1,940 matches
-
Sad. În 1993 se stabilește cu familia la București. A debutat cu poemul "Des" în pagina culturală a ziarului "Libertatea", singurul ziar de limbă română din Șerbia, care apărea la Pancevo/Novi Sad. Cartea să de debut în poezie, intitulată "Valsuri", a fost publicată de editură ziarului Libertatea în Panciova în 1970. Poeziile sale au fost traduse în limbile sârbă, germană, maghiară, macedoneană, slovaca, engleza și franceză. A tradus poeziile lui Vasko Popa, "Poezii I-II" (1983); Membru al Uniunea Scriitorilor
Ioan Flora () [Corola-website/Science/298900_a_300229]
-
Similar, tonul de SMS „Ascending” este codul Morse pentru „Connecting People”, sloganul Nokia. Tonul „Standard” de SMS este codul Morse pentru „M” (Mesaj). Tonul de apel „Nokia tune” se bazează pe o compoziție a muzicianului spaniol Francisco Tarrega, numită „Gran Vals” și datează din secolul 19. Nokia Tune a fost inițial numit „Grande Valse” dar a fost schimbat în „Nokia Tune” în jurul anului 1998, devenit între timp foarte cunoscut. Nokia este uneori numită aikon (Nokia scris invers) de non-utilizatorii de telefoane
Nokia () [Corola-website/Science/297750_a_299079]
-
der Vernunft, în 1897 înainte de moartea sa. Poate cel mai mare tribut pe care Brahms i l-a putut plăti lui Strauss a fost remarca sa că ar fi renunțat la orice dacă i-ar fi fost dat să compună valsul "Dunărea albastră". O anectodă datând din vremea când Brahms a făcut cunoștință cu Strauss este că fără rușine, ultimul dintre ei a notat cuvintele „vai, nu de Brahms!” pe autograful faimosului vals. Începând cu anii 1860, când lucrările sale se
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
dacă i-ar fi fost dat să compună valsul "Dunărea albastră". O anectodă datând din vremea când Brahms a făcut cunoștință cu Strauss este că fără rușine, ultimul dintre ei a notat cuvintele „vai, nu de Brahms!” pe autograful faimosului vals. Începând cu anii 1860, când lucrările sale se vindeau în număr mare, Brahms chiar reușise financiar. Prefera însă un stil de viață modest, trăind într-un simplu apartament de trei camere, având o servitoare. Dădea de pomană majoritatea banilor rudelor
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
târziu, a cărui muzică a avut un rol esențial în formarea identității naționale finlandeze. Esența operei sale rezidă in cele șapte simfonii ale sale. Pe lângă acestea, printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără "Finlandia", "Suita Karelia (Karelia- sarja)", "Vals trist", "Concertul pentru vioară în D minor (Viulukonsertto)", "Lebăda din Tuonela (Tuonen joutsen)"- cel mai popular poem al "Suitei Lemminkäinen", numită adesea și "Cele patru poeme ale Kalevalei". Opera sa mai include poeme inspirate din epopeea națională finlandeză, Kalevala; peste
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
vor urma, în Anglia. În 1904, Sibelius se stabilește la Järvenpää, la 30 de kilometri nord de Helsinki. Din această perioadă datează celebrul Concert pentru vioară op. 47, muzica de scenă pentru Kuolema op. 44 din care este extras celebrul Vals trist, și muzica de scenă pentru Peleas și Melisande op. 46. Stabilirea la Järvenpää a marcat începutul unei noi etape stilistice, mai atrasă de universal, mai concentrată, mai clasică decât precedenta și ilustrată îndeosebi de Simfonia a III-a în
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
IS-IV-m-B-04349). Gheorghe Scheletti a compus piese de muzică instrumentală, multe dintre ele cu caracter militar sau patriotic, precum „Marș funebru la moartea lui Cuza Vodă”, „Hora Griviței”, „Marș funebru la moartea eroilor români de la Plevna”, „Suspinul Carpaților”, „Aurora boreală”, sau valsurile „Dorul”, „Iluzii pierdute” și „Grangurul” (înscris de Johann Strauss în repertoriul său). A compus, de asemenea, și numeroase piese de muzică vocală dintre care: „Vânătorii”, „Cinel-Cinel” și „De la mine pân’ la tine” (pe versuri de Vasile Alecsandri), „Baladă” (versuri de
Gheorghe Scheletti () [Corola-website/Science/308712_a_310041]
-
, cunoscut și ca Ion sau Ivan Ivanovici (n. Jovan Ivanović în 1845, Timișoara - d. 16/28 septembrie 1902, București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”. Anul nașterii nu se cunoaște cu exactitate, dar cele mai multe surse indică anul 1845. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
1845, Timișoara - d. 16/28 septembrie 1902, București) a fost un clarinetist, dirijor și compozitor român de muzici militare și muzică ușoară. Creația lui cuprinde în majoritate dansuri (vals, cadril, polcă) și marșuri. Cea mai cunoscută compoziție a sa este valsul „Valurile Dunării”. Anul nașterii nu se cunoaște cu exactitate, dar cele mai multe surse indică anul 1845. În copilărie, a primit în dar un flaut pe care a învățat să îl mânuiască de unul singur. Mai târziu, a intrat copil de trupă
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
din România, în anul 1900. Cariera desfășurată de timpuriu în jurul ansamblurilor militare i-a sădit interesul pentru compoziție, genul abordat pendulând între muzica ușoară (dansurile) și scriitura în caracter marțial (piese pentru fanfară, marșuri). Este integrat generației de compozitori de vals vienez, al cărei exponent de prim rang este Johann Strauss-fiul; de altfel, discografia sa îl surprinde în această ipostază cel mai adesea, numele său fiind regăsit pe compilații de gen mai curând decât pe discuri proprii (una dintre puținele astfel
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
Ion Iancu, editată de către Electrecord și Discovery Records). Ivanovici se stabilește în 1901 la București și moare aici un an mai târziu. Strănepotul său este renumitul pianist . A compus peste 350 de piese. Este însă cunoscut pe plan mondial prin valsul „Valurile Dunării”, piesă care s-a bucurat de un succes atât de mare, încât a fost uneori atribuită altor compozitori, între care și Johann Strauss-fiul. A fost interpretată prima dată la Expoziția Universală de la Paris din 1889, în aranjamentul semnat
Iosif Ivanovici () [Corola-website/Science/308225_a_309554]
-
l-a plătit vreodată. Situația s-a îmbunătățit într-un fel în martie 1821, când Vogl a interpretat liedul „Der Erlkönig" (D. 328) la un concert care a fost foarte bine primit. Luna aceea, Schubert a compus "Variațiuni pe un vals de Diabelli" (D. 718), fiind unul dintre cei cinci compozitori care au contribuit la publicația Vaterländischer Künstlerverein. Producția celor două opere ale sale i-a atras atenția mai mult ca oricând către scenă, unde, din motive variate, el a avut
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
pe stăpâna casei, obiectul unei pasiuni secrete. Violetta este obosită de atâta atenție, așa încât, pentru a dramatiza puțin scena, propune un toast colectiv ("Libiamo ne' lieti calici"/" Să bem din vesele cupe"). Petrecerea continuă: în salonul alăturat începe muzica de vals; invitații pleacă să danseze, dar un acces de tuse împiedică ieșirea Violettei, care rămâne pe loc, sprijinită de Alfredo. Ecoul muzicii de vals ajunge până în centrul scenei, servind drept fundal al conversației celor doi: declarațiile de dragoste ale bărbatului ("Un
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
Libiamo ne' lieti calici"/" Să bem din vesele cupe"). Petrecerea continuă: în salonul alăturat începe muzica de vals; invitații pleacă să danseze, dar un acces de tuse împiedică ieșirea Violettei, care rămâne pe loc, sprijinită de Alfredo. Ecoul muzicii de vals ajunge până în centrul scenei, servind drept fundal al conversației celor doi: declarațiile de dragoste ale bărbatului ("Un dì, felice, eterea,/mi balenaste innante"/" Într-o zi, fericită, ușoară ca un fulg,/mi-ai apărut dinaintea ochilor") se amestecă cu refuzul
Traviata () [Corola-website/Science/307632_a_308961]
-
Sebastian Marină ši Cătălin Herlo. Regia: m.chris.nedeea. 2. Noir Deșir de Diana Chioreanu, cu Ramona Dumitrean. Regia: m.chris.nedeea 3. Pâine, orbi și saxofoane , după Matei Višniec ši John Steinbeck. Cu KUMM, regia: m.chris.nedeea 1. Valsul hazardului de Victor Hâim (Fr); cu Marius Bodochi și Ramona Dumitrean - spectacol prezentat exclusiv la București, la Teatrul Nottara; 2. Chip de foc de Marius von Mayenburg (De), cu Ovidiu Crișan, Carmen Culcer, Ramona Dumitrean, Adrian Cucu, Ionuț Caras - spectacol
Teatrul Imposibil () [Corola-website/Science/306838_a_308167]
-
după S.Beckett (Fr); spectacol în limba maghiară, prezentat în curtea interioară din Piață Unirii 10, Cluj, intrarea liberă; 7. Simona de St. Caraman (Ro); cu Simona Stoicescu; spectacol realizat și prezentat la București, în parteneriat cu La Scenă; 8. Valsul hazardului de Victor Hâim (Fr), versiunea ÎI; cu Ionuț Caras și Ramona Dumitrean; spectacol prezentat cu intrarea liberă la Sala Studio a Teatrului Național Cluj; În cadrul programului 7 dramă 7 szerzo 7 virtualis eloadas, derulat timp de 7 săptămîni, cu
Teatrul Imposibil () [Corola-website/Science/306838_a_308167]
-
2004; - Festivalul național de teatru de cameră și underground, Arad, mai 2004; - Festivalul Internațional Fellsighed, Târgu-Mureș, iulie 2004; - Transsylvania express, Lyon, octombrie 2004; - Întâlnirile europene de la Cluj, octombrie 2004; a unor reprezentații în oglindă - versiune română și franceză - cu spectacolul Valsul hazardului, atât la Lyon (3 reprezentații) cât și la Cluj (4 reprezentații cu intrarea liberă); 1. Tatiana Repina, dramă inedită într-un act de Cehov, carte obiect 2. Ce dracu' se întîmplă cu trenul asta?, 3 piese de Radu Țuculescu
Teatrul Imposibil () [Corola-website/Science/306838_a_308167]
-
formație rock/metal din Timișoara, România. Grupul rock STONE FIXION s-a format în decembrie 2000,din muzicieni care au activat în diferite grupuri din zona rock a Timișoarei (Radical din val ,Dian,Se.Do.Al.,Era ticăloșilor,Blame,Fragil,Vals hedone).Membrii fondatori au fost POPOVICI SERGIU-MIHAI(CHITARĂ,VOCAL) și ALIN RUSU (TOBE) care din perioada RADICAL DIN VAL aveau o seama de proiecte ,cel mai important fiind SE.DO.AL.,grup din care mai făceau parte muzicieni importanți din
Stone Fixion () [Corola-website/Science/302665_a_303994]
-
românească. În 1932 tipărește, la invitația lui Nicolae Iorga, în cadrul Editurii "Datina românească" din Vălenii de Munte, prima sa piesă, "Ioana d'Arc", înscrisă mai târziu în repertoriul Naționalului clujean. În anul 1936 apare, în Editura "Vremea", romanul " Invitația la vals", care înregistrează, de-a lungul timpului, 35 de ediții, obținând un record unic în materie de tiraj. Autorul devine unul dintre cei mai citiți scriitori din perioada interbelică. În anul 1938 apare romanul "Scrisoarea de dragoste" în colecția "Universul literar
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298982_a_300311]
-
dansul devenise în scurt timp popular. Îndrăgită pe atunci era executarea cancanului coborând în lanț și cu mult tumult pe trepte. Dansurile acestea cu adevărat „infernale” nu l-au inspirat imediat pe Offenbach. Primele lui compoziții la Paris au fost valsuri, pe care le-a scris din dorința de a deveni renumit în buna societate. Aceste compoziții denotă latura personalității lui Offenbach predispusă la melancolia și visele provenite din dificultatea singurătății sale într-o metropolă, la vârsta când alți copii sau
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
se află încă sub oblăduirea părinților. Încurajat de Halévy, care-i prevedea un viitor strălucit de compozitor, dar probabil și în urma unei crize sufletești, Jacques a părăsit Opera Comică în 1837. Prima interpretare pentru publicul larg a unor suite de valsuri de Offenbach a avut loc în 1836, în cadrul unui concert de promenadă în sala cafenelei Jardin Turc. Una dintre suite, „Fleurs d'Hiver”, a avut succes și a fost inclusă în repertoriul balurilor operei și în cel al Operei Comice
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
fost inclusă în repertoriul balurilor operei și în cel al Operei Comice. Fiind de-acum încolo considerat un talent promițător, el a fost interpretat de către dirijorul Louis-Antoine Jullien (1812-1860) și în sezonul de vară 1837 din Jardin Turc. „Rebecca”, un vals al adolescentului Offenbach, a ajuns astfel notoriu în presă, datorită melodiilor preluate din cultul iudaic și i-a adus renumele unui modernist radical și iconoclast. Activitatea pentru Jardin Turc a fost întreruptă abrupt, probabil din cauza diferendelor cu Louis-Antoine Jullien, astfel încât
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
al unei Franțe umilite de prusaci. Pe data de 16 noiembrie 1860 Offenbach s-a văzut în fine interpretat pe scena Operei Naționale, cu baletul în două acte "Le Papillon". Criticii consacrați au văzut în acest spectacol, care conținea și valsuri, o profanare a lăcașului, dar publicul i-a făcut o primire favorabilă, asigurându-i astfel 42 de reprezentații. Ultimele dintre ele au avut loc concomitent cu scandalul operei "Tannhäuser", amplificând probabil resentimentele pe care Wagner oricum le nutrea față de Offenbach
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
1863, când opera romantică a lui Offenbach "Nimfele Rinului" a ajuns să fie reprezentată pe scena de la "Hofoper", care refuzase cu puțin timp înainte un proiect wagnerian. Vienezii nu au apreciat însă nici opera lui Offenbach, care includea atât un vals din "Le Papillon" cât și cântecul patriotard "Vaterlandslied", compus la Köln în 1848. Posteritatea le va da dreptate, compozitorul va folosi singura melodie care avusese succes la Viena, "Cântul elfilor" ("Der Elfengesang"), în "Povestirile lui Hoffmann". Probele operei au făcut
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
de asemenea, și 6 opere: "Soria" (1911) "Ad majorem feminae gloriam" (1915) "Traian și Dochia (1921) "Agamemnon" (1922) "Bellerophon" (1925) "Meleagridele" (1958) Este și autorul unui balet, "Tragedie în pădure" (1962). În afara acestora, Cuclin a compus sonate, sonatine, cvartete, madrigale, valsuri, piese corale, concerte pentru vioară, pian, melodii de inspirație folclorică etc. Marea majoritate a creațiilor sale n-au fost interpretate și încă nu s-a întocmit un catalog complet al pieselor sale. Cea mai completă listă a compozițiilor cucliniene se
Dimitrie Cuclin () [Corola-website/Science/303525_a_304854]