4,259 matches
-
îmi dă o stare de plăcută amețeală. Câteva păsări ciripesc, cântă legănându-se pe ramuri. Din gâtlejurile lor mici țâșnesc triluri în cinstea primăverii sosite. Razele soarelui vibrează precum râsul îngerilor fericiți printre ramurile arborilor cu mici frunzișoare verzi (ah! verdele, principiul creator!) și muguri fragezi, gata să se desfacă... Pământul se bucură, respiră... Totuși e rece, mă retrag în casă, mă așez la computer. Aș vrea să scriu ceva, ceva despre neliniștea acestui anotimp, despre flori și despre femeile care
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
picta frumoasă toamnă Într-o rochie de bal Însă sufletul mă-ndeamnă Să-ți pun haine de hamal Și-n dezmăț de frunze moarte Fără să-ți cunoști finalul Să porți cuferele sparte Să acopere fundalul Pânzei ce imploră jertfa Verdelui ce-adânc zvâcnește Fluturând în vânt eșarfa Ce-n lumină șerpuiește. Te-aș picta ca pe-o fecioară Despletită de orgolii, De pudori din lumi de ceară, Strâmbe, false, derizorii. Însă nu mai am putere Să te simt ca altădată
TABLOUL TOAMNEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377609_a_378938]
-
noi mai credem într-o toamnă, Argila casei cerului o tot lipim de cuib, Să ne întoarcem, două păsări, la cea vamă, În care se mai cere un adânc sărut. Dacă e toamna un preludiu, încă, Hai, stinge-mă, cu verdele din foc, Cu apa lacrimilor, izgonite să nu plângă, Și cazi în calea toamnei la mijloc. LILIA MANOLE Referință Bibliografică: Dacă e toamna încă un preludiu... Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1708, Anul V, 04 septembrie 2015
DACĂ E TOAMNA ÎNCĂ UN PRELUDIU... de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1708 din 04 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377627_a_378956]
-
din 26 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului D E S T I N E - episodul 1 - Este un început de iunie frumos, cu soare și căldură moderată. Se preconizează temperaturi mari, cu arșiță și secetă. Deocamdată, grădina zâmbește încărcată de verdele bucatelor, care așteaptă pârguirea, iar mireasma florilor, îndeosebi a crinilor, te îmbată și îți dă o stare de euforie, vrednică pentru viața idilică de la țară. Liniștea tronează peste tot, poate un lătrat de câine sau un măcăit de rațe, care
D E S T I N E de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378304_a_379633]
-
câmpiei se leagănă-n urcușuri. In dorul lor... de verde, aleargă-n risipire, Cohortele de frunze, ascunse-n arămiu. Sub fuga lor, pământul, încearcă să respire, Și peste tot prejurul s-a așezat pustiu. Referință Bibliografică: In dorul lor... de verde / Marin Bunget : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Marin Bunget : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
IN DORUL LOR... DE VERDE de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378352_a_379681]
-
publicat în Ediția nr. 2027 din 19 iulie 2016. sunt condamnată ziua să trec strada pe roșu când alerg după un job că numai roșu văd în fața ochilor iar noaptea să o petrec într-un punct al peretului vopsit în verde și să-mi pregătesc pe aburii încinși ai dimineții dulcea cafea amară ce trezeaște până și umbra uitată pe o urmă de mal. sunt condamnată să trăiesc numai în crize cică așa sunt mai frumoasă ca ieri și ca mâine
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
chemare!...... XXII. ÎN ZORI, de Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1982 din 04 iunie 2016. de când stai ascuns în creioanele mele colorate? adevărul e că în sertar acestea stăteau cuminți și numai acum în zori le-am auzit șoptind verdele e musai să picteze o inimă cât muntele din fața casei roșul păraiele de dor iar orange cascada unde se revarsă secundele așteptărilor. albastrul nu are astâmpăr și le tachinează pe fiecare cum că el trebuie să aibă domnia că numai
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
Elena Spiridon , publicat în Ediția nr. 1976 din 29 mai 2016. - Ce-i, Geo?! Vino să te iau în brațe, baiatul meu pufos și drag! Nu vrei? Ești gelos? Treaba ta, eu vă iubesc pe amândoi. Mă privește țintă și verdele din ochi se lărgește ca o câmpie în mijlocul primăverii. - Cu-cu! Cu-cu! strigă pasărea scurt și răsunător ca un orologiu, din vărful nucului din spatele casei. - A-na! A-na! îi răspund, dar cucul e deja deasupra capului și pleacă
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
are grija mama să te facă iarăși dolofan. Citește mai mult - Ce-i, Geo?! Vino să te iau în brațe, baiatul meu pufos și drag! Nu vrei? Ești gelos? Treaba ta, eu vă iubesc pe amândoi.Mă privește țintă și verdele din ochi se lărgește ca o câmpie în mijlocul primăverii.- Cu-cu! Cu-cu! strigă pasărea scurt și răsunător ca un orologiu, din vărful nucului din spatele casei.- A-na! A-na! îi răspund, dar cucul e deja deasupra capului și pleacă
ELENA SPIRIDON [Corola-blog/BlogPost/378269_a_379598]
-
austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete vărgate pentru sentinele, iar poștalionul aleargă răscolind colbul, tras de patru perechi de cai, biciuiți aprig de surugii. Acesta umbră din tristețea imensității provinciale cezaro-craiesti strică vioiciunea verdelui peisaj cu care copilul Eminescu venise de acasă. În această năvălire de zidărie germanica, bisericuța de lemn, învelita cu șindrila, mai sta că un semn al simplității pământului, până ce și aceea fu strămutata mai către margine, în Clocucica. Elevul Mihai
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
să mut calul pe tabla de șah... Am nevoie să mă-nfășor în ceasul noului, ce zboară puterea tuturor. Sunt ca o lumină, supărată pe singurătatea nopții. Și-atunci, din când în când, rup memoria, să uit că sufletul din verdele pietrelor mănâncă timp! Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: RUP MEMORIA / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1945, Anul VI, 28 aprilie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
RUP MEMORIA de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378384_a_379713]
-
cruci ponton. Zadarnic mă strivea în gheare coasa, rupându-mi rădăcini din bobul sfânt, din preamăriri de Cer sosi crăiasa, și aripi de lumini mi-au ars în gând. Priveam cum curge-n ochi o primăvară, sub streașina-i de verde roditor, dar ce frumos s-a scuturat o vară în brațele-mi de jale și de dor! Autor Doina Bezea Dedic acest poem tuturor sufletelor care au învățat ce înseamnă cuvântul mamă așteptând ORICÂT până li s-a îndeplinit minunea
ANI... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378459_a_379788]
-
Iar din vise așteptam Zorii albi ca să mă cheme. Am ajuns prin ierni pufoase Unde fulgii aveau glas, Iar din grai le ieșeau aburi Încălzind recele-mi pas. Și purtată-n primăvara Ce-o credeam a nu știu cui Am descoperit un verde Doar al meu și-al nimanui. Tolănită-n crudul verde Viață-n sânge-mi izvora, Iar culori de pretutindeni Ființa-n verde mi-o topea. În nuanțe de tot felul Cu-n penel din flori pictam Sufletu-mi cu al
ÎNCĂ POT VISA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378477_a_379806]
-
de bogățiile cu care o răsplătiseră împăratul și împărăteasa și fără să dea nici o explicație de ce nu mai dorea să rămână în acel loc. Apucase să zărească frumusețea de copilă și se speriase de moarte deslușind culoarea ochilor acesteia, unul verde și unul albastru. Alergase nebunește prin palatul pe care împăratul îl încărcase cu trandafiri și care vuia de veselie, își adunase toate lucrurile, le urcase în căruța cu odoarele care îi fuseseră dăruite și dispăruse înainte ca supușii împăratului să
PRINŢESA TRANDAFIRA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378529_a_379858]
-
nevoie, a verii incandescente ce-ți clocote dorințele în suflet ! Când iarnă îți ninge domol a reveriei minte, expirația mea fie viscolul ce-ți împrăștie gânduri pentru piesă muzicală ! O, expirație ... o, ce inspirație ---parfum de primăvară și cireși înfloriți ! Verdele crud al vieții, ajuns albul curat al petalelor spre bucuria rodului în toamna aurie ! Înțelepciune în atâta dragoste pentru viața ! 12 dec 2015 Mara Emerraldi Referință Bibliografica: ANOTIMPURI / Mara Emerraldi : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1808, Anul V, 13
ANOTIMPURI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378646_a_379975]
-
cuibărit în mine, simt cum prin ține curg. Mă strângi ușor de mână. Se-aude în surdina Cum stele sidefate dansează în eter, În păr lucesc cristale, spirale de verbina, Răscumpăram eresuri din timpul efemer. Se zbate în privire tot verdele din brad, Ne trec îngerii pragul, prind visele contur, Iubirea ne colindă-n miresmele de nard Și-n simfonii celeste toastam în albul pur. Ce-aproape este raiul, surâde-n ochii mei, Coboară Dumnezeu s-aprindă-n noi lumini, La cină avem
NINGE CU MĂLINI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1808 din 13 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378636_a_379965]
-
duh. Soarele strălucea, pasarelele cântau, vântul dulce al muntelui ne mângâia, pădurea coniferelor ne ocrotea, Sfanțul Prooroc Ilie ne răcorea, Dumnezeu ne binecuvânta. Peisajul mirific al muntelui, în dogoarea verii, frumos pastelat cu nuanțele culorilor de alb al calcarelor, de verde închis al pădurilor de conifere, de verde deschis al pajiștilor alpine, totul sub broderia multicolora a florilor de munte. Totul devenea mirific și de necrezut. În această minunată zi de 20 iulie 2003, cu binecuvântarea regretatului episcop Gherasim Putneanul, a
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
al muntelui ne mângâia, pădurea coniferelor ne ocrotea, Sfanțul Prooroc Ilie ne răcorea, Dumnezeu ne binecuvânta. Peisajul mirific al muntelui, în dogoarea verii, frumos pastelat cu nuanțele culorilor de alb al calcarelor, de verde închis al pădurilor de conifere, de verde deschis al pajiștilor alpine, totul sub broderia multicolora a florilor de munte. Totul devenea mirific și de necrezut. În această minunată zi de 20 iulie 2003, cu binecuvântarea regretatului episcop Gherasim Putneanul, a fost sfințit Schitul semiîngropat „Sfanțul Prooroc Ilie
NOI SUNTEM NEBUNI PENTRU HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378860_a_380189]
-
căci vremea asta țipă De-aceea ține aprinsă o candelă mereu. O văd lângă icoană îngenunchind smerită, Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune, Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorită Pictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venit Și lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă, Rostește rugăciunea privind spre răsărit, Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă. O, măiculiță dragă, al nostru înger nins, Prin
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Dumnezeu,Își socotește pașii, căci vremea asta țipăDe-aceea ține aprinsă o candelă mereu.O văd lângă icoană îngenunchind smerită,Cu fruntea la pământ în semn de plecăciune,Căci Domnul Sfânt i-a dat, încă o zi-nsorităPictată în albastru și-n verdele minune. Apoi aud cum plânge, nu știe c-am venitși lacrimile-i curg brăzdându-i fața trasă,Rostește rugăciunea privind spre răsărit,Chemând-o pe Fecioară să vie-n astă casă.O, măiculiță dragă, al nostru înger nins,Prin ochii
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
fiu un curcubeu ce aripa-și întinde Ori ca un toporaș prin luncă să-nfloresc. Am așteptat stingheră să vină primăvara Ca plopi cei golași înconjurați de neguri, Pândeam seninul din zori și până seara Visând la straiul alb și verdele din crânguri. Din raze de lumină un cuib am împletit Ca pasărea-speranță la mine să revină, Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit, Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină. Citește mai mult Surâzător îmi bate soarele în geamși-o
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
mi doresc,Să fiu un curcubeu ce aripa-și întindeOri ca un toporaș prin luncă să-nfloresc.Am așteptat stingheră să vină primăvaraCa plopi cei golași înconjurați de neguri,Pândeam seninul din zori și până searaVisând la straiul alb și verdele din crânguri.Din raze de lumină un cuib am împletitCa pasărea-speranță la mine să revină,Purtând cu ea, iubirea și dorul nerostit,Iar zborul spre albastru, cărare să-mi devină.... XII. RUGĂ PENTRU ROMÂNIA, de Rodica Constantinescu , publicat în Ediția
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
25 mai 2016 Toate Articolele Autorului UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
2016 Toate Articolele Autorului UNDE NE DUCE CARAVANA? Așa încep poveștile, unii le spun drumuri, alții le spun râuri, toate curg, toate-s vii și focul arde. O flacără vie! Cu ochii tăi de primăvară răsfoiești pădurea decupând verdele din verde! Dincolo de câmp curge un fluviu mare ce-adună multe râuri în drumul lui! Adierea crengilor salciei plângătoare se leagănă-n depărtate amintiri... Căutăm, visăm, călătorim, înaintând prin freamătul copacului ascuns în coaja amintirilor, din adâncul nostru! Unde ne duce caravana
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
desprinse-n timp din mine, îmbrățișată-n razele iubirii, privesc uimită comorile aduse din fiecare călătorie. Cu fiecare celulă, respir adânc, calm, lent, un spectru de culori și mă scufund în roșu intens, portocaliu și galben cald, în irizari de verde și albastru, ca, în final, în armonia octavei de tonuri înalte, doar violetul să-mi înfășoare cărarea de sunet și lumină spre Sinele-mi Înalt. Fărâmă de Lumină, simți inima ce pulsează în Câmpul esenței Infinitului? Ia-ți amintirile cu
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]