2,333 matches
-
spre ușa apartamentului răcnind despre izbânda dentară, plin de sânge ca un leu știrb după vânătoare. Mama de-abia m-a văzut când am deschis ușa și am luat-o la fugă pe scări. Săream câte cinci deodată, spre disperarea vecinei de la parter. În clipa în care am ieșit din scară și l-am văzut în capătul aleii, l-am strigat. Apoi i-am arătat dintele, am fugit spre el și ne-am luat în brațe. Azi am toți dinții în
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
iar toate zgomotele se auzeau amplificate de partea ceastălaltă a ușii, în apartament. A intrat încet, pipăind după întrerupător și ciulindu-și urechea. „Să vezi că nu-i acasă guguștiucul, iar a luat-o razna“, a zis, întorcându-se spre vecina ei, care îi urmărise toate mișcările, fără să scoată o vorbă. „Hai, intră.“ Odată cu ele a intrat în vestibul, răspândindu-se pe dată în întreg apartamentul, un miros de pământ reavăn și de flori mucezite, purtat ca o mireasmă, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a intrat în prima încăpere, mult mai mare decât celelalte, și-a aruncat geanta pe canapeaua cu care se mândrea în fața oricui, proaspăt îmbrăcată într-o stofă cu dungi subțiri crem și maronii, urmată, cu pași mărunți și sfioși, de vecina rămasă în picioare cât timp cealaltă s-a reîntors în vestibul, unde era cuierul de perete cu oglindă, și și-a scos anevoie haina neagră, s-o atârne pe un umeraș. Apoi a mai străbătut o dată încăperea mare, despărțită printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
până a reușit să-l potrivească în surdină. Bombănea abia auzit, în timp ce își întindea brațul să miște butonul de volum. Acum a răsuflat a ușurare, s-a așezat și a poftit-o să se așeze într-un fotoliu și pe vecina rămasă în mijlocul încăperii, urmărindu-i cu privirea mișcările energice, cu mâinile tot împreunate în față, de parcă s-ar fi temut să calce covorul enorm, cu flori mari, ce vor fi arătat extraordinar la vremea când fuseseră împletite, cu decenii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
caldă și roșiatică a amurgului năvălind pe ușa-fereastră larg deschisă, aducând mirosuri prăfoase de oraș zgomotos și aglomerat și de frunze proaspete și de flori umflând arborii cu ciorchini de culori înfierbântate, spune: „Mă duc să fac o cafea“. Iar vecina se ridică, zicându-i: „Merg să vă ajut“, dar o oprește cu un gest hotărât: „Nu, nu, stai aici. O fac eu“. Își târăște picioarele descălțate între timp de pantofii tari și negri și vârâte în papucii moi de pâslă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
câte vorbe printre hârâiturile aparatului. „Nu, sunt obosită, ne vedem altădată. Bineînțeles că mă poți vizita. Doar n-o să rămân acolo!“ Vocea stridentă continua să strige în receptor. Doamna Marga Pop și-a îndepărtat receptorul de ureche, și-a privit vecina ridicând ochii în tavan, șoptindu-i: doamne, cicălitoare sunt unele femei! A rămas așa o vreme, ca împietrită, după care a apropiat brusc receptorul de ureche și de gură, întrerupând vocea de la celălalt capăt: „Nu, nu, mă duc foarte devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așeze în pat, dar îi era teamă să rămână singură. Aproape o cuprindea furia văzându-i atât de absorbiți de reportajul care continua și continua și continua și nu mai scoteau o vorbă, de parcă ar privi o capodoperă! Și atunci vecina a spus: „Bine că a trecut și asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație. Andrei Vlădescu s-a retras să-și continue scrisul. Vecina s-a foit un timp, a spus câteva lucruri lipsite de importanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
nu mai scoteau o vorbă, de parcă ar privi o capodoperă! Și atunci vecina a spus: „Bine că a trecut și asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație. Andrei Vlădescu s-a retras să-și continue scrisul. Vecina s-a foit un timp, a spus câteva lucruri lipsite de importanță, bătrâna doamnă Marga Pop i-a răspuns neatentă. Nu insistăm. Apoi cealaltă s-a ridicat, pregătindu-se de plecare. A mai întrebat-o dacă are cine s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
lui Andrei Vlădescu, face ce-i spune. Într-o zi a năpădit-o tristețea, voia să stea de vorbă cu cineva, a dat câteva telefoane și nu i-a răspuns nimeni, a privit pe ușa-fereastră a camerei mari spre apartamentul vecinei, dar n-a zărit-o nici pe ea, s-a învârtit un timp ascultând ceasurile ticăind în contratimp. Apoi s-a așezat pe taburetul din fața oglinzii ușor tulbure a noptierei, privindu-se îndelung. S-a trezit cu un ruj în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
neîntrerupt în după-amiezile și serile de sfârșit de iunie și început de iulie. Doamna Marga Pop nu mai răspundea nici la telefon, nici la soneria ușii, ci Andrei Vlădescu. Doamna Marga Pop umbla. Își reluase drumurile, încet, tacticos, însoțită de vecina ei, madame Caliope Teodorescu, nu întotdeauna cu treabă, chiar dacă vizita magazinele sau piața, nu întotdeauna având o idee clară de ce ieșea din casă, dar extraordinar de curioasă la imaginea de acum a orașului, întru nimic schimbată: zgomotos, enervant, obositor, prăfos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ajuns. Citea și umbla mult ca să poată dormi noaptea mai ușor, dar nu reușea să alunge coșmarurile. Se ferea să fie văzut, pleca dimineață și se întorcea seara foarte târziu, nu pentru că s-ar fi simțit vinovat de ceva, dar vecina de la etajul patru devenise extrem de insistentă și îi pândea drumurile. Ce să-i spună? Duminicile îi era mai greu să plece, dar își făcea de lucru, cum reușise în prima duminică de după plecarea Mioarei. S-a apucat mai întâi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
le voi face în mijlocul lui. După aceea, are să vă lase să plecați. 21. Voi face chiar ca poporul acesta să capete trecere înaintea Egiptenilor; și, cînd veți pleca, nu veți pleca cu mîinile goale. 22. Fiecare femeie va cere de la vecina ei și de la cea care locuiește în casa ei, vase de argint, vase de aur, și haine, pe care le veți pune pe fiii și fiicele voastre. Și veți jefui astfel pe Egipteni." $4 1. Moise a răspuns, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
asupra Egiptului. După aceea, vă va lăsa să plecați de aici. Cînd vă va lăsa să plecați de tot, chiar vă va izgoni de aici. 2. Vorbește cu poporul ca atunci fiecare să ceară de la vecinul său și fiecare de la vecina ei, vase de argint și vase de aur." 3. Domnul a făcut ca poporul să capete trecere înaintea Egiptenilor. Chiar Moise era foarte bine văzut în țara Egiptului, înaintea slujitorilor lui Faraon și înaintea poporului. 4. Moise a zis: "Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
de Muscat Gallo în timp ce tu arunci bani pe toate fleacurile. — Vrei, te rog, să definești cuvântul fleacuri? se răsti Ignatius. — Toate cărțile alea. Gramofonu’. Trompeta pe care ți-am cumpărat-o luna trecută. — Eu consider trompeta o investiție bună, deși vecina noastră, domnișoara Annie, nu este de acord. Dacă îmi mai bate în jaluzele, am să arunc cu apă în ea. — Mâni ne uităm în ziar, la anunțurile cu angajări. Te-mbraci bine și te duci să-ți găsești de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
unei mătuși bătrâne cincizeci de cenți, o verișoară fusese lovită de tramvaiul de pe Magazine Street, un unchi mâncase o prăjitură cu frișcă veche, un naș atinsese o sârmă cu curent electric căzută jos în timpul unui uragan. — E biata domnișoară Annie, vecina noastră. Azi-dimineață era gata să leșine pe alee. Nervii, copile. A spus c-ai trezit-o azi-dimineață cântând la banjo. — E lăută, nu banjo, tună Ignatius. Să nu mă ia pe mine drept unul dintre personajele perverse ale lui Mark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mai întârzii la slujba de duminică. Aflu eu cum îl cheamă. Păi dacă nici nu-i pasă de mine! — Irene, ce rău poate fi să-l întâlnești? — Am destule probleme cu Ignatius. Ce nenorocire, Santa! Dacă-l vede domnișoara Annie, vecina de alături, cu unu dintre cărucioarele alea? Ș-așa vrea să ne reclame că tulburăm liniștea oamenilor. Tot timpu’ ne spionează de după jaluzelele dinspre alee. — Nu trebe să te necăjești de ce zice lumea, Irene, o sfătui Santa. Oamenii din blocu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Ignatius, scuipând floricele de porumb peste mai multe rânduri de scaune. Cum îndrăznește să pretindă că este virgină? Privește ce față degenerată are! Violeaz-o, omule! Ce trăsniți mai vin aici la matinee, spuse o doamnă cu o sacoșă pentru cumpărături, vecinei ei. Privește-l. Mai poartă și cercel. Urmă apoi o scenă de dragoste, prezentată estompat și Ignatius începu să nu se mai poată stăpâni. Simți cum îl cuprinde isteria. Încercă să tacă din gură, dar constată că nu reușește. — Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
-se că, dacă vor mai face și alte poze, tot ce vor prinde va fi ceafa sa. — Ascultă, spuse el, știi ceva despre tatăl copilului? Ea ridică din umeri. — Doar că e mort. Și că era un nemernic, după spusele vecinei de vizavi. De ce, o bătea, o Înșela? — N-am idee. Dar zgripțuroaica Îl face să pară Hitler, exceptând partea cu personalitatea de Învingător. — Grozav. Acasă la familia Erskine, singurul lucru care se schimbase era calitatea aerului. Pereții erau În continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se ridice. Un pahar mare cu o băutură transparentă era Încleștat În mâinile ei, iar o țigară pe jumătate fumată Îi stătea Înfiptă Între buze. Din sticla de votcă de pe măsuța de cafea lipsea o cantitate considerabilă. Prietena ei, vecina de vizavi, cea care nu făcuse ceai pentru polițiști, stătea Într-un fotoliu și Își Întinse gâtul zbârcit și lung pentru a vedea cine venise. Ochii ei străluciră ca mărgelele imediat ce-l recunoscu. Sperând probabil că era vorba de vești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Îi căzură pe jerseu. — E mort, nu-i așa? Micul meu Richard e mort? Ochii Îi erau injectați de atâta plâns și votcă, iar fața ridată și roșie. Arăta ca și cum ar fi Îmbătrânit cu zece ani În ultimele zece ore. Vecina se aplecă În față nerăbdătoare, așteptând momentul adevărului. — Încă nu știm nimic, spuse Logan. Am venit doar să vă mai pun câteva Întrebări, bine? Doamna Erskine făcu semn că da și trase o nouă gură de nicotină și alcool. — Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o nouă gură de nicotină și alcool. — Este vorba despre tatăl lui Richard. Femeia rămase nemișcată, ca și cum cineva ar fi trecut prin ea o mie de volți. — Nu are tată! — Ticălosul n-a vrut să se Însoare cu ea, spuse vecina cu o ușurare evidentă. Nu era tocmai vestea pe care o așteptase cu atâta nerăbdare, dar dezgroparea trecutului dureros era un substitut decent. — A urcat-o În pat când ea avea doar cinșpe ani, și dup-aia n-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cinșpe ani, și dup-aia n-a mai vrut s-o ia de nevastă. Un Împuțit! — Da, Încuviință doamna Erskine cea rămasă nemăritată ridicând În semn de salut paharul de vodcă ce se golea cu repeziciune. Un Împuțit! — Normal, continuă vecina, cu vocea devenindu-i o șoaptă teatrală, Încă vrea să-l vadă pe băiat. Îți dai seama? Nu vrea să-l recunoască, dar vrea să-l ducă la Duthie Park și să joace cu el fotbal! Se aplecă peste masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
și scrisori și felicitări, dar eu le arunc direct la gunoi. Ne-ați spus că tatăl e mort. Doamna Erskine Îl privi Încurcată. — Nu-i adevărat. — Ar putea la fel de bine să fie mort. La cât suflet are În el, zise vecina cu un rânjet satisfăcut. Logan Își dădu seama dintr-odată ce se Întâmplase. Watson Îi spusese că tatăl copilului era mort pentru că scorpia aia de vecină afirmase asta. — Înțeleg, spuse Logan apăsând cuvintele și Încercând să păstreze un ton neutru. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
adevărat. — Ar putea la fel de bine să fie mort. La cât suflet are În el, zise vecina cu un rânjet satisfăcut. Logan Își dădu seama dintr-odată ce se Întâmplase. Watson Îi spusese că tatăl copilului era mort pentru că scorpia aia de vecină afirmase asta. — Înțeleg, spuse Logan apăsând cuvintele și Încercând să păstreze un ton neutru. Și tatăl a fost informat că Richard a dispărut? Era a doua oară când punea această Întrebare În interval de o oră. Deja știa răspunsul. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan apăsând cuvintele și Încercând să păstreze un ton neutru. Și tatăl a fost informat că Richard a dispărut? Era a doua oară când punea această Întrebare În interval de o oră. Deja știa răspunsul. Nu e treaba lui! zbieră vecina, pe un ton cât mai Înveninat cu putință. Și-a cedat toate drepturile nenorocite când nu a vrut să Își recunoască fiul. Gândește-te cum e pentru bietul copil să treacă prin viață ca un bastard! Oricum, Împuțitul ăla ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]