Orco, om crud și fără scrupule, căruia îi dădu puteri depline. Acesta, în scurt timp, făcu ordine și restabili unitatea provinciei, spre marea lui cinste. Pe urmă, de teamă ca această guvernare atît de autoritară să nu provoace ura supușilor săi, ducele socoti că ea nu mai era necesară și înființa în mijlocul provinciei un tribunal civil, avînd în fruntea lui un președinte foarte înțelept și pe lîngă care fiecare oraș își avea un susținător al cauzelor lui. Și întrucît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
necesară și înființa în mijlocul provinciei un tribunal civil, avînd în fruntea lui un președinte foarte înțelept și pe lîngă care fiecare oraș își avea un susținător al cauzelor lui. Și întrucît știa că guvernarea aspră din trecut provocase o anumită ură împotriva lui, pentru a șterge această pornire dușmănoasă din sufletul oamenilor și pentru a-i cîștiga cu totul de partea lui, hotărî să le arate că, dacă se săvîrșiseră într-adevăr cruzimi, acestea nu porniseră de la el și vinovată era
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
să îngăduie în nici un caz alegerea unuia din cardinalii pe care îi ofensase în trecut, sau a unuia care, odată ajuns papă, s-ar fi temut de el. Deoarece oamenii își fac rău unul altuia fie din frică, fie din ură. Aceia cărora el le făcuse un rău erau, între alții, cardinalul de la biserica: Sf. Petru în Lanțuri, Colonna, San Giorgio, Ascanio; toți ceilalți, dacă ar fost papi, ar fi trebuit să se teamă de el, afară de cardinalul de Rouen și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tocmai acela de a nu fi disprețuit și urît, iar dărnicia te duce și la una și la cealaltă. Prin urmare este mai înțelept să-ți păstrezi reputația de om zgîrcit, care îți creează o faimă proastă dar lipsită de ură, decît să vrei să-ți cîștigi faima de om darnic și pentru aceasta să o dobîndești pe aceea de om lacom și jefuitor, ceea ce va însemna pentru tine atît dezonoarea cît și ura oamenilor. CAPITOLUL XVII Despre cruzime și milă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
creează o faimă proastă dar lipsită de ură, decît să vrei să-ți cîștigi faima de om darnic și pentru aceasta să o dobîndești pe aceea de om lacom și jefuitor, ceea ce va însemna pentru tine atît dezonoarea cît și ura oamenilor. CAPITOLUL XVII Despre cruzime și milă, și dacă este mai bine să fii iubit decît temut sau mai curînd temut decît iubit Trecînd mai departe la celelalte însușiri mai sus arătate, spun că fiecare principe trebuie să vrea ca
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
tău particular; în schimb, teama se păstrează prin frica de pedeapsă, care nu-l părăsește niciodată pe om. Cu toate acestea, principele trebuie să se facă în așa fel temut, încît, dacă nu-și cîștigă iubirea supușilor, să evite însă ura lor. Se pot împăca foarte bine cele două lucruri, anume să fii temut și să nu fii urît; lucrul acesta se va întîmpla întotdeauna dacă principele se va feri de a pune mîna pe averile cetățenilor și supușilor lui și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]