3,613 matches
-
Acasa > Strofe > Timp > ELENA ARMENESCU - ÎMPĂRTĂȘIRE DE LUMINĂ (POEM) Autor: Elena Armenescu Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului Miroase a alb și a văzduh nuntit In mine Doamne cu lumini ai miruit Tot freamătul și toată căutarea Adormite în sămânța lor, ca floarea. Aici vin Îngerii Stelari să se adape Din fluviu de lumină, nu din ape Vor revărsa apoi întremător lumina lor, Din
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
de lumini Sus Îngerii Virtuții mă mângâie cu vânt Cuvinte-mi pun pe limbă, legămînt. Doar aici în munți, între dalbe zăpezi Cu sacra lumină te înmiresmezi Doar aici te întâlnești cu îngerii Atras de lumină, uiți Valea Plângerii! În văzduh, serafimii dansează lin Cu aripile ating eteric pădurile de pin În ritmul Simfoniei Rotirii, astrelor cerești Simfonia izbânzii Creației dumnezeiești. Sonorități purtănd pe aripi: Aliluia! Se fragmentează-n ramurile de tuia. Altele ajung la mine lin, desăvârșirea Îndumnezeiește Sfinte, toată
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
înflorită tot în lumină Cu miez auriu străluce pe creștet la cină. Veniți să ne veselim...Aliluuuiaaa In inimi să ardem smirna și tămaia Mireasma gândului bun va cuprinde Cerul și Pămantul cât se-ntinde! Miroase a alb și a văzduh nuntit Tu, Doamne cu lumini ai miruit Din nemărginirea Ta toată ființa, Primește Bunule acum recunoștința! Elena ARMENESCU București 6 ianuarie 2013 Referință Bibliografică: Elena ARMENESCU - ÎMPĂRTĂȘIRE DE LUMINĂ (POEM) / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 744, Anul
ÎMPĂRTĂŞIRE DE LUMINĂ (POEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345175_a_346504]
-
la care eu poate că nici nu am îndrăznit să visez. De acolo îi voi trimite mesaje de bucurie, îndemn și mulțumire prin păsările care cântă ritualul iubirii pe ramurile înflorite, prin iarbă care respiră prospețime, prin florile care înmiresmează văzduhul, prin razele de soare care îi vor săruta fruntea, prin toate ale firii pământene, dar și prin rândurile cărților pe care le-am scris adesea cu gândul la ea, ba chiar și la urmașii ei, cărți în care am pus
INTERVIU CU SCRIITOAREA ELENA BUICĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345031_a_346360]
-
solomon și ne devoră până la lacrimi cu tragicul lor dureros de dulce. natura la el este un templu mirific în care iubirea e regină și tronează peste păduri, ape, mări și țări, se răsfață în iarba de omăt, într-un văzduh de basm, tămâiet de mirosul florilor, într-un concert vivaldian acompaniat de puzderia gâzelor pe care poetul le umanizează. când îl privim se face depărtare pentru că el vine din mit, e frate cu soarele, cu luna, cu stelele, el e
EMINESCU-ORPHEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345184_a_346513]
-
iubire Sunt condamnați la suferință și la nemurire! MAGIA PĂDURII Regină a ta, pădure! tu m-ai încununat Cu-n cântec nepereche ce-ai adunat din brad Sub binecuvântarea amurgului, o rază O rugă a plopilor, a norilor ce brăzdează Văzduhul, inundat de lumina mistuitoare Adunată în ochii tăi, tărâmuri visătoare Din care năvalnic izvorăște fluidul flămând Și adierea desprinsă dintr- un suspin fecund, Stârnind barbar tot codrul ce cântă neînfrânt Cu crengile încrucisate, sunătoare-n vânt . Aici, toate mi se
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
spre Tine Despovărată de dorinți mărunte, inutile. Ostrov cu îngeri m-așteaptă răbdători Cu cheile trăirii, aduse de alte ursitori. NOSTALGIE Iubitul meu stăpân pe doruri împărătești În clipa inundată de lumini, ți-amintești? Când eu deveneam un punct destăinuit Văzduhul ne boteza sângele grăbit Și eu eram un cântec căzând în risipire Iar tu erai un strigăt ivit spre ispitire Tu erai un punct în taina ta desferecată În lumea punctelor găseam cărarea deodată Părea că ne-ntorceam spre cortul
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (1) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 804 din 14 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345257_a_346586]
-
aceștia Shakespeare, Baudelaire, Rilke) au înțeles să modifice schema primară; se pretindea o anumită relaxare” (Constantin Ciopraga) FLUID Sunt prezența acestei dimineți Ce-și naște lumina din aburi și ceți Sunt pasărea ce scăldată-n lumină Se răsfață -n armonia văzduhului deplină Ochiul meu se aprinde diamant Peste luciul lacului Tău de bazalt Orbit se alintă cât să cuprindă zarea Când în vecinătatea mea e marea Mă -nvălui în valuri, în ea mă risipesc Și când din spuma-i argintie iarăși
CÂNTECUL IUBIRII – SONETE (2) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 808 din 18 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345304_a_346633]
-
culese de pe traiectul cerului. Și... DA: simțurile mele vibrau la cote înalte atunci când eram într-o aeronavă. Era lumea mea personală în care trebuia să-mi demonstrez abilitățile! Când era vorba de limita vieții și a morții, de-acolo din văzduh, nu-mi negociam trăirile! Chiar iubeam viața de pilot ! Nu era un teatru ieftin cum observ că se joacă în alte domenii. Mie mi-a plăcut mereu să fiu sincer cu mine însumi, să-mi analizez mereu alternativele din portativul
PARTEA A V-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345326_a_346655]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘOAPTE Autor: Elena Spiridon Publicat în: Ediția nr. 812 din 22 martie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-a lăstărit iubirea din trunchiul putrezit de la subsuoara pământului reavăn îmbătat de aroma verdelui mugurele devine sângeriu rupe văzduhul spre soarele-amorez amețit de lipsa gravitației nu aude glasul topit al ciocârliei aș tăia frunza și floarea și brațele purtate de vânt dar va curge iar seva în cascade va revărsa iar șuvoi de păcate iar tu vei pivota întregul
ŞOAPTE de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 812 din 22 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345349_a_346678]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > DOR DE CASĂ Autor: Doina Theiss Publicat în: Ediția nr. 814 din 24 martie 2013 Toate Articolele Autorului Cînd soarele apare și cerul strălucește Cînd păsărele-albastre văzduhul îl străbat, Simt al meu suflet, cum plînge și dorește Pe natale plaiuri să fie-acum purtat. Cu inima rănită ce strigă de durere Cu gîndul ce zboară acasă, ne-ncetat Alin acum durerea dîndu-i mîngîiere Cu versul de tristețe, în lacrimi
DOR DE CASĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 814 din 24 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345384_a_346713]
-
joase, apoi mai năvalnice , unii împotriva altora ... În fine , bărbații primiră coase pe care le bătură mai întâi . Femeile , vreo patru, primiră furci să întoarcă fânul cosit ieri. Traseră câteva brazde bune la coasă, dar tensiunea se simțea parcă în văzduh. Femeile s-au răsfirat pe luncă, în partea ce fusese cosită. Soarele se înălțase bine pe cer. Aveau apă rece la umbra prunilor, mai mergea câte unul să se răcorească. Tatăl Anei își vedea și el de treabă, trecuse la
OGLINDA VENEȚIANĂ de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376789_a_378118]
-
în limbile popoarelor vecine, de la care, autorii DEX-ului spun că au fost împrumutate de limba română. Această ipoteză o confirmă alt specialist. În volumul „Limba românilor” (edit. Miracol,1994), autoarea Mioara Călușiță Alecu face unele mențiuni cu exemple: „...cuvântul „văzduh” corespunde lui „vozduh” din limba rusă. În limba română văzduhul definește atmosfera în care se văd duhurile eliberate prin moarte, duhuri care se suie la cer. Cuvântul românesc „țară” pune la îndoială ipoteza că „țar” provine de la „Caesar”. Aparent, ar
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
că au fost împrumutate de limba română. Această ipoteză o confirmă alt specialist. În volumul „Limba românilor” (edit. Miracol,1994), autoarea Mioara Călușiță Alecu face unele mențiuni cu exemple: „...cuvântul „văzduh” corespunde lui „vozduh” din limba rusă. În limba română văzduhul definește atmosfera în care se văd duhurile eliberate prin moarte, duhuri care se suie la cer. Cuvântul românesc „țară” pune la îndoială ipoteza că „țar” provine de la „Caesar”. Aparent, ar fi greu de presupus că aceste cuvinte foarte vechi, moștenite
LIMBA ROMÂNILOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1420 din 20 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376809_a_378138]
-
Ogrădeasa , prin Zgleamăn , prin Dosul Răcii , la Bortă , pe Dălina , pe Valea Târgului , prin Rupturi , în Podu Lacului , prin Goroni la Bogata de Sus . Pe frunze atunci am zburat, pe fire de iarbă , când glasul ciocârliei plutind înspre cer , inunda văzduhul și Ogrădeasa în note sublime , pân” la Halauă , pe Imașul din Jos . O floare Ogrădaesa mi-a fost , o floare aprinsă în joc de lumini , cu raze tivită , cu picuri de apă ce curg în părău la umbră prin tufe
OGRĂDEASA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376864_a_378193]
-
se opinti Mărțișor și începu să învârtă repede vârtelnița, de-l sperie pe Moș Vreme. - Hei, mai încet, băiețaș, că-mi spulberi toate firele! - Ce sunt firele astea, Moșule? întrebă Mărțișor. - Sunt viețile oamenilor și viețuitoarelor. Ele rătăcesc hai-hui prin văzduh, atunci când trupurile mor, iar vânturile mele le mână și le poartă până aici la Caierul Vremii, unde fiicele mele le torc. Firele toarse și ursite sunt spulberate din nou de către vânturile sălbatice în cele patru zări. - Dar de ce faci asta
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
01 martie 2017 Toate Articolele Autorului Miresmele În a Elizeelor câmpii.. A deschis o floare ochii.... Vântul blând cu păpădii.... Dus-a omătul alb spre gri... Inimi mici ce ies la soare.. Totu-i transformat în boare.. Miresmele au umplut văzduhul... Triluri lungi melodioase se-aud.. Albinuța harnică zumzăie prin flori.. Văzduhu-i plin de cei cocori.. Petalele cu ochi de primăvară... Covorul ierbii încolțite... Primăvara vine cu alaiul ei de flori... Euforic soarele vine cu primii zori.. E primăvară!.. Și nu
MIRESMELE de CHIRICEA CIPRIAN IONUȚ în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376954_a_378283]
-
CÂND AM FURAT NOI FOCUL Când am furat noi focul, deja furasem apa, Pământul îl furasem când l-am pătruns cu sapa Și-n ochi de ciută blândă, ucisă în pădure, Am căutat să strângem ce alții să nu fure, Văzduh, lumină-n porți spre idealurile triste, Reprezentațiile obsesive altruiste, Pe care în stagiunile de viață și de moarte, Le veșnic repetasem citindu-le din carte, Din cartea ferecată și încă netradusă Din limba îngerească, ce chiar de ne-a fost
CÂND AM FURAT NOI FOCUL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376973_a_378302]
-
spuma-i albă-n sidefiu de perle Iar falduri de albastru-și sapă drumul Spre-abis, în murmur de iubiri eterne. Se scutur' pescăruși deasupra-i, tandri, Cu-aripi de îngeri însetați de zări, Plutind ușor, c-un gest de copilandri, Văzduhul sărutând rostesc chemări. În care țipă doruri ce-au fost mute Ținute-n mare taină de-un străjer. Se pierd în zări, ca un sobor de fluturi Ce-și cată liniștea-ntr-un colț de cer. Eu tac, din larg
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376807_a_378136]
-
Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2115 din 15 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Se întâmplă uneori să te împingă în undele imprevizibile tocmai o statornică locuire de suflet. Plutești neatins, imponderal, nepământean, ricoșând brusc de cealaltă parte a văzduhului, tras de braț de vreo înălțare? Piciorul alunecă, mâna se mișcă spintecând neatârnarea. Ridici fruntea, te menții la suprafață cu ochii larg deschiși către țărmul odihnei. Și privirea se menține peste valuri, peste zare, dincolo de cutremure, acolo unde îți alegi
SUPRAVIEȚUITORUL de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377018_a_378347]
-
ajuns, pe jos, în zdrențe, cu o sete de nestins în pântecele-mi schilav, la Ierusalim. Cămilarii trăgeau de zdrențele mele, în toate părțile, intuind, negustorește, că sub zdrențele mele se poate afla și altceva decât o simplă fâlfâire-a văzduhului. Era și acesta un mod de credință - dar eu m-am depărtat, iute și fără nicio vorbă, de el. Am trecut peste zădărniciile popoarelor și istoriei. Am ajuns sub umbra unui munte sumbru. Acuma, tăcut. Acolo, în vârf, neclintite, stăteau
EXISTENŢĂ ŞI NONEXISTENŢĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377011_a_378340]
-
o lună speriată, culcușul nupțial unde sângele învia, oglinda fermecată unde ți se conturau chipul, mâinile suave, ochii aceea mari care trimiteau mii de săgeți către o inimă în derivă, imaginea ta era mereu tulbure iar flacăra părului tău incendia văzduhul și-mi hărțuia umbra precum o nălucă din dramele shakespireane; vorbesc cu vântul și tac în fața celor apropiați să nu mă fac de râs, eu care puteam sorbi un cer întreg dimineața acum aud țipetele inimii de spaimă care simte
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377049_a_378378]
-
seama că nu mai poate zbura printre norii albi. Trebuia să coboare și să afle unde o poate găsi pe prințesa Primăvara. Zise: - Pană, penișoară, în zbor lin coboară! Uriașa pană ateriză, printre copaci, la marginea unei localități. Dacă din văzduh casele și copacii li se păreau strălucitori, aici, de aproape, li se păreau deosebite, uluitoare. Străzile erau asfaltate cu pietre nestemate, trotuarele acoperite cu plăci de gresie albăstrii, aurii, cu încrustații de safire, rubine și smaralde, de-ți era teamă
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
începu să se învârtă ca un titirez și țâșni săgeată spre înaltul cerului. Mărțișor se agăță de ea din mers. Gardienii după ei, cu caii înaripați, zvârlind cu săgeți de raze. Însă caii lor, după puțin timp de alergat prin văzduh, obosiră și se depărtară de uriașa pană. Gardienii renunțară și se întoarseră, zicând: - Cred că am scăpat de ei! Acolo sus, dincolo de nori, Mărțișor și Norocel începură să tremure de frig de le clănțăneau dinții. - Am scăpat, măi Norocel! Hai
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
Norocel rămaseră muți de admirație. Când se mai apropiară, observară că toți pomii erau inundați de flori în mii de nuanțe, iar pajiștea de un verde mătăsos era smălțuită cu flori prin care fluturi multicolori zburau într-un dans ciudat. Văzduhul răsuna de cântecul păsărelelor, iar de departe se auzea muzica suavă a unei orchestre nevăzute de viori. În fața palatului, în revărsarea de flori, fluturi și păsări, dansau pomii în floare, dansau izvoarele cu sălcii, dansau căprioare cu iepuri, veverițe cu
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]