2,208 matches
-
pîine direct în gura larg deschisă a ursului de dincolo de gratii. Mereu singur alături de fetiță, Mihai a trezit bănuieli, astfel că, prin toamnă, prietenul lui, inginerul Petre Graur, i-a mărturisit nedumerirea unuia, care l-ar fi întrebat: "Vlădeanu e văduv?" Drept răspuns, Mihai a schițat un zîmbet și s-a întors imediat cu spatele. "Ascultă, Mihai, l-a rotit Petre cu fața spre el, de ce nu-mi spui nimic?" "Ce?" "Sînt, cred, cel mai bun prieten al tău, ne știm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
EminescuOpXIV 151} Tot în aceeași vreme invită și Sfentislav prin soli pe Romfort să-ncheie cu el o alianță ofensivă contra împărăției romeice, iar, pentru a întări legământul, îi propuse mâna surorii sale, care, după omorârea soțului ei Tzakas, rămăsese văduvă. Romfort fu numaidecât gata să primească și alianța și încuscrirea. Dar pentru că nu ajunseră să se realizeze toate speranțele în privirea noului legământ și fiindcă într-o asemenea îmbulzeală de popoare cineva trebuia să se sature de război la urma
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
papa) în țările ungurești laterale, locuite de dânșii, adecă în Ardeal, Valachia și Sirmia, iar Clement VI favoriză și mai mult opera convertirii, adresând scrisori de îndemnare pe de-o parte regelui Ungariei, Ludovic cel Mare, precum și mumei sale, reginei văduve Elisabetha și episcopului din Oradea-Mare, iar pe de altă parte trimetea pe cale confidențială, prin mijlocirea unor misonari minoriți petrecători în acele țări, energice scrisori de recunoaștere și de admoniare cătră persoane convertite deja cari făceau parte din nobilimea înaltă sau
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Galiția ostașului moldovenesc Iosif, fiul boiarului velit Petru. Sub stăpânirea lui Ludovic cel Mare regatul unguresc ajunse la mare putere și vază, dar sub administrarea personală a fiicei sale, regina Maria (1382 - 1386) și sub conducerea mumei ei, a reginei văduve Elisabeta, suferi din contra o zguduire din temei și multă stricăciune. Deconsiderarea slabului regim femeiesc se lăți atât de tare în Țara Ungurească principală cât și în țările laterale, încît neascultarea din început a celor nemulțumiți degeneră în lepădare în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și în țările laterale, încît neascultarea din început a celor nemulțumiți degeneră în lepădare în toată forma, așa că anume Bosnia, Croația și Dalmația scuturară cu armele în mână jugul maghiar. La urma urmelor însăși regina Maria și muma ei, regina văduvă Elisabeta, căzură în puterea și închisoarea sumețului vasal Horvat, ban al Croației, încît tronul rămase în faptă orfan. Cumcă o asemenea pildă trebuia să aibă un efect contagios și asupra celorlalte țări ale regatului maghiar și cumcă aceste țări începură
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
molcom. A acceptat oferta de slujbă a lui Ray Dieterling. Dieterling s-a Îndrăgostit și de Inez, și de povestea ei - frumoasa victimă a unui viol, abandonată de familie -, ce se potrivea perfect cu propriile lui pierderi: divorțat o dată, rămas văduv o dată, fiul lui, Paul, mort Într-o avalanșă, celălalt fiu, Billy, homosexual. Ray și Inez au devenit tată și fiică, colegi și prieteni foarte buni. Preston Exley și Art De Spain i s-au alăturat lui Dieterling În această devoțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o să mă duc s-o trezesc... Adormea imediat pentru a se putea duce cît mai repede s-o trezească, Întotdeauna se ducea s-o trezească. Pentru Vilma era un templu; pentru Julius, paradisul; pentru Susan, dormitorul În care acum dormea văduvă, de treizeci și trei de ani și frumoasă. Vilma Îl aducea pînă aici În fiecare dimineață, În jurul orei unsprezece. Scena se repeta invariabil: Susan dormea profund și ei Își luau inima În dinți ca să intre. Se opreau mai Întîi descumpăniți În fața ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Îl lăsa să-i sărute mîna, my duchess și sărutul se lipea ca un burete de mîna ei frumoasă. Erau aici cu toții. Se salutau. Susan și Susana. Juan Lastarria și scamatorul Partenera și Susana și nesuferita de Susan. Susan era văduvă și Susana era urîtă, Îngrozitor de urîtă. Juan a fost un biet arivist care s-a ridicat prin muncă, apoi prin căsătorie reușise să devină stăpînul unui castel și acum n-avea altă grijă decît să pară cît mai distins. Scamatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
văzut desigur pe puștiul acela foc de drăguț care vine uneori să mă caute. E o minune; eu Îi spun Pepone și dacă l-ați vedea cît e de dulce; și apoi Zoilita și ceilalți. Era un caz tipic: mamă văduvă și cu mulți copii. Oamenii ăștia aveau nevoie de o saltea, mizeria lor m-a impresionat foarte mult, stăteau Într-un grajd și cum era prima mea experiență m-am dus imediat să cumpăr o saltea. Aveau una singură pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o punea la socoteală pe Arminda care venea cu cămășile spălate. Se apropiau de bar și Susan Îl zări pe Siles, zis Șobolanul, ce coșmar! Șobolanul Îi ceruse mîna cînd ea era logodită cu Santiago, pe urmă cînd a rămas văduvă și a treia oară cu cîteva luni Înainte de a se cununa cu Juan Lucas și chiar acum, cînd o vedea la vreo petrecere, o invita mereu la dans. Și la fel de stăruitor urmărea toate femeile din Lima. Dar nimeni nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să vorbească despre ea și să se uite cu scîrbă spre fereastra de jos. Julius rămase complet descumpănit. Tocmai cînd interogatoriul Începea să meargă... — Eu nu cobor niciodată. SÎnt prea bătrîn. N-are importanță, n-are nici o importanță... — E doamna văduvă cu pensie... — Și ție cine ți-a spus toate astea? Unchiul Juan Lucas. Ba nu. Mămica. — Fă-mi te rog un serviciu, băiețel. Un mare serviciu. Eu nu mai pot să cobor. Cumpără-mi ziarul. O să vorbim altă data de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
sub denumirea fatidică „Mohácsi vész”, adică „Pieirea de la Mohács”. Se știe, din relatările martorilor oculari, că înfrângerea de la Mohács n-a însemnat numai eșecul oastei maghiare, ci a întregii creștinătăți central-europene. Însuși regele Ungariei va pieri în această bătălie. Regina văduvă, pe nume Maria, fiica împăratului Carol Qiuntul va reuși să se refugieze într-un loc sigur, împreună cu o suită. Sultanul a luat circa 100.000 de prizonieri, transportați pe Dunăre, cu scopul aducerii lor în Imperiul Otoman. Rezultatul acestei bătălii
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
ceva și de la tine... Tu știi că mie mi-ar plăcea să te ajut. La fel și pe bărbățelul tău. Tu știi că, În țara asta, fără nași nu se poate face nimic. Am Început să mă Îmbrac ca o văduvă habotincă sau ca una din acele femei care confundă lumina soarelui cu păcatul capital. Mă duceam la serviciu cu părul strîns Într-un coc, nemachiată. În ciuda acestor tertipuri, Sanmartí continua să mă perie cu insinuările lui, Întotdeauna impregnate de acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Ivanovici. La această mică moșie, proprietarul avea o căsuță din bârne, de-abia construită; casa era elegant mobilată, iar sătucul, ca un făcut, se numea Otradnoe 14. Moșiereasa o duse pe Nastia direct în această casă tihnită și, întrucât era văduvă, n-avea copii și locuia doar la o verstă de-acolo, se instală și ea împreună cu Nastia; li se alăturară o bătrână chelăreasă și o tânără cameristă, cu experiență. În casă se găseau instrumente muzicale, o foarte bună bibliotecă, potrivită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un an în urmă, aproape în decursul aceleiași luni, îi muriseră cei doi fii, singurii pe care îi avea. Această nenorocire l-a zdrobit atât de tare, încât în scurt timp însuși bătrânul s-a îmbolnăvit și a murit. Era văduv, n-avea absolut nici un moștenitor, în afară de mătușa prințului, care era nepoata dreaptă a lui Papușin, o femeie foarte săracă, oploșită în casa acestuia. În timpul primirii moștenirii, această mătușă era și ea pe moarte din pricina dropicii, dar de îndată încercase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat, în copaie l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi, căci erau bolnavi, furam lemne de foc de la rândașul de jos, îi îngânam cântece, pocneam din degete și, cu burta goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
casa părintească, nu-ți faci de cap. Casa-i a ta sau ați moștenit-o toți? — Casa-i a mamei. La ea se-ajunge pe coridor. Dar fratele tău unde stă? — Frate-meu Semion stă în atenansă. — Are familie? — E văduv. Da’ de ce mă întrebi? Prințul îl privi și nu-i răspunse: brusc, căzuse pe gânduri și nu părea să fi auzit întrebarea. Rogojin nu insistă și rămase în așteptare. Tăcură câtva timp. — Venind încoace, am ghicit care-i casa ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lui „dădacă“, neîndrăznind parcă să-l disprețuiască în același timp pentru rolul de împăciuitor. Era extrem de supărat pe Kolea, fiindcă aproape nu venea pe la el, stând mai întâi în preajma tatălui său aflat pe moarte, iar apoi cu mama care rămăsese văduvă. În sfârșit, își luă drept țintă a ironiilor apropiata căsătorie a prințului cu Nastasia Filippovna și sfârși prin a-l jigni pe prinț, încât acesta își ieși până la urmă din fire și încetă să-l mai viziteze. Peste două zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
bărbatul cu care se căsătorea devenea noră. Regula inversării rolurilor era făcută cu scopul de a nu da unui străin drepturi depline în obște; de unde deducem că femeia nu avea drepturi depline decât în astfel de cazuri sau atunci când era văduvă și, implicit, „proprietara” terenurilor (Stahl, 1998, vol. II, p. 117). Folosirea termenului „proprietate” în cazul acestor terenuri agricole este improprie. După cum am mai spus, acele terenuri erau de fapt în proprietatea satului, în cazul satelor libere, și a boierului, în
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
îți spun, dorul de țară nu mă părăsește. Am coleg și pe Mister Willy Jones. E venit din California. A studiat la Universitatea din Dixon și acum rămâne aci pentru un an. Mama sa a ținut să-l însoțească. E văduvă, îl are numai pe el, și acum plăcerea ei este să-i prepare mâncarea, să-l însoțească uneori până în curtea universității. Și de altfel, n-ar cam vrea să se încurce neplăcut pe aici. Mamă bună, pază bună. Willy îmi
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
rămase întipărită în inimă spaima primei întîlniri cu el și-l privea mereu ca pe un străin venit anume să-l terorizeze. Ceasuri de bucurie petrecea numai cu mama, când erau singuri acasă, și uneori cu protopopul Groza care, fiind văduv, se înviora în tovărășia copilului blând și inteligent. Peste toate gândurile și închipuirile micuțului însă plutea veșnic o iubire foarte nelămurită, în care stăpânea Dumnezeu... Când împlini vârsta de șase ani, alt eveniment straniu îi zgudui sufletul... Doamna Bologa, gîndindu-se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cutremur, ce-ar fi dacă ar trăi bietul tatăl tău? Cum era el de inimos, vai, Doamne, poate că nici tu n-ai fi unde ești, căci el nu te-ar fi lăsat pentru nimica-n lume. Dar eu, sărmană văduvă, ce să fac? Plâng și mă rog lui Dumnezeu să-ți poarte de grijă și să te apere și să-ți lumineze sufletul și cărările vieții... Acum barem de-ar veni odată pacea, să mai scape oamenii de chinuri și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
să facă coșciuguri. Căci decât tâmplar într-un sat, mai bine gropar, că masă și scaune își mai ticluiește omul și singur, dar pentru groapă tot are nevoie de altul. Nu-i ocară să muncești, ci să lenevești. Când rămâi văduv cu un băiat de unsprezece ani și o fetiță de șapte, trebuie să pui osul de vrei să nu te mănânce sărăcia... Toate au mers cum au mers, și mai mult bine decât rău, până ce a dat pacostea războiului peste
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aș putea vorbi despre soarele din acea zi, despre copiii care împletiseră ghirlande din viță-de-vie și grâu, despre toți locuitorii care veniseră până la ultimul la biserica ce gemea de atâta lume, Bourrache și micuța, procurorul în primul rând, ca un văduv, preotul cel gras, Lurant, în care lumea nu prea avea încredere până atunci, dar care a știut să găsească cuvintele potrivite pentru a exprima durerea pe care mulți o purtau în inimă, acest preot care acceptase funeraliile ca pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
multă vreme, poți alege să vorbești cu voce tare la lucruri sau la pereți. Ceea ce încerc să fac nu e prea diferit. M-am întrebat adesea ce alesese procurorul. Cum își petrecea timpul, cui îi dedica gândurile, conversațiile lăuntrice? Un văduv înțelege un alt văduv, în fine, așa mi se pare. Multe lucruri ar fi putut să ne apropie. XXII Pe 27 septembrie ’21, când traversam strada Pressoirs, nu văzui venind un automobil care mă lovi. Fruntea mi se izbi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]