2,162 matches
-
concurs pe tematică pascală la care iau parte și cei mai mici, dar și cei mai mari dintre pelerinii Mănăstirii Hâncu. La 30 septembrie 2008, de sărbătoarea Sfintelor Mucenițe Vera, Nadejda, Liubovi și mama lor Sofia, Episcopul Petru de Hâncu, Vicar al Mitropoliei Chișinăului a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Casa Copilului „Preafericitul Iosif” din municipiul Chișinău al cărui hram se prăznuiește în această zi. Pe parcursul a 13 ani de activitate, Casa Copilului „Preafericitul Iosif” s-a aflat în grija
Petru Musteață () [Corola-website/Science/308682_a_310011]
-
și conservare. Pentru datarea bisericii de lemn a fost adeseori menționat anul 1364. Datarea această a apărut pentru prima data in șematismul Diocezei Gherla din 1900, care, foarte probabil, a folosit ca sursă datele culese și trimise de Țiț Bud, vicarul Maramureșului. Țiț Bud a reafirmat această datare în 1911 făcând trimitere la o însemnare pe „grinda din podul bisericii”. Datarea această a fost de la el preluată și perpetuata atât prin publicații cât și prin tradiția orală creată în sat. Istoricul
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
Volokolamsk și Iuriev, Ghedeon Dokukin de Novosibirsk și Barnaul și Serapion Fadeev de Tula și Belev, arhiepiscopii Leontie Bondar de Orenburg și Buzuluksk, Maxim Kroha de Moghilev și Mstislav, Varnava Kedrov de Ceboksari și Ciuvașia și Kliment Kapalin de Serpuhov (vicar al Eparhiei Moscovei), episcopii Ilian Vostriakov de Kaluga și Borovsk, Antonie Moskalenko de Cernăuți și Bucovina, Lev Țerpițki al Tașkentului și Asiei Centrale, Paisie Samciuk de Orel și Briansk, Mark Petrovici al Argentinei și Americii de Sud, Victor Oleinik de Kalinin și
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
de Cernăuți și Bucovina, Lev Țerpițki al Tașkentului și Asiei Centrale, Paisie Samciuk de Orel și Briansk, Mark Petrovici al Argentinei și Americii de Sud, Victor Oleinik de Kalinin și Kașinsk, Antonie Ceremisov de Vilnius și Lituania și Serghie Poletkin de Azov (vicar al Eparhiei de Rostov). La data de 4 aprilie 1990, către ziua Sfintelor Paști, a fost ridicat de către patriarhul Pimen al Moscovei și al întregii Rusii la rangul de arhiepiscop. Începând din anul 1990 este membru al Comisiei Biblice Sinodale
Vladimir Cantarean () [Corola-website/Science/308055_a_309384]
-
l-a ales apoi episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională (iunie 2001). Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința din 4-5 iulie 2001, l-a ales pe P.C. Ieromonah Siluan Șpan în funcția de episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române pentru Europa Centrală și Meridională, cu titulatura de "Marsilianul", acordându-i-se prealabil rangul de Arhimandrit. A fost hirotonit episcop duminică, 21 octombrie 2001, în biserica "Sfântul Iosif" a parohiei noastre omonime de la Bordeaux de către IPS
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
Vicariatul Italiei), prin gramata mitropolitană nr. 264/16 august 2004. Reședința episcopală a PS Siluan, Episcop-vicar pentru Italia, a fost stabilită în februarie 2005 la Casa Canonica, Via Gavedo nr. 6, 54020 din localitatea Groppoli/Mulazzo (MS). P.S. Siluan, Episcop Vicar al Mitropoliei Ortodoxe Române pentru Europa Occidentală și Meridională a fost delegat de către Patriarhia Română, alături de I.P.S. Mitropolit Iosif, să participe la funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea (7 aprilie 2005) și la momentul solemn al începutului Pontificatului Papei
Siluan Șpan () [Corola-website/Science/308082_a_309411]
-
precum și pentru opera să majoră în proza „"Biographia Literaria"”. s-a nascut pe 21 octombrie 1772 în orășelul Ottery St Mary, Devonshire. A fost cel mai mic dintre cei zece copii, iar tatăl său, reverendul John Coleridge, a fost un vicar foarte respectat. Tânărul Samuel era ridiculizat adesea de fratele său Frank, probabil datorită geloziei, deoarece Samuel era de multe ori favorizat și lăudat de către părinții săi. Pentru a scăpa de acest abuz, el s-a refugiat în biblioteca locală, unde
Samuel Taylor Coleridge () [Corola-website/Science/308248_a_309577]
-
(n. 1744, Silvașul de Jos, comitatul Hunedoara - d. 3 decembrie 1809, Blaj) a fost vicar unit al Năsăudului, una din figurile de seamă ale intelectualității române transilvănene din secolul al XVIII-lea, coautor al petiției Supplex Libellus Valachorum. A fost descendentul unei familii nobiliare românești din Țara Hațegului. Studiile începute la Blaj le-a continuat
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
și rector de studii al colegiului, și pe Ioan Budai-Deleanu, cu care a fost pentru scurt timp coleg (în 1778). După finalizarea studiilor a fost numit, succesiv, capelan-castrens al Regimentului II Grăniceresc de la Năsăud (1778-1780), protopop al Năsăudului (1780-1796) și vicar foraneu de Rodna sau Năsăud (1786-1796), după ridicarea protopopiatului la rang de vicariat. În anul 1782 a participat la sinodul de la Blaj unde l-a susținut pentru funcția de episcop pe Ioan Bob (1782-1830). De perioada năsăudeană se leagă implicare
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
mișcarea pentru drepturi și emancipare politico-națională a românilor transilvani. El a fost pentru un timp ("conf, ist." D. Prodan) motorul activității petiționare transilvane, pentru dreptul românilor la reprezentare în Dieta Transilvaniei ca națiune autohtonă majoritară. La 14 iulie 1790, împreună cu vicarul Ioan Halmaghi și cu protopopul Chiril Topa, a adresat o petiție episcopului Ioan Bob și guvernului, pe care aceștia s-o înainteze Curții de la Viena, în care solicitau ca națiunea română să fie recunoscută politic și să fie reprezentată în
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
protopopul Chiril Topa, a adresat o petiție episcopului Ioan Bob și guvernului, pe care aceștia s-o înainteze Curții de la Viena, în care solicitau ca națiunea română să fie recunoscută politic și să fie reprezentată în Dietă. Cum răspunsul întârzie, vicarul înaintează o petiție împăratului semnată de „universa Natio valachica magni principatus Transylvaniae“, prin care solicita recunoașterea drepturilor națiunii române, iar apoi redactează alături de Petru Maior memoriul ofițerilor români din regimentele grănicerești care a fost înaintat împăratului Leopold al II-lea
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
valachica magni principatus Transylvaniae“, prin care solicita recunoașterea drepturilor națiunii române, iar apoi redactează alături de Petru Maior memoriul ofițerilor români din regimentele grănicerești care a fost înaintat împăratului Leopold al II-lea la 28 decembrie 1790. În 1791 și 1792, vicarul I. Para s-a numărat printre principalii redactori ai memoriului Supplex Libellus Valachorum, alături de Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior, Ioan Piuariu-Molnar, Iosif Meheși, Ioan Budai Deleanu, episcopii Ioan Bob, Ignațiu Darabant și Gherasim Adamovici, înaintat Curții de la Viena. Conținutul
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
la Viena împreună cu episcopul greco-catolic al Oradiei, Ignațiu Darabant, și cu cel ortodox al Transilvaniei, Gherasim Adamovici (1789-1794), pentru susținerea petiției. În 1796, I. Para a fost mutat de la Năsăud la Făgăraș unde a funcționat, până în anul 1807, tot ca vicar, iar, odată cu înființarea de către episcopul Ioan Bob a capitulului episcopal de la Blaj (1 iulie 1807), a fost numit canonic cantor, funcție pe care o va îndeplini până la sfârșitul vieții sale, la 3 decembrie 1809. A fost înmormântat la Blaj.
Ioan Para () [Corola-website/Science/307709_a_309038]
-
La 12 decembrie 1873 candidează pentru poziția vacantă de episcop al Aradului, alături de Nicolae Popea și Miron Romanul, dar nu a fost ales deoarece era mai puțin cunoscut în acele părți. La 13/25 aprilie 1874 a fost ales, însă, vicar și președinte al Consistoriului eparhial de la Oradea În anul 1875 candidează, din nou, pentru scaunul eparhial de la Arad, iar la 2/14 februarie 1875 a fost ales ca episcop cu 43 de voturi, din cei 55 de deputați prezenți în
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Oradea În anul 1875 candidează, din nou, pentru scaunul eparhial de la Arad, iar la 2/14 februarie 1875 a fost ales ca episcop cu 43 de voturi, din cei 55 de deputați prezenți în catedrală. Un vot a fost acordat vicarului Andrei Papp, un vot arhimandritului Nicolae Popea, iar 10 voturi au fost albe. La 23 februarie 1875 a fost tuns în monahism la Mănăstirea Hodoș-Bodrog cu numele de Ioan, iar în cursul lunii martie a devenit pe rând protosinghel și
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
moaște sunt păstrate aici. În urma unei vizite ecumenice din octombrie 2002, efectuate la Sfanțul Scaun de către P.F.P Patriarh Teoctist, au fost aduse fragmente din moaștele Sfanțului Silvestru păstrate la Catedrala Sân Giovani în Laterno, dăruite de către Cardinalul Camillo Ruini, Vicar General al Romei. Moaștele au fost aduse în Biserică Sfanțul Silvestru la data de 3 noiembrie 2002. Slujitorii sfanțului lăcaș în perioada 1732-1963 sunt menționați în pomelnicul bisericii: Lungimea bisericii reconstruite la 1907 depășește 25 de metri, pronaosul fiind extins
Biserica Sfântul Silvestru din București () [Corola-website/Science/307804_a_309133]
-
(în ) (n. 2 octombrie 1941, București) este un teolog armean, care deține rangul de arhimandrit mitrofor al Bisericii Armene din România. A îndeplinit funcția de paroh al catedralei armene și de vicar al Arhiepiscopiei Armene în perioada 1965-2001. s-a născut la data de 2 octombrie 1941, în municipiul București, într-o familie de intelectuali, primind la botez numele de Hagop. Tatăl său, poetul Zareh Bâlbul (pseudonim literar), a fost profesor la
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
patriarhul Justinian Marina al Bisericii Ortodoxe Române i-a acordat importanta distincție "Crucea Patriarhală" pentru contribuția la adâncirea relațiilor între Biserica Ortodoxă Română și Biserica Armeană. La 1 aprilie 1973, arhimandritul mitrofor Zareh Baronian a fost numit în funcția de vicar administrativ al Episcopiei Armene din România, cu sediul la București, îndeplinind această funcție până în anul 2001. În noiembrie 1996 l-a însoțit pe patriarhul Teoctist Arăpașu al Bisericii Ortodoxe Române într-o vizită în Armenia. Printr-un decret din anul
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
în grad de Ofițer. După 40 de zile de la decesul arhiepiscopului Dirayr Mardichian, Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România i-a propus arhimandritului Zareh Baronian să-și depună candidatura pentru funcția de Întâistătător al Arhiepiscopiei. În consecință, preotul Vicar Eparhial Ezras Bogdan, locțiitor al arhiepiscopului, (ca reprezentant al Arhiepiscopiei Bisericii Armene) și senatorul Varujan Vosganian (ca reprezentant al Uniunii Armenilor din România), au trimis o scrisoare catolicosului Karekin al II-lea, Patriarhul Suprem al tuturor Armenilor, prin care cele
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
ca reprezentant al Uniunii Armenilor din România), au trimis o scrisoare catolicosului Karekin al II-lea, Patriarhul Suprem al tuturor Armenilor, prin care cele două instituții își arătau susținerea pentru candidatura arhimandritului Zareh Baronian. Patriarhul a invitat la Ecimiadzin pe vicarul eparhial Ezras Bogdan și pe alți doi membri ai Consiliului Eparhial. Totuși, cu puțină vreme înaintea acestei vizite, arhimandritul Zareh Baronian și-a retras candidatura din motive de sănătate. Arhimandritul Mitrofor Dr. Zareh Baronian a publicat mai multe articole teologice
Zareh Baronian () [Corola-website/Science/308382_a_309711]
-
27 august 1916, și închis împreună cu ați preoți catolici, între care s-a numărat și Ioan Bălan, într-un lagăr din Moldova. Ulterior a fost eliberat de regele Ferdinand I. S-a întors la București, unde a fost numit preot vicar la parohiile din Târgoviște și Giurgiu, precum și profesor de religie la Liceele „Sf. Iosif” și „Sf. Andrei” din București. Apoi a fost și rector al capelelor școlilor catolice, predicator la biserica „Sf. Maria a Darurilor”, președinte al Asociației Mariane de
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
nominalizat drept candidat pentru funcția de episcop de Iași. În funcția de episcop a fost numit Alexandru Cisar. După Primul Război Mondial a ocupat diferite funcții în cadrul Arhidiecezei de București: profesor și rector al Seminarului Teologic Arhidiecezan „Sf. Duh” (1924-1947), vicar general al Mitropoliei Romano-Catolice de București (1935-1947) și canonic al aceleiași arhidieceze. De asemenea a fost jude-prosinodal în tribunalul arhidiecezan din București, examinator prosinodal, prelat papal, numit de papa Pius al XI-lea. A fost decorat de regele României cu
Anton Durcovici () [Corola-website/Science/303092_a_304421]
-
1990 la Mănăstirea de la Șumuleu Ciuc, județul Harghita, fiind efectuată de către nunțiul apostolic extraordinar Francesco Colasuonno, asistat de către episcopul Lajos Bálint de Alba Iulia și de episcopul emerit Antal Jakab de Alba Iulia. La 10 mai 1990 este numit și vicar general al Diecezei de Alba Iulia. În noile condiții în anul 1991 și-a reînceput activitatea Conferința Episcopilor Catolici din România. Excelența Sa a fost cel care a deținut funcția de secretar al acestui corp bisericesc (15 aprilie 1991-27 septembrie 1993
György Jakubinyi () [Corola-website/Science/303114_a_304443]
-
împărțit teritoriul între provinciile Panonia în nord și Dalmația în sud. Deși provincia a fost dizolvată în 10 d.Hr., termenul de Iliria s-a păstrat în latina târzie și pe parcursul perioadei medievale. După diviziunea Imperiului Roman, episcopii Salonicului numeau vicarii papali din Iliricum. Patriarhii de Constantinopol au introdus Iliria în jurisdicția lor în secolul al VIII-lea. Numele "Iliria" în urma cuceririi otomane a Balcanilor în secolul al XV-lea și reapare abia în secolul al XVII-lea fiindu-i atribuită
Iliria () [Corola-website/Science/302120_a_303449]
-
Dăianu și au rămas în continuare la Viena. La Blaj treburile episcopiei unite erau conduse de protopopul Nicolae de Biia. Acesta a murit pe 23 iunie 1745, așa încât episcopul Micu-Klein l-a numit din Roma pe Petru Pavel Aron ca vicar general al Episcopiei Române Unite de Alba Iulia și Făgăraș. Împărăteasa Maria Terezia l-a recunoscut pe Aron ca vicar general printr-un decret din 31 august 1745. După demisia episcopului Micu, Petru Pavel Aron a condus Biserica Română Unită
Petru Pavel Aron () [Corola-website/Science/302144_a_303473]